Ioana Hincu

Archive for martie 2020|Monthly archive page

Politică, Ideologie și Epidemiologie (II) Frica și PseudoȘtiința

In Solutii, spaime on martie 29, 2020 at 11:11 pm

State of Fear 2020

State of Fear este titlul unui roman scris de Michael Crichton [1] și publicat în 2004,  pe care l-am citit la recomandarea fratelui meu, Alexandru Hâncu. State of Fear se poate traduce în două feluri: Starea de Frică sau Statul fricii, și fascinant este – fascinanta limbă engleză – că ambele variante ilustrează perfect subiectul romanului.

Publicul cititor a aflat de Michael Crichton (probabil la fel ca mine) citind mai întâi cărți precum Germenul Andromeda (1969), tradus si la noi. Autor de enorm talent și succes, cu peste 200 de milioane de volume vândute, publicul și mai larg i-a văzut numele pe genericele unor seriale și filme celebre precum ER (Spitalul de urgență), Jurassic Park, Rising Sun, Disclosure, Westworld, Coma, The Runaway, șamd, în calitate de creator, scenarist sau regizor. Puțini știu, însă, că Michael Crichton a fost mai întâi om de știință – absolvent de biologie antropologică și medicină la Harvard, medic la Boston, profesor la Cambridge – și că romanele lui de ficțiune nu sunt doar scrise cu talent extraordinar, ci și impresionant documentate. Crichton a fost un vizionar și fîn observator al naturii umane.

Actuala psihoză globală datorată SARS-CoV2/COVID19 m-a dus cu gândul la State of Fear și la avertismentul lui Crichton despre relația periculoasă dintre Frică, Politica și (Pseudo)Știință [2]

„Imaginați-vă o teorie științifică ce avertizează despre o criză iminentă și propune o soluție. Teoria capătă imediat suportul oamenilor de știință, politicienilor și celebrităților din lumea largă. Citește restul acestei intrări »

Politică, Ideologie și Epidemiologie (I) Sfârșitul Chinei magice?

In Dubii, Solutii, spaime on martie 23, 2020 at 6:34 pm

Dacă noul virus SARS-CoV2 și pandemia COVID19 au ceva realmente inedit, este felul în care sunt politizate și transformate în armă psihologică și geopolitică împotriva Occidentului în general și a Americii lui Donald Trump în special. Personal cred că este o oportunitate rară ca publicul larg, deopotrivă cu guvernanții, să înțeleagă și memoreze aceste lucruri mai bine decât până acum.

Donald Trump avea dreptate

Dintre toți liderii importanți ai lumii, Donald Trump este primul care și-a reconfigurat încă din campania electorală 2016 politicile comerciale și de securitate față de China, încetând s-o mai considere partener corect, de încredere. Mulți au râs: o prostie, exagerează. Alții s-au opus vehement: e rasist, fascist, nazist, e împotriva economiei libere de piață, ăsta este protecționism, naționalist stupid.

Faptul ca Stânga americană, din principiu antiamericană, sau Europa. antiamericană prin tradiție prostească, l-au criticat n-ar trebui să fie o surpriză: este Citește restul acestei intrări »

Nimic nou pe frontul politicii, birocraților și experților în panică. Bomba cu neutroni, porcul mexican și virusul din Wuhan

In Dubii on martie 15, 2020 at 6:31 pm

Abordarea mediatica, birocratica si reactia publica fata de virusul din Wuhan [corona virusul SARS-CoV-2] si boala aferena [COVID-19] m-au facut sa-mi amintesc cateva lucruri.

Bomba cu neutroni, bomba cu neuroni

M-am nascut in epoca NPT 1968 [Tratatul privind Neproliferarea Armelor Nucleare], in dictatura comunista a iubitului secretar general PCR Nicolae Ceausescu, parte din Imperiul Raului [URSS]  condus de colegul Leonid Brejnev. In anii ’80, nepretuitul nostru lider, expert in toate, ravnea la Premiul Nobel pentru pace. Asa ca ne innebunea cu dezarmarea nucleara. Bomba atomica, apoi „bomba cu neutroni” cunoscuta ca „bomba capitalista” de la americanii rai, erau subiect forte de propaganda.

Nu mai tin minte exact cati ani aveam – nu multi, oricum – dar efectul asupra mea, altfel copil greu de speriat, a fost ca o vreme, in rugaciunea de seara, dupa Tatal Nostru il rugam pe Dumnezeu sa ne fereasca de bomba cu neutroni. Mi-a trecut relativ repede, cand au inceput sa apara bancurile pe tema „bombei cu neuroni”, iar oamenii mari mi-au explicat realitatea. Asa se face ca in 1986, cand acelasi expert conducator a organizat referendumul pentru dezarmare – cu prezenta obligatorie si raspuns obligatoriu la vedere; nu, votul nu era secret, iar la noi acasa au venit doi tovarasi militieni, securisti, whatever, sa-i scoata la vot pe ai mei – m-am bucurat ca eram minora si nu trebuia sa particip la mascarada.

Atunci n-aveam de unde sti – pentru ca n-aveam presa, ci Scanteia – ca Citește restul acestei intrări »