Ioana Hincu

Archive for the ‘Dubii’ Category

Noile Patimi: minciuna, amnezia și ignoranța. Decreștinarea prin opțiunea import jihad

In Dubii, Solutii on aprilie 22, 2019 at 9:52 pm

Teribila amnezie, suicidara ignoranță

Europenii vor avea acum ocazia sa invete pe viu, din experienta directa, istoria musulmana pe care au ignorat-o la scoala. Natiunile europene care vor intelege astfel, la prima mana, ce inseamna islamul si se vor trezi la realitate, au o sansa buna de autoprezervare. Cele care vor ramane prea Corecte Politic pentru a se confrunta lucid si ferm cu aceasta realitate vor pieri, pentru ca a ramas prea putin de salvat din constiinta si identitatea lor originara.

Asta scriam in toamna lui 2015, la inceputul valului masiv de imigratie musulmana: https://ihincu.wordpress.com/2015/10/28/singurul-beneficiu-al-invaziei-musulmane-lectia-experientei/

Singurul lucru care s-a schimbat de atunci incoace este ca unele dintre natiunile Europei occidentale care n-au inteles atunci consecintele dramatice ale optiunii import jihad, desi le-au experimentat deja direct si tragic, par a fi ajuns sa se obisnuiasca, ba chiar sa le placa. In acelasi timp, cu cateva exceptii notabile, societatile europene care nu s-au confruntat cu masacrele, violentele si tragediile jihadului din Franta, Germania, Marea Britanie, Suedia sau Belgia, cred cu nesabuinta ca ignorand realitatea si urmand aceeasi cale „multiculturala” lor nu li se va intampla. Teribila amnezie si suicidara ignoranta …

 

Bisericile Europei ard

„La cel mult o ora de cand flacarile se ridicau peste Notre Dame – la un moment cand nicio explicatie nu putea fi oferita de nimeni – autoritatile franceze se grabeau sa spuna ca focul a fost un „accident” si ca „incendierea premeditata a fost exclusa”. Aceste remarci sunau ca toate declaratiile oficiale ale guvernului francez dupa atacurile din Franta ultimului deceniu.

Incendiul de la Notre Dame a survenit intr-o perioada cand atacurile impotriva bisericilor din Franta si Europa se multiplica. Mai mult de 800 de biserici au fost atacate in Franta numai in 2018.

Bisericile Frantei sunt goale. Numarul de preoti este in scadere iar preotii activi sunt fie foarte batrani fie veniti din Africa si America latina. Religia dominanta in Franta este acum Islamul. In fiecare an, biserici sunt demolate pentru a face loc parcarilor sau centrelor comerciale. Moschei sunt construite peste tot si sunt pline.” scrie Guy Milliere in articolul Arderea Notre Dame si distrugerea Europei Crestine publicat azi de Gatestone Institute. https://www.gatestoneinstitute.org/14107/notre-dame-destruction-christian-europe

 

Romania crestina arde, desi bisericile sunt inca in picioare

In Romania anului 2015, guvernul PSD Ponta-al-nu-stiu-catelea dona in folosinta comunitatii musulmane un teren proprietate publica in zona de lux si de Nord a capitalei pentru construirea unei mari moschei cu centru de studii islamice. Citește restul acestei intrări »

În Săptămâna Patimilor Nôtre Dame arde, iar devotații lui Allah celebrează

In Dubii, Solutii on aprilie 16, 2019 at 3:08 am

Istoria conteaza. Religia conteaza. Simbolurile conteaza.

Poate ca jihadistii n-au provocat incendiul, insa in mod cert il sarbatoresc. Multi musulmani cred ca ruinele si distrugerea structurilor non-musulmane sunt marturia adevarului islamic, asa cum Coranul sugereaza, anume ca ramasitele civilizatiilor anterioare non-musulmane sunt un semn al pedepsei lui Allah pentru cei care resping adevarul: „Inainte de voi, multe legi s-au statornicit. Umblati prin lume si vedeti care-i sfarsitul mincinosilor.” (Coran 3:137) – scrie Robert Spencer https://www.jihadwatch.org/2019/04/allah-est-grand-muslims-laugh-celebrate-as-blaze-destroys-notre-dame-cathedral-during-holy-week

Notre-Dame-burning

Nu cred in coincidente. Desigur, printre autoritatile sau MSM europene nimeni nu stie (sau nu vrea sa stie?) daca incendiul de la Nôtre Dame a fost provocat sau accidental, si cu atat mai putin care ar fi fost intentiile eventualilor incendiatori. Nimic nou, mai ales intr-o epoca in care principala preocupare a autoritatilor si MSM europene este sa nu raneasca sensibilitatile suspectilor de serviciu. N-ar fi corect politic.

Totusi ….

In lumea catolica si protestanta a inceput Saptamana Patimilor care precede una din cele doua mari sarbatori ale crestinatatii. In lumea suspectilor de serviciu este o perioada de mare impact simbolic religios pentru ucideri in masa si distrugerea simbolurilor crestinatatii, mai ales in ultimii ani. Kenya 2 aprilie 2015, Universitatea Garissa, 147 de morti, crestini; Bruxelles 22 martie 2016, 35 de morti si 340 de raniti; Stockholm 7 aprilie 2017, 5 morti, printre care si o fetita de 11 ani, si 14 raniti … Nu mai vorbesc de ce li se intampla crestinilor din tarile majoritar musulmane.

Sigur, faptul ca acum, la inceputul Sfintei Saptamani crestine, spendidul si emblematicul simbol al religiei crestine, catedrala Nôtre Dame arde, ar putea fi o simpla coincidenta devastatoare. Numai ca e din ce in ce mai greu sa crezi in coincidente cand stii ce stii, vezi ce vezi si intelegi ce intelegi, ca de exemplu importanta simbolurilor religioase si culturale ale civilizatiei noastre …. pentru inamicii ei. Nu, din pacate simbolurile religioase si culturale ale Europei – nu degeaba cunoscuta de secole sub numele de „Crestinatate” – nu par sa mai conteze atat de mult pentru europeni, cat pentru cei hotarati sa le distruga.

Notre Dame Musulmani rad

Poate ca e timpul ca, indiferent de cauza distrugerii splendidei catedrale, acum, in Saptamana Patimilor din Era noilor patimi, Citește restul acestei intrări »

Jihadul și pacifismul Papei Francisc. Erezie sau prostie?

In Dubii on aprilie 14, 2019 at 5:05 am

Daca faci sumarul ispravilor pacifiste ale actualului papa (care se pregateste sa ne viziteze), este din ce in ce mai greu sa decizi daca este vorba de erezie sau pur si simplu de prostie. Omul nu s-a nascut ieri si nu sta cu sezutul doar pe scaunul Sfantului Petru, ci si pe ditamai biblioteca Vaticanului, deci nu-l poti suspecta ca n-ar avea surse de cunoastere. Si totusi …

In incercarea de a dezlega dilema, azi amintesc doar cateva antecedente anticrestine si pacifiste ale actualului Suveran Pontif, ultimul si cel mai recent fiind demn de cascadorul Hooper.

Incep cu  2016 cand,  dupa ce la Bruxelles, in cinstea Pastelui crestin, devotatii lui Mahomed aruncau in aer aeroportul si metroul ucigand 32 de civili nevinovati si ranind 340, principala preocupare a papei Francisc a fost sa spele picioare de musulmani, nu de crestini, crezandu-se pesemne Isus. Ce-i gresit aici? Totul.

Intai pentru ca din perspectiva si intelegerea islamica, acest gest a echivalat cu o declaratie de supunere a Romei crestine in fata suprematismului mahomedan. Cu alte cuvinte, islamul a cucerit Vaticanul, avandu-l ca prim jihadist pe seful celei mai mari biserici crestine.

Apoi pentru ca se pare ca Vicarul lui Isus este primul care n-a retinut si inteles cel putin trei lucruri esentiale despre patronul sau spiritual:
1. Isus nu a spalat picioarele dusmanilor, ci pe ale ucenicilor si apostolilor lui.
2. Isus si-a invitat discipolii la smerenie, dar nu in fata dusmanului.
3. Isus, regele iudeilor – pe care Coranul (5:60; 7:166) ii considera fiinte inferioare, maimute si porci – s-a sacrificat ca sa mantuiasca lumea care crede in El si il urmeaza pe El, nu pe Mahomed. (Mai multe aici:https://ihincu.wordpress.com/2016/04/17/doi-papi-un-imparat-bizantin-si-un-invatat-musulman-regensburg-2006/)

Si daca s-ar fi oprit … Dar nu. Jihadul papei Francisc impotriva crestinismului a continuat imediat cu urmatoarele ispravi, din care va redau cu ajutorul lui Raymond Ibrahim numai una (restul pe link):

2. Aversiunea fata de „radacinile crestine” (sau Aversiunea fata de Adevar)

Conform spuselor lui Jorge, “cand aud discutii despre radacinile crestine ale Europei, uneori ma ingrozeste tonul, care pare triumfalist sau chiar razbunator. Are un subtext colonialist.”

Cineva s-ar astepta la asemenea prostii aistorice multiculturale din partea unui ateist tabula rasa, nu de la “Papa”. O lectie scurta petru Jorge: “ “radacinile crestine ale Europei” sunt un fapt. De secole, dupa susmentionata cucerire islamica Citește restul acestei intrări »

Dreapta noastră cea de toate zilele, mai materialistă decât Marx

In Dubii on aprilie 10, 2019 at 2:10 pm

Nu mi-e clar daca sa ma tavalesc de ras sau sa militez pentru infiintarea mai multor scoli ajutatoare pentru toti marii sau micii nostri oameni de dreapta. Iata de ce:

„[…]Sunt gata să votez cu orice partid care odată ajuns la putere garantează 2000 de km de autostrada în următorii 4 ani și refacerea rețelei de cale ferată la standardele europene de azi. Nu avem idee câți bani, oportunități de afaceri, locuri de muncă și turiști pierdem cu fiecare an în care infrastructura națională este sub-dezvoltată. Ca să nu mai vorbim de miile de victime produse de accidentele de circulație, și desigur, miile de romani care isi pierd speranțele și aleg exilul.[…]Sunt dispus să las deoparte aspectul ideologic pentru următorii 10 ani – nu mă interesează dacă partidul care o face se cheamă socialist, liberal, ecologist, umanist, animalist sau cum o fi. Numai să se angajeze să scoată România din epoca pre-modernă .[…]Aștept deci să apară următoarea ofertă electorală: ” Un guvern condus de partidul XYZ se angajează ca în următorii 4 ani să execute punctele ABC din Strategia națională de dezvoltare”. Orice alte teme fancy mi se par irelevante, pentru că aici se joacă supraviețuirea noastră ca națiune. Dacă rămânem subdezvoltați, daca ratam trenul civilizarii, o să fim tratați pe viitor ca o simplă colonie, o zona de tampon între diverse imperii, un poligon de incercare, chiar dacă ni se va permite să ne păstrăm tradițiile, printre care desigur, la loc de cinste este Sfânta Șpagă!
Votați dezvoltarea! O să avem timp destul să ne certam după aceea pe alte teme!”
– scrie GP, unul din marii nostri „conservatori” de diaspora, pe pagina sa de Facebook.

Vorbim despre un cetatean care zilele trecute, printre altele, ne explica de ce nu e de acord cu legalizarea detinerii de arme de catre civili, in scop de autoaparare, ca-n degenerata America. Altfel spus, mesajul dumnealui era ca are incredere mai degraba in Stat/guvernantii romani – binecunoscuti pentru responsabilitatea, inteligenta si grija pentru viata si securitatea cetateanului, si care se intampla sa controleze practic cam tot armamentul letal din Romania –  decat in concetatenii lui, de care ii este mult mai teama si nu crede ca ar fi in stare sa detina un amarat de pistol sau revolver fara sa-i zboare sau sa-si zboare creierii for no particular reason.

Acum, marele om de dreapta, rezident o vreme in Canada, neclar unde momentan, ne spune practic ca el ar vota maine Partidul Comunist Roman, cu conditia sa-i promita 2000 de km de autostrada.

„Teme fancy” si „irelevante” de retinut de aici:

1. De exemplu, China are o infrastructura rutiera de invidiat. Nici Phenianul – Coreea de Nord – nu sta prost la capitolul sosele, si are niste zgarie-nori …. Ceea ce nu-i impiedica pe chinezi sau nordcoreeni sa traiasca in saracie si  teroare, totul prin grija guvernantilor si a unei anumite ideologii totalitare, ghici care. (Nu mai amintim ce sosele si autostrazi au unele teocratii islamice arabe, pentru ca islamul e pace, iubire si libertate, deci n-are omul cum sa inteleaga nici atat problema cu ideologia/religia politica). Citește restul acestei intrări »

Bye bye Facebook, Welcome Freedom? (VII) Not yet! De ce rămânem în rețeaua lui Mark

In Dubii on aprilie 8, 2019 at 12:29 am

Intrebarea de baza nu este ce e cel mai bine, ci cine va decide ce e cel mai bine” (Thomas Sowell)

Sean Parker, fondator Napster, fost presedinte si cofondator Facebook, declara public, in 2017, la un eveniment Axios:
„Efectiv iti schimba relatia cu societatea, cu oamenii. Probabil ca interfereaza cu productivitatea in moduri ciudate. Numai Dumnezeu stie ce efect are asupra creierului copiilor nostri.” A explicat, de asemenea, ca obiectivul avut in vedere la crearea Facebook a fost „cum sa consumam cat mai mult posibil din timpul tau si atentia ta constienta.” (Declaratia integrala pe link)
https://www.axios.com/sean-parker-unloads-on-facebook-god-only-knows-what-its-doing-to-our-childrens-brains-1513306792-f855e7b4-4e99-4d60-8d51-2775559c2671.html

Cineva, un comentator Facbook [la aceasta postare https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/2063884590389224 ], m-a intrebat ieri ce mai cautam in retea, daca tot ne obstructioneaza reteaua vizibiitatea si libertatea de exprimare blocand conturi sau accesul titularului la propriul cont, stergand postari si comentarii pentru ca nu conrespund „standardelor” Corect Politice ale „comunitatii”. Deci ce mai cautam in retea si de ce nu cautam alternative? Raspunsul meu, pe scurt, este urmatorul:

Cautam ceea ce cauta toti cei care au alternative – vehicule mediatice – infinit mai eficiente decat noi, respectiv toate marile publicatii sau platforme publicistice incorecte politic (etichetate a fi de dreapta, poftim, de fapt care spun adevarul incorect politic) gen Wall Street Journal, The Telegraph, PragerU, Jihadwatch, Townhall, PJmedia, Fox, DailyWire si lista e foarte lunga pe toate limbile, sa stiti. Aceste institutii media mainstream sau marginale si incorecte politic, se zbat, se bat si se judeca daca e cazul cu Facebook ca sa ramana in retea atunci cand Facebook le obstructioneaza sau elimina.

Ce anume cauta ele, ce anume cautam noi, desi cu influenta infinit mai modesta? Pe scurt, acelasi lucru:

1. Sa nu le facem jocul, lasand aceasta platforma de comunicare cu peste doua miliarde de utilizatori de 140 de limbi sub controlul lor ideologic si mental total.

2. Sa observam in direct cum sunt dirijate si obstructionate fluxurile de informatii si ideile care ajung in capul oamenilor prin intermediul Facebook.

3. Sa ramanem cu un picior si aici, atat cat se poate, ca sa mai aiba cei interesati un pic de adevar spus inteligent si cu talent, in mareea asta de prostie, nebunie si minciuna.

Cine-si imagineaza ca Facebook dispare sau ca va aparea curand ceva similar, cu acelasi impact social, politic, ideologic si comportamental, nu stie despre ce vorbeste, nu are idee despre dependentele si mutatiile comportamentale deja creeate.

Ca fapt divers: desi eu am si alte vechicule/alternative publicistice (nu doar blogul) si sper ca in curand, daca se termina obstructiile din partea autoritatilor, sa mai am unul nou, pe care sa-l gestionez impreuna cu oameni ca mine, ba chiar mai Citește restul acestei intrări »

Stânga și Sindromul Stockholm. Morala contează, viziunea contează și adevărul mai mult decât toate

In Dubii, Solutii on aprilie 6, 2019 at 6:37 am

Exista unele predispozitii psihoemotionale care il fac pe individ sa incline spre stanga sau spre dreapta politica, la fel cum unii se nasc stangaci, adica isi folosesc reflex si neconditionat mana stanga ca mana dominanta. De aici ideea ca, probabil, fara utopiile etatiste si egalitariste concepute in laboratoarele intelectuale ale diversilor impostori sau psihopati, apoi impuse oamenilor obisnuiti de conducatori cu minti si caractere bolnave, sustinatorii Stangii politice ar fi ramas la fel de putini ca stangacii mainii –  din cate stim, de la Neanderthal incoace, ultimii raman o mica minoritate, undeva sub 10% din populatie.

In fapt, la o privire mai atenta, veti constata ca, cel putin in societatile relativ libere si democratice, nici acum, dupa mai bine de un secol si jumatate de infiltrare, presiune sau  teroare ideologica sistematica, stanga nu ajunge la putere pe votul majoritatii populatiei, ci a unei minoritati  active (electorale, propagandistice si civice), una eclectica, formata la randul ei din mai multe minoritati marginale. Uitati-va numai la cifrele absolute si procentele raportate la intreaga populatie, nu la procente electorale, cati sustin activ si hotarat viziunile Stangii, din convingere chiar si acum, Citește restul acestei intrări »

Călăuze oarbe. Papa Francisc: coexistența dintre creștini și musulmani „o frumoasă floare”

In Dubii on aprilie 2, 2019 at 1:25 pm

„Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15:14)

1 Aprilie 2019. Întors din Maroc, Jorge Bergoglio aka Papa Francisc declară la Vatican despre coexistența dintre creștini și musulmani că este „o frumoasă floare care promite să dea roade. Nu trebuie să renunțăm!” Deși „sunt încă dificultăți, multe dificultăți datorate, din păcate, numeroaselor grupuri intransigente.” (Asia News via Jihadwatch)
https://www.jihadwatch.org/2019/04/pope-coexistence-between-christians-and-muslims-is-a-beautiful-flower-that-promises-to-bear-fruit?/

Să vedem care ar fi roadele acestei flori, respectiv câte ceva din intransigențele coexistentei musulmane cu non-musulmanii, pe date și fapte incontestabile, în ordinea cronologică inversă a ultimelor 14 secole:

1. Numai de la 11 septembrie 2001 (9/11) până în prezent, intransigențele musulmane impuse de războiul sacru al islamului împotriva necredincioșilor au înflorit în nu mai puțin de 34 806 atacuri teroriste soldate cu morți. Să repetăm: Citește restul acestei intrări »

Right versus Left. Real freedom against madness by ideological design

In Dubii, Solutii on aprilie 2, 2019 at 2:27 am

Freedom is first a state of mind.  You were born with it, but you may lose it if not  properly learned, nurtured, intelligently trained and vigorously defended. You may very well live in the most free society of all, with the best  official protection for your civil and political liberties, yet never be free as long as your mind isn’t free and wise enough to understand and accept the framework of good freedom.

Real freedom always comes with the understanding and acceptance of your natural limits: limits of your mind, body and soul. Trying to constantly overachieve against your natural limitations is not freedom, but pure captivity inside a disturbed, unwise or insatiable ego. Constantly seeking recognition for what you are not and never will be is the worst prison of all. They both lead to self-destruction eventually.

Same thing happens with social and political freedom: not knowing nor accepting the civilized limitations of liberty, pushing to break them, won’t bring more individual freedom, but anarchy [moral and/or institutional] and less to no protection at all for actual freedom.

Wouldn’t it be nice if Citește restul acestei intrări »

Dreapta de Stânga și Islamul. Creștinii, cetățeni de rang inferior în Marea Britanie a „conservatorilor”

In Dubii, Solutii on martie 29, 2019 at 12:22 pm

„Ministerul de interne britanic a respins cererea de azil inaintata de un crestin, refugiat iranian. Acesta, pasibil de pedeapsa cu moartea in tara sa, a motivat in cerere ca a trecut la crestinism pentru ca, spre deosebire de islam, acesta este o religie pasnica. Ministerul de interne britanic i-a dovedit ca nu-i asa, citand in scrisoarea de raspuns mai multe pasaje din violenta carte care este Biblia. Ministerul de interne britanic a respins anul trecut si cererea de azil inaintata de Asia Bibi, pe motiv ca un raspuns pozitiv ar putea cauza reactia violenta a numeroasei comunitati pakistaneze, care s-ar fi simtit ofensata ca una care a stat 10 ani in inchisoare in Pakistan, pentru ca l-a “blasfemiat” pe Mohammed, primeste azil tocmai in Marea Britanie. Ministerul de interne britanic este condus de un pakistanez.” Stefan Morosan, martie 2019, Facebook

Intr-adevar. Saptamana trecuta, ministerul de interne britanic (Home office) condus de conservatorul Sajid Javid – nascut in Marea Britanie intr-o familie de imigranti pakistanezi si care se autoidentifica drept musulman non-practicant – a respins cererea de azil polici formulata in 2016 de un cetatean iranian, fost musulman convertit la crestinism, cu o justificare cel putin socanta: aceea ca CRESTINISMUL NU ESTE O RELIGIE PASNICA – dar ce bine ca islamul este – citand totodata pasaje biblice abil decontextualizate. Si daca s-ar fi oprit aici …. Ei bine nu, in scrisoarea de respingere a cererii de azil (AIR), ministerul a tinut sa-si bata joc de credinta crestina a iranianuui, citez:

You affirmed in your AIR that Jesus is your saviour, but then claimed that He would not be able to save you from the Iranian regime….It is therefore considered that you have no conviction in your faith and your belief in Jesus is half-hearted. (Traducere: Afirmati in cerea dvs de azil ca Isus este salvatorul dvs, apoi sustineti ca el nu va va putea salva de regimul iranian. De aceea consideram ca nu aveti convingeri religioase autentice si  credinta dvs in Isus este superficiala.)

Superficiala sau nu, legea islamica [shariah] bazata pe scripturile islamului prescrie  chiar pedeapsa cu moartea pentru apostazie, iar tribunalele iraniene asa-zis seculare, aplica in mod curent pedespe grele cu inchisoarea pentru convertire la crestinism sau propovaduirea publica a religiei crestine. Numai anul trecut, pastorul crestin Victor Bet-Tamraz, sotia sa Shamiram Isavi, alaturi de musulmanii convertiti la crestinism Amin Afshar-Naderi si Hadi Asgari au fost condamnati Citește restul acestei intrări »

Rolul și independeța jurnalistului. Presa are nevoie de mai multă libertate, nu de mai multă reglementare

In Dubii, Solutii on martie 28, 2019 at 12:55 am

Traim vremuri de deruta generalizata, in care buna parte din public a observat demult ca principala sursa de fake news sunt  MSM – mainstream media – transformate in instrumente de propaganda stangista.

Din exasperare,  unii oameni – nu doar la noi, ci pana si in SUA care inca au mai multa presa libera decat Europa – cer mai multa reglementare a presei, in vederea tragerii la raspundere a celor care mint publicul sistematic pe agenda ideologica a Stangii universale, incepand cu marile centrale  de propaganda tip CNN, NYTimes, BBC. Gresit! Presa nu trebuie controlata legislativ mai mult decat este. Dimptoriva. Presa trebuie eliberata de controlul politico-ideologic de autoritate – de exemplu, eu as abroga maine 90% din legea audiovizualului, adica toate atributiile de control al continutului pe care le are Consiliul National al Audiovizualului, mentinandu-i doar rolul tehnic, de acordare a licentelor de emisie functie de frecventele libere, si atat. Pentru calomnie avem codul civil, iar pentru minciuni avem publicul care nu-i atat de prost pe cat cred ei.

Notez, de asemenea,  caunii oameni se afla in confuzie cu privire la rolul si utilitatea jurnalistului. De exemplu, o doamna (jurnalist!) spune: ” jurnaliștii ar trebui sa prezinte fapte concrete fără opinii personale, adica sa prezinte episteme si nu doxa.” Gresit si aici. pentru ca si epistemele presupun doxe – iar doxa jurnalistica nu-i de ici de colo, e mai importanta si mai dificila decat se intelege.

Sa sintetizam:

Presa [scrisa si audiovizuala] este interfata dintre public si realitati pe care omul obisnuit nu are nici timp, nici metoda, nici acces – legitimatie sau acreditare de presa – sa le afle singur. Rolul presei, prin urmare, este sa caute aceste informatii, – adica ADEVARUL – si sa le redea publicului cat mai inteligent, onest si cu talent. In acest sens, exista presa generalista si presa de specializata – politica, sport, mancare, divertisment,  gradinarit, samd – si trei feluri de jurnalism: de investigatie, de opinie si de relatare.

Relatarea. Aici functia jurnalistului este sa prezinte rapid, eventual in direct daca vorbim de audiovizual, fapte sau declaratii brute culese si consemnate de el sau de alte surse – reporteri, agentii de presa sau alti oameni care pun rapid la dispozitia jurnalistului informatia, fie prin viu grai, fie sub forma unei inregistrari audiovizuale. Cel care relateaza nu face decat sa descrie contextul – loc, data, persoane, circumstante – in care a luat la cunostinta despre un anume fapt sau declaratie. Daca Citește restul acestei intrări »

Dacă Facebook și Mark Zuckenberg vă sperie, atunci Google și Sergey Brin ar trebui să vă îngrozească

In Dubii on martie 21, 2019 at 5:19 am

Cateva recomandari pentru securitatea utilizarii internetului si retelelor de socializare.

Cum ne protejam datele personale si cum ne ferim de manipularile progresiste ale fluxurilor de „informatii”.Apropo de gigantii media Google, Facebook, Yahoo, Twitter, observ ca am in continuare multi prieteni care nu sunt la curent cu cateva chestiuni de notorietate in occident, numai la noi nu, respectiv:

– toti limiteaza libertatea de exprimare si de informare incorect politica, prin dirijarea fluxurilor de informatii catre surse, autori, titluri ,subiectele, opiniile preferate de propaganda de Stanga, de regula mincinoase (minciuna directa, prin omisiune, sau prin reinterpretarea realitatii), si diminueaza vizibilitatea (shadowbanning), elimina, sterg, interzic, eticheteaza ca fake news surse, pagini web, autori, titluri, subiecte, opinii care nu corespund sau contrazic flagrant predicile Corect Politice.

– toti utilizeaza si stocheaza fara permisiunea dvs metadatele dvs, respectiv datele de identitificare reala sau virtuala (IP-urile), datele dvs de cautare, construind si arhivand astfel profilul dvs de utilizator si consumator, respectiv ce opinii politice si interese aveti, cum aratati (fotografii), cum arata casa, familia, locurile pe care le vizitati (daca incarcati sau transmiteti fotografii), ce varsta aveti, inaltime, greutate, culoare, nationalitate (daca sunteti obligati sa furnizati aceste date cand faceti operatiuni online), cine va sunt prietenii si cunostintele apropiate (dupa frecventa contactelor si comunicarilor online), ce mancati, cum va imbracati, samd

Opereaza efectiv ca un adevarat Big Brother – referinta Orwell, 1984 – avand despre dvs mai multe date decat autoritatile (carora, apropo, nu ezita sa le furnizeze aceste date la o adica), date care raman la dispozitia lor  neprotejate (toate disclaimer-urile alea sunt praf in ochi), date pe care le pot folosi cum vor ei impotriva dvs, nu doar ca sa va reduca vizibilitatea in reteaua de socializare sau pentru motoarele de cautare. Date care, totodata, pot fi furate de orice hacker princeput prin accesarea serverelor acestor giganti (am avut noi pustani din Alexandria care au spart baza de date a FBI, deci …) sau poate chiar de angajatii lor. Furtul de identitate este o problema reala si veche in Occident. Probabil ca si la noi, doar ca in Romania nu se discuta public despre asta si nu ni se furnizeaza date statistice despre aceasta problema.

Acestea fiind spuse, e bine sa stiti – si multi notez ca nu stiu, desi sunt Citește restul acestei intrări »

Dormiți liniștiți! Sunteți în siguranță: lupta cu „islamofobia” dă roade din Olanda până-n Israel sau Nigeria

In Dubii on martie 18, 2019 at 9:43 pm

Luni, 18 martie 2019. Relatarile care urmeaza sunt aplicatia cea mai recenta la postarea anterioara, privind mesajul terorist musulman versus raspunsul autoritatilor si MSM (mainstream media) internationale. https://ihincu.wordpress.com/2019/03/17/terorismul-este-un-mesaj-noua-zeelanda-si-marii-vinovati/

Asadar, dupa atacul din 15 martie 2019 al „extremistului de dreapta” Brenton Tarrant asupra celor doua moschei din Noua Zeelanda, Christchurch [care in traducere inseamna „biserica lui Hristsos”], autoritatile occidentale si MSM internationale au reactionat prompt, la unison; suspectul a fost arestat si pus imediat sub acuzare; wikipedia a actualizat datele in timp real, iar evenimentul tine in continuare prima pagina a MSM, condamnand „islamofobia” si „rasismul alb” ca fiind cea mai mare amenintare a momentului si prima cauza a terorismului global.

Intre timp:

1. Facebook a sters 1.5 milioane de postari continand inregistrarea video a atacului din Christchurch (CBS)

2. „O stire care nu a aparut si nu va aparea in mainstream media [MSM], o stire care, din cauza asta, cat de curand, va fi considerata, oficial, o stire falsa:

Premierul norvegian, Erna Solberg, a fost nevoit sa-si stearga mesajul de solidaritate postat pe Facebook, dupa atacul de la ChristChurch, din cauza comentariilor „anti-musulmane”! Ea a scris: „Din nefericire a trebuit sa-mi sterg postarea pe care am scris-o referitor la teroarea cruda care a lovit Noua Zeelanda in noaptea aceasta. Este din cauza ca n-am reusit sa suprim toate mesajele care indemnau la ura, cu toate ca am incercat.”” (Stefan Morosan)

Doamna Solberg este „conservatoare”.

3. In Utrecht, Olanda, azi dimineata (10:45), intr-un tramvai, unul sau mai multi indivizi inarmati blonzi – brunetul e noul blond – deschid focul asupra calatorilor pasnici. Initial se relateaza ca atacul s-ar fi soldat cu un mort si mai multi raniti, apoi cu trei morti, in fine, ce mai conteaza, just numbers. Nu stim nici cine sunt autorii, nici ce vor, desi relatarile martorilor oculari care au scapat cu viata spargand un geam si sarind din tramvai au fost puse imediat la dispozitia  politiei.

Ce aflam rapid este ca, de teama „islamofobiei” – care, se stie, s-a stabilit, science is settled, este cea mai mare amenintare terorista -, prima masura luata de autoritatile olandeze a fost sa Citește restul acestei intrări »

Terorismul este un mesaj. Noua Zeelandă și marii vinovați

In Dubii, Solutii on martie 17, 2019 at 6:22 pm

Ce urmeaza nu veti citi in fosta mare presa internationala transformata in marea farsa propagandistica planetara pe care o voi numi in continuare MSM (mainstream media). Pornind de la cazul Noua Zeelanda, ce urmeaza este descifrarea si esentializarea a trei mesaje: al terorismului musulman antioccidental, al rarisimilor teroristi antimusulmani occidentali si al autoritatilor occidentale.

 

I. Cazul Brenton Tarrant, date si declaratii oficiale

Pe 15 Martie 2019, 50 de persoane sunt ucise si tot atatea ranite in doua moschei din Christcurch, Noua Zeelanda, in urma unui atac armat. Suspectul Brenton Tarrant, alb, in varsta de 28 de ani, nascut in Australia, este imediat arestat si pus sub acuzare, iar identitatea si viata lui dezvaluite publicului in detaliu – minus manifestul de 73 de pagini in care autorul explica ce anume a motivat actiunea lui. Pana la data atacului, Tarrant fusese un cetatean pasnic, cu o viata normala.

Autoritatile si MSM  se declara socate. Insa nu atat de socate incat sa nu-l numeasca imediat pe Tarrant „extremist de dreapta, terorist violent”, desi nu este clar pentru nimeni ce anume ar fi de dreapta in motivatia macelului de la moschee – poate cineva sa-mi indice in ce manual, program,  teorie sau doctrina politica de dreapta liberala sau conservatoare este prescrisa uciderea in masa a civililor? Cu toate acestea, in cazul Tarrant, nu observam ezitari de tipul celor care invaluie frecventii teroristi musulmani care ucid strigand „Allahu Akbar” – acest misterios strigat de lupta care, in opinia analistilor vestici, nu ar avea legatura cu religia sau cu zeul islamului, deci este imposibil ca ura fata de crestini, evrei si ceilalti neredinciosi in Allah si Coran sa motiveze frenezia ucigasa musulmana.

Tot din MSM aflam ca regina Angliei se declara „adanc intristata”. Deeply saddened.

Angela Merkel, tot adanc intristata, declara: „Jelesc alaturi de neozeelendezi si concetatenii lor care au fost atacati si ucisi din ura rasiala in timp ce se rugau pasnic in moscheile lor. Suntem alaturi de ei impotriva acestor acte de terorism”.

https://www.mirror.co.uk/news/uk-news/breaking-new-zealand-terror-attack-14139681

Ce NU aflati de la MSM si NU jeleste niciun oficial occidental este:

– ce anume l-a motivat in mod real pe Brenton Tarrant,  motivatie descrisa in manifestul de 73 de pagini publicat in Citește restul acestei intrări »

Adevăratele victime sunt uitate când libertatea cuvântului este suprimată

In Dubii on martie 8, 2019 at 11:16 pm

De la premierul „conservator” al Marii Britanii, Theresa May, la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, elitele politice ale Europei interzic libertatea de exprimare critica la adresa islamului, practic, supunandu-si astfel cetatenii legii islamice, nu Domniei Legii democratice [Rule of Law].

Toti pretind ca critica religiei islamului ar reprezenta „islamofobie” sau „discurs al urii,” si ca ar fi principala cauza a recrudescentei jihadului antieuropean. Toti pretind ca principala amenintare terorista in Europa este „islamofobia”, „extrema dreapta” si „suprematismul alb”. Toti mint.

Consecinta?

Privati de dreptul de a afla, rosti si dezbate adevarul despre amenintarea reala la adresa vietii si civilizatiei lor, permanent mintiti in presa, scoli si universitati, multi europeni nu mai indentifica inamicul real, il ignora sau chiar imbratiseaza, devenind victime sigure ale terorii islamice fundamentate religios, cea invitata de politicieni Noii Stangi la ei acasa.

„Proaspat lansata Carte in Alb si Negru a Terorismului European arata ca terorismul islamic este responsabil pentru 91% din totalul victimelor europene incepand cu anul 2000”. 20 de procente sunt victime ale teroristilor sinucigasi cu bombe. Stim ca restul au murit in atacuri cu cutitul, cu camionul, cu arme de foc, etc. Orice mijloc este utilizat pentru a ucide si rani necredinciosi.

Poate ca pentru unii procentul de 91% este surprinzator, nu si pentru cititorul obisnuit al JIhad Watch. Efortul de a ascunde adevarul in spatele minciunii ca „islamofobia” si „suprematismul alb” ar fi amenintari mai mari decat teroarea jihadista este un non-sens. In fapt, potrivit acestui studiu, dupa jihad, cea mai mare amenintare sunt crimele extremistului de stanga.

Ellisabeth Pelsez, delegatul francez interministerial pentru suportul victimelor terorismului, spune ca aceasta cartea nu este doar una de statistica, ci si de rememorare si comemorare a victimelor acestor atacuri. „Uitarea este cel mai rau lucru”, a spus, adaugand: „sa nu-i uitam pe cei raniti, intre 10 si 20 pentru fiecare om ucis”.

Adevaratele victime sunt uitate de teama acuzatiei de „islamofobie”, scrie pentru JIhad Watch azi, 8 martie 2019, Citește restul acestei intrări »

Eroarea Logică Majoră din Compararea Lumii Creștine cu Lumea Islamică

In Dubii on martie 5, 2019 at 4:04 am

EROAREA LOGICA MAJORA in compararea/critica faptelor reprobabile (crime, violenta, promiscuitate sexuala) ale crestinilor si musulmanilor este urmatoarea:

In timp ce crestinii care ucid si terorizeaza nevinovati, urasc, dispretuiesc, mint, inseala, discrimineaza femeia, practica violenta fizica, poligamia, sclavia si promiscuitatea sexuala, incalca prescriptii-pilon ale religiei crestine, musulmanii nu fac decat sa traduca-n fapte prescriptiile-pilon ale scripturilor mahomedane.

Cu alte cuvinte, nu crestinismul e de vina pentru faptele reprobabile ale crestinilor. In schimb ideologia scripturilor mahomedane – religia islamului este mai mult o religie politica decat spirituala, deci o ideologie – este principala cauza a jihadului, terorii si barbariei din lumea islamica.

Desigur, specialitatea Noii Stangii multiculturale si corecte politic este minciuna directa – tip „religia pacii”, „islamul e pace” sau „terorismul musulman nu are legatura cu textele sacre ale islamului” – sau minciuna indirecta, mai subtila, prin propagarea sofismelor si logicii false. De aceea n-ar trebui sa ne surprinda urmatorul exemplu de manipulare:

 In weekend, ABC [Australian Broadcasting Corporation] a lansat pe Twitter un sondaj   cu intrebarea daca catolicismul a facut mai mult rau Australiei decat Islamul. Atasat intrebarii era un articol publicat de Gardianul (britanic) care sugera raspunsul. Textul, scrisa de deputata laburista Kristina Keneally, si publicat in februarie 2017, era intitulat „Catolicismul a facut mai mult rau Australiei decat Islamul”.

https://www.jihadwatch.org/2019/03/australian-broadcasting-corporation-has-catholicism-done-more-harm-to-australia-than-islam?

Care-i problema aici? O explica in doua paragrafe Robert Spencer (vezi link sau traducerea mai jos):

Nu exista nicio scuza pentru felul in care ierarhia catolica a tratat problema numarului masiv de abuzuri sexuale din randul propriului cler. Totusi, articolul [care critica sondajul corporatiei media australiene] este corect: „Ceea ce Kenneally rateaza sa inteleaga este diferenta dintre nedreptatea consistenta cu ideologia si nedreptatea contrara ideologiei”. Chestionarul ABC este inca un exemplu de impuls suicidar occidental, de intensa ura de sine care conduce la Citește restul acestei intrări »

Muzica. Episodul 6. Doi nemți – Zimmer și Mahler

In Dubii on martie 4, 2019 at 12:56 am

Hans Zimmer. Din nou muzica de film si viata tot nedreapta (cu cei mai multi absolventi de conservator).

Apoi Gustav Mahler, alt neamt celebru, dar mai vechi decat Hans.

Iar la final beneficiile capitalismului pentru cultura muzicala a tuturor popoarelor lumii – un moric inedit pentru Jos comunismul planetar unit!

Zimmer, neamt din Frankfurt, mutat la Londra, apoi in California, a fost dat afara in copilarie din opt scoli de muzica, pentru indisciplina. Nu l-a interesat. Omul avea muzica-n cap si o chemare. A invatat de mic sa cante la pian in casa, educatia lui formala a constat in cateva saptamani de lectii de pian, in rest, autodidact. El declara ca a fost influentat de muzica lui Ennio Morricone, mai ales de coloana sonora de la Once upon a time in America (memorabila, intr-adevar, in sensul propriu nu metaforic al cuvantului; chiar iti ramane-n memoria auditiva si afectiva).

Dupa ce s-a mutat in SUA a inceput sa compuna muzica de film, fiind solicitat si colaborand cu regizori celebri, si nu s-a mai oprit. Astfel a devenit unul dintre cei mai premiati, si nu degeaba, compozitori de gen.

Ce e special la Zimmer este ca muzica lui poate fi linistit ascultata fara filmele pentru care a compus-o; pe de alta parte, filmele respective fara muzica lui ar fi altceva. Eu am, de exemplu, playlist-uri de cateva ore cu selectii din muzica de film compusa de autori precum Zimmer sau Bear McCreary; le ascult cand lucrez cu mintea, cand scriu, citesc sau cand ies sa ma plimb (cu castile-n urechi) pentru ca limpezesc la cap, avand totodata calitatea de a umple (frumos si coerent) absolut tot spatiul dintre mine si restul lumii, izoland de agitatia urbana si agresiunea sonora chiar atunci cand te afli in mijlocul lor.

Nu stiu unde sa incep si unde sa termin cu Zimmer. De la Rain Man, poate? In fine, aveti internet, cautati pe IMDB sau Wikipedia, apoi testati singuri pe youtube, si veti intelege de ce e greu sa alegi. Introducerea am facut-o in episodul 2 cu Galdiator si Lisa Gerard (2001). Dar una din cele mai bine cotate creatii ale lui ramane coloana sonora de la Inception (bun si spectaculos film), de unde preferata multora (si a mea) ramane Time: Citește restul acestei intrări »

What I like most about Christianity: the only realistic chance for Freedom

In Dubii on martie 2, 2019 at 3:25 am

The Apocalypse is as inevitable as death. Acknowledging will set you free. Free from despair – generated by human limitations and failures. Free from the illusion that you can, somehow, in this life, become perfect. Free from the desire to fix the world and make it perfect.

This world can’t be fixed to be perfect, only improved to some extent. But humans, who are uniquely wonderful yet stupidly sinful creatures, don’t get it. They will eventually destroy their world (as stated in the Book of Revelation). They will destroy it by trying to fix it in different ways than recommended by our Creator. And it’s inevitable.

Once you acknowledge this – your sinful limited nature and the inevitability of failure -; once you realize that Heaven is beyond and above, not in this life, and all you have to do to get there is to admit your sinful limited nature, repent and try again (to sin no more) until your earthly end, then you are truly free. Only then you’ll know peace and you’ll be able to actually improve your life and help others do the same. Yeah, but why bother since you’ll die anyway and the world will eventually come to an end? Precisely because the Kingdom of heaven is beyond and this is what you should be aiming for.

That’s what I like most about Christianity: it warns you that you can’t be perfect; it warns you about your sins and limitations, but it gives you the most realistic chance and the most generous incentive of all times to be free and happy:

God himself embodied as Jesus, born in flesh and blood like you, He walked with you, suffered for you and died for you, to help you better understand the Way, the Truth and the (meaning of) Life. Just believe, repent and follow, that’s all He asks to save you. Isn’t this great?

And yet too many keep on trying to fix their life, my life and the whole world the wrong way. Well, that’s not so great anymore, but it’s also inevitable. As inevitable as God.

 

Muzica. Episoadele 1-5. Genesis, Bach, Jazz, Misssion Impossible si Agentul 007

In Dubii on martie 2, 2019 at 1:34 am

M-am gandit sa initiez o CALATORIE muzicala online. Am inceput pe Facebook, voi continua aici – reteaua lui Mark e din ce in ce mai putin suportabila, iar libertatea de exprimare in moarte clinica.

Participarea este, evident, optionala. Scopul, bine determinat. Vom incerca sa parcurgem toate genurile muzicale. De la muzica culta la muzica pop, easy listening, „comerciala” – in sensul de care place la popor, care popor sunt si eu,  si se vinde bine pe toate meridianele, deci are un misterior numitor comun.

De ce aceasta calatorie? Din urmatoarele motive:

1. Muzica e dar de la Dumnezeu si omul singura creatura capabila sa emita si sa repete, din voce si/sau instrumente („reci”, electronice, digitale) inventate de el, sunete deliberat organizate in linii melodice si ritmice cu infinite variabile, dar cu structuri armonice, dizarmonice sau polifonice foarte riguros premeditate. Si asta fara sa aiba acuitatea auditiva a altor animale, ci doar inteligenta, etos si creativitate inegalabile.

2. Educatia muzicala de care beneficiaza in acest moment copiii si adolescentii in scoala generala si liceu tinde spre zero. Fara acomodarea, exercitiul si deschiderea catre toate genurile muzicale, discernamantul muzical nu exista, sulfetul este pe nedrept saracit, iar cultura generala incompleta.

Intalnesc din ce in ce mai des copii care nu recunosc acordurile unor „hituri” seculare, ca Oda Bucuriei (Beethoven) sau Marsul nuptial (Mendelshon). Pur si simplu nu le-au auzit niciodata,. Am intalnit adulti cu apetit muzical evident si constant care cred ca Beethoven e Saint Bernardul ala simpatic si Mozart este brand de ciocolata austriaca – exagerez putin, dar nu mult, pentru ca am intrat in asemenea investigatii, de exemplu, cand unul din ei a auzit celebrele acorduri cu care incepe Simfonia „destinului”, a V-a, de Beethoven, si a exclamat entuziasmat „misto! ce-i asta?”; apoi am intrat un pic, de curiozitate, in istoria muzicii „pentru mase”, nu culte, si am constatat ca nu auzisera de nume care au facut si vor continua sa faca istorie in domeniu (Genesis, Pink Floyd, Police, etc), dar experimantand-o, le-a placut.

3. Nu trebuie sa va placa tot ce veti asculta, chiar nu trebuie. Muzica ramane o chestiune de stare si preferinta individuala. Dar n-ar strica sa incercati sa faceti calatoria asta impreuna cu mine, macar ca sa aflati daca si ce va place sau nu din ce ati uitat sau n-ati stiut niciodata. Ce se potriveste gusturilor si starilor dumneavoastra sufletesti. Ce va ridica emotional pan’ la cer sau va coboara si pana unde. Ce va mobilizeaza si ce va calmeaza. Muzica are un efect terapeutic prea putin constientizat – uneori vindeca ceea ce nimeni si nimic nu poate, sau macar amelioreaza. Si sigur rafineaza perceptia, Citește restul acestei intrări »

History repeating: Oscar 2019, festival politic.Totuși, câteva filme

In Dubii on februarie 25, 2019 at 10:14 pm

Sapte minute a durat pana cand s-a declansat festivalul antiTrump la ceremonia Oscar 2019, spun unii, care au cronometrat. Ca de obicei in ultimii ani, nu m-am uitat,  fiind previzibil ce se va intampla la sarbatoarea Academiei Comuniste de Film American. Insa din curiozitate statistica m-am uitat la rezultate.

Nu vazusem decat trei din filmele nominalizate la marele premiu: Bohemian Rapsody, Roma si Green Book. Iar aseara, dupa ce un prieten m-a intrebat daca glumesc cand spun ca Roma este un film de vazut neaparat – fiindca unii acuza ca-i propaganda comunista mizerabila – l-am mai vizionat o data, sa ma asigur ca n-am vazut alt film si ca nu mi-a scapat presupusa propaganda.

Nu, nu-mi scapase, si Roma mi-a placut la fel a doua oara. Este, cum i-am spus si amicului, pur si simplu un film autobiografic – despre copilaria regizorului in cartierul  (Roma) si lumea de nebuni de legat (Mexic), asa cum a vazut-o si trait-o el. N-are nicio urma de propaganda comunista sau de orice fel. Dimpotriva: daca intentia lui Cuaron a fost ca filmul lui sa fie propaganda antiTrump in favoarea imigratiei mexicane, o spun cu toata responsabilitate, dupa doua vizionari atente: a ratat total. De fapt, fiind un film realist despre cruzimea, ridicolul si nebunia societatii mexicane, ar putea fi mai degraba cea mai buna propaganda involuntara impotriva imigratiei sudamericane :)) Numai Fermin si profesorul Zovek, si sunt de ajuns ca sa zici „nu, lasati, multumesc, ramaneti voi in tarisoara voastra, cu dementa voastra”.

Apropo de Fermin si profesorul Zovek, doua personaje secundare, dar epocale: pacat ca autorul n-a insistat mai mult pe ei. Am ras in hohote si prima, si a doua oara. Scenele cu astia doi sunt de geniu comic irezistibil. Dupa cum tot filmul e o fresca realista, dramatica, duioasa, dar si de o ironie aspra la adresa societatii mexican, care asa e ea, cum a trait-o si descris-o cinematografic exceptional Cuaron: intre ras si plans cat sa fugi mancand pamantul. Ca toata lumea latinoamericana, de altfel.

Si tocmai pentru ca a descris-o cinematografic exceptional, corect era, dpdv artistic, ca A.Cuaron sa primeasca Oscar macar pentru regie si pt arta cinematografica, indiferent de motivele care i-au determinat pe academistii filmului american sa voteze. Si le-a primit.

In fine, daca nu era Hollywood, respectiv festivalul dementei politice, probabil ca Oscarul pentru cel mai bun film ar fi revenit producatorilor Bohemian Rapsody. Acela chiar este spectaculos si impecabil realizat cap-coada, are de toate la superlativ, si nu, nu e nicio propaganda homosexuala, este pur si simplu viata si drama unei legende a muzicii rock.

Citește restul acestei intrări »

Ministerele lui Orwell există. Dacă nici asta nu-i nebunie, atunci ce-o fi …

In Dubii on februarie 14, 2019 at 9:42 pm

In 1949 socialistul George Orwell, inspirat din realitatea dictaturilor comuniste de tip sovietic (aplaudate si atunci, la fel ca acum, de destui intelectuali britanici si occidentali), scria romanul politic 1984, pe nedrept considerat fictional. In lumea lui Orwell [Oceania], controlata total [„total” de la „totalitar”] de un partid unic condus de Fratele mai Mare [Big Brother], cetatenii nu aveau nicio libertate individuala – asta inseamna totalitarism -, cu atat mai putin de a se exprima liber in dezacord cu Big Brother. Lumea lui Orwell era guvernata de 4 ministere:

Ministerul Abundentei controla total economia, rationalizand saracia.
Ministerul Adevarului controla gandirea si limbajul, ocupandu-se cu minciuna/propaganda corect politica oficiala.
Ministerul Iubirii se ocupa cu identificarea, pedepsirea si eliminarea cetatenilor incorecti politic, care exprimau public adevaruri critice despre Big Brother si propaganda mincinoasa oficiala.
Ministerul Pacii gestiona razboaiele.

Cred ca alaturi de Manifestul Comunist (Marx si Engels, 848) si bazele marxismului cultural (Teoria Critica, domnii Marcuse si Adorno), romanul 1984 ar trebui inclus la lecturi obligatorii inca din scoala generala, pentru ca Ministerele lui Orwell, la fel ca ideile toxice ale celorlalti patru autori susmentionati au devenit realitate aplaudata de prea multi in zilele noastre.

Ministerul Adevarului exista deja in forma diseminata, si poarta nume ca CNN, BBC, NYT, DW,  si toate celelalte ecouri si litere ale propagandei stangiste internationale. Sunt cei care propaga toate minciunile conventionale dar flagrante ale Corectitudinii Politice universale. Gen: islamul e pace; cea mai mare amenintare planetara este incalzirea globala; capitalismul e de vina pentru saracia planetara si comunismul (etatismul) solutia; rasa alba e vinovata pentru nefericirile celorlalte;  toate religiile sunt la fel doar una singura (cea crestina) mai rea;  identitatea sexuala e un construct social si o optiune, nu un dat natural corespunzator organelor genitale cu care ne nastem; samd.

Orwell

Ministerul Iubirii Citește restul acestei intrări »

Celor derutați de pendularea amicilor „de dreapta” către Stânga

In Dubii on februarie 7, 2019 at 7:44 pm

„În ambianța ideologică actuală, cum te poate convinge un om de dreapta că nu e de extremă dreaptă? Într-un singur fel: anunțându-te că votează cu stânga. 🙂” Andrei Vieru

Sper ca prin această citare să nu provoc dlui Vieru cine știe ce nou ambuteiaj cu „standardele comunității” Facebook – data trecută, de la ideile „extremiste” despre reducerea birocrației i s-a tras o lungă suspendare a contului personal, respectiv:
https://ihincu.wordpress.com/2019/01/06/ah-birocratia-sora-cu-idiocratia/

Totuși, nu mă pot abține, mai ales că o doamnă șugubeață și bună observatoare întreabă:

„Acum, în contextul a ceea ce văd eu pe fb, aș întreba care stângă, veche sau nouă? 😀(De altfel, toți termenii aceștia, stânga dreapta, cu toate variantele/nuanțele în care apar, au ajuns instrumente de derută și manipulare.)”

Recomandarea mea ar fi următoarea:

Nu contează care stângă, dragă doamnă și dragi prieteni derutați. Orice stângă e bună, fiind semn de “moderatie”, și vă va scăpa de eticheta de “extremist”, “fascist”, “radical”, “nazist”. Chiar și opțiunea socialistă sau comunistă pe stil vechi (marxism clasic), pentru că, nu-i așa, ele au eșuat pentru că n-au fost bine aplicate, deci merită reluate altfel, cu moderație.

Cu toate acestea, mult mai de bon ton ar fi să optați pentru Noua Stangā – eu tot comuniști le spun, pentru că au aceleași apucături, metode și aspirații totalitare – deoarece varianta nouă (marxism cultural) este percepută ca fiind mai cu ștaif intelectual și umanist/umanitarian. „Comunist” sau „socialist” sună prost din cauza precedentelor eșecuri; „progresist”, „democrat”, „crestin-democrat” sau “liberal” sună infinit mai nobil, oricât de contrafactual ar fi – respectiv regresist, antidemocrat, anticrestin sau antiliberal.

Și sigur că etichetele sunt derutante, iar în actuala ambianță ideologică sunt deliberat instrumentate derutant câtă vreme nu corespund cu conținutul. Pentru că bunul propagandist știe că până ajunge omul la conținut, până-l gustă, până-l testează, până-l înțelege, durează. Știți, e ca la supermarket: cum să nu fii derutat când pe borcan scrie mare ZAHĂR și înăuntru e măcar sare amară, dacă nu șoricioaică? Așa și cu dreapta de stânga.

Nota bene: cea mai mare găselniță a Diavolului este să-i convingă pe oameni că nu există. De exemplu că nu există diferențe intre dreapta și stânga politică, și că acum am trăi într-o era postideologică – eufemism pentru „postcerebrală”. Între timp, Citește restul acestei intrări »

De aia tot America, nu Europa. Agenda poporului american, aceeași cu a Președintelui american

In Dubii on februarie 6, 2019 at 7:52 pm

„Americanii nu vor accepta niciodată socialismul. Dar, sub numele de «liberalism», vor adopta întregul program socialist – şi, într-o zi, America va fi o naţiune socialistă, fără să ştie cum s-a întîmplat“ spunea in 1940 Norman Thomas, candidatul la Casa Alba din partea Partidului Socialist American, initiatorul acestui exceptional rebranding al Stangii americane sub nume fals de „liberal”. Si intr-un fel a avut dreptate: de atunci incoace, buna parte dintre americani,  apoi dintre europeni, au inceput sa incurce comunismul si socialismul cu liberalismul, si sa le imbratiseze pe primele sub mult mai seducatorul nume (al ultimului, ratandu-i insa esenta). Unde a gresit insa Norman Thomas a fost cand a subestimat puterea credintei in Dumnezeu, Constitutie si libertate crestineste asumata a concetatenilor sai, credinta care-n America e traditionala de peste doua secole. Ceea ce nu se poate spune despre Europa.

Aseara, Donald Trump, al 45-lea presedinte american, mai liberal (in adevaratul sens al cuvantului) decat inteleg contemporanii si colegii de partid, spre finalul celui de al doilea sau discurs traditional despre Starea Uniunii  americane, a spus:

Aici, in Statele Unite, suntem alarmati de noi chemari de a adopta socialismul la noi in tara. America a fost fondata pe libertate si independenta, nu pe coercitie, dominatie si control guvernamental. Ne-am nascut liberi si vom ramane liberi. In aceasta seara, reinnoim hotararea noastra ferma ca America nu va fi niciodata o tara socialista.

Si, dupa ce a amintit parlamentarilor americani, in prezenta catorva veterani ai celui de-al doilea Razboi Mondial, cui datoreaza America pe care o au – in niciun caz socialistilor si comunistilor – a incheiat astfel:

Tot ce a urmat – triumful asupra comunismului, pasii uriasi in domeniul stiintei si cercetarii, progresul unic spre egalitate si justitie – totul a fost posibil multumita sangelui si lacrimilor si curajului si viziunii americanilor de dinaintea noastra.

Ganditi-va la acest Capitoliu – ganditi-va la incaperea asta, unde inaintasii legislatori au votat abolirea sclaviei, constructia de cai ferate si autostrazi, securizarea drepturilor civile, infrangerea fascismului sau a altor imperii ale raului (referinta la Evil Empire, Ronald Reagan, care pe atunci era comunismul Citește restul acestei intrări »

Amnezia e o boală, nu o soluție. Politica apoliticilor buni

In Dubii on februarie 5, 2019 at 8:05 pm

… Caci din exces de bun simt si memorie, brava natiune romana inainteaza glorios spre trecutul dezastruos.

Bunaoara, pe chestiunea entuziasmului unora fata de partidele apolitice si non-ideologice [USR si PLUS, proaspat aliate electoral] si fata de domnul Ciolos cel Bun, un vechi prieten cititor, dl Aurel Manta,  scrie:

„Dragnea a pus jandarmii sa bata manifestanti .Dragnea e rau.Ciolos este aliat politic cu Macron.La ordinele lui Macron jandarmii francezi ii snopesc pe manifestanti in asa fel incit bataia jandarmilor romani e mingiere pe crestet.Macron e rau.Si atunci cum naiba Ciolos e ala bun?”

E de bun simt. Si de memorie.

In acelasi sens aduc aminte ca in toamna lui 2015 – cand Dragnea cel Rau, patronul PSD cel rau si al majoritatii parlamentare PSD, rea si ea, a scapat de Ponta cel Rau – dintre toate ofertele de potentiali premieri, tocmai pe Ciolos cel Bun l-a preferat. Si de bun ce i-a fost, acolo l-a lasat pana la urmatorul premier preferat, respectiv Grindeanu cel Bun, apoi Rau – desi, daca nu-i convenea, si pe Ciolos il putea trimite la plimbare asa cum l-a trimis pe Grindeanu, apoi pe Tudose, sunand pur si simplu adunarea de partid sau adunarea parlamentara la o motiune de cenzura. Dar pe Ciolos cel Bun nu l-a deranjat, desi i-a refuzat inscrierea in PSD, la cerere, pe vremea cand era la Bruxelles si nu era atat de bun. Si bine a facut ca nu l-a deranjat, pentru ca s-a dovedit a fi cel mai bun premier pentru PSD.

Ah, dar mai stiti momentul acela frumos cand USB nicusordanist, transformat apoi in USR, lupta electoral impotriva PSD, fiind totodata apolitic, fiindca asa-s partidele politice: in general apolitice. Si fara ideologie, adica nici de dreapta, nici de stanga. Exact ca partidul bun al lui Ciolos cel Bun, care-i si mai bun acum, dupa ce s-a aliat cu USR cel bun. E bine ca s-au aliat. E firesc. Au acelasi obiectiv apolitic: sa faca bucati inca o data, la fel ca-n 2016,  orice opozitie politica impotriva PSD in special, si de dreapta in general.

Si tot memoria cui o are, bat-o vina, pastreaza momentul tandru in care Nicusor Dan, postelectoral, tocmai pentru ca era apolitic si totodata adversar al PSD, s-a dus direct si nechemat in studio la Antena3 si a felicitat-o calduros pe Firea lui Pandele pentru victoria zdrobitoare in alegeri. Pe buna dreptate: impreuna, desi aparent separat, PSD si USR chiar zdrobisera partidele politice de opozitie.

Sa mai amintesc si ca domnul Ciolos cel Bun, fost premier bun, democrat si apolitic, Citește restul acestei intrări »

Climatejugend și „justiția climatică”. Greta din Suedia

In Dubii on ianuarie 28, 2019 at 8:15 pm

Greta este o tanara suedeza nascuta in acest mileniu (15 ani), care chiuleste de la scoala ca sa protesteze in numele „justitiei climatice”. Climate justice. Da, ati citit bine.

Greta a ajuns vedeta mondiala in decembrie trecut,  tinand speech-uri perfect articulate pe ideologia neomarxist-climatica si perfect aberante, inclusiv la Natiunile Unite  – in timp ce un pic mai batrana Ocasio Cortez, zisa Ocasio-no-cortex,  ameninta pe la televiziunile americane ca daca nu oprim „schimbarea climatica” planeta moare in 12 ani.

Greta bate campii, desigur, dar nu stie, pentru ca s-a nascut intr-o tara si-n vremuri in care divortul de realitate si conditionarea mentala prin educatie si mass-media este principala preocupare a guvernantilor. A guvernantilor de stanga care, de la Olof Palme incoace, au reusit sa substituie, in constiinta a cel putin doua generatii, adevarul, educatia si informatia cu delirul ideologic socialist, social-democrat, multicultural, progresist, aberant sexist, ecologist si ce nume mai doriti dvs pentru noul comunism, asigurand astfel sinuciderea natiunii suedeze. La numai 15 ani, Greta, victima perfecta, ilustreaza acest tip de conditionare pe delir (sistematizat ideologic) mai clar ca niciodata. Victima transformata, insa, in acuzator si  vitor calau ecomarxist.

Vedeti? Comunistii sau nazistii (tot aia) intotdeauna au pregatit si selectat de mici marii oportunisti (delatori, turnatori, calai), devotatii militanti si idioti utili sau talentatii propagandisti. Soimii patriei, pionieri, utecisti, comsomolisti, Hilterjugend … Daca-i indoctrinezi si conditionezi de mici, nu mai scapa, ii ai pe viata. Noii comunisti au inteles splendid lectia – ceea ce nu se poate spune despre oponentii lor politici si oamenii normali, de bun simt.

Urmariti discursul Gretei din decembrie 2018, de la Katowice, unde a avut loc summitul  UN COP24 (conventia ONU pentru schimbare climatica)  si ingroziti-va. Copila vorbeste despre „climate justice”. Justitie climatica. Splendida gaselnita stilistica, curat avangarda propagandistica! Greta explica noul concept de justitie social-climatica: jos bogatii care ucid planeta (neclar daca printre ei se numara si tovarasii Soros sau Obama, care si ei militeaza impotriva „schimbarii climatice”). Cand o face, Greta are o privire acuzatoare si un ton amenintator care ma duce, nu stiu de ce, cu gandul la Robespiere (mare orator) si Regimul Terorii.

Greta-i acuza pe adulti de imaturitate. Dar ce bine ca psihoza ei – moare planeta de mana noastra, in 12 ani – care i-a fost indusa ideologic si intretinuta politico-academic si mediatic, a ajuns la maturitate atat de repede: Citește restul acestei intrări »

Justiție și libertate de exprimare pe continent și la noi în țară

In Dubii on ianuarie 23, 2019 at 9:36 pm

Ori de cate ori justitia este separata de liberate, niciuna, in opinia mea, nu este in siguranta. -Edmund Burke, scrisoare catre M. de Menonville Octombrie 1789.

I. Strasbourg, octombrie 2018, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului

Pe 25 octombrie anul trecut, Curtea E.D.O. a judecat cauza doamnei Elisabeth Sabaditsch-Wolff, cetatean austriac, pe care o voi mentiona in continuare ca doamna S. Cauza se referea la dreptul de a exprima liber, sub protectia Conventiei E.D.O, adevarurile critice, insa corecte factual, despre Mahomed, profetul inemeietor al islamului.

Pe scurt, doamna S. a pus in discutie publica, in cadrul unui seminar despre islam, relatia dintre Mahomed (56 de ani) si sotia sa Aisha in varsta de 6 ani (la data contractului de casatorie, respectiv 9 ani la data consumarii casatoriei), dupa cum consemneaza chiar literatura islamica (Hadise). Fata de aceste imprejurari si date istorice, doamna S. a intrebat public: „Un barbat de 56 de ani si o fetita de 6 ani? Cum putem numi acest lucru daca nu pedofilie?”.

Pentru aceste afirmatii, doamna S. a fost arestata si judecata intre 2009 si 20011 in Austria, apoi condamnata pentru „denigrarea credintelor religioase a unei religii recunoscute legal”. Apelul i-a fost respins de instantele superioare austriece.

In ultima instanta, doamna S. s-a indreptat catre Curtea pentru Drepturile Omului de la Strasbourg pentru a-si apara dreptul fundamental la libera exprimare, teoretic garantat de Conventia Europeana pentru Drepturile Omului. Curtea de la Strasbourg este o instanta europeana supranationala ale carei decizii sunt obligatorii nu doar pentru cele 28 de tari membre UE sau pentru cele 47 de tari europene membre ale Consiliului Europei, ci si pentru cele 57 de tari islamice membre OCI (Organizatia pentru Cooperare Islamica) semnatare si ele ale Conventiei E.D.O.. Destul de importante, nu-i asa, deciziile acestei autoritati judiciare suprastatale?

Ce a decis Curtea E.D.O. in cazul doamnei S.? I-a respins recursul hotarand ca critica la adresa lui Mahomed, INDIFERENT CA ESTE SAU NU INTEMEIATA, REPREZINTA DISCURS DE INCITARE LA URA si NU ESTE PROTEJATA de prevederile Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, cele referitoare la libertatea de exprimare. In hotarare, judecatorii au precizat de asemenea ca defaimarea lui Mahomed „se situeaza dincolo de limitele permisibile ale unei dezbateri obiective” si „ar putea genera prejudicii si pune in pericol pacea religioasa.” Pentru ca, se stie, islamul e pace. (Mai multe detalii despre decizia CEDO si implicatiile ei va ofera Soeren Kern si Guy Milliere, colaboratori ai Citește restul acestei intrări »

Alimentația (Corect) Politică. BBC: cum va ucide friptura mea planeta

In Dubii on ianuarie 21, 2019 at 12:27 am

Mai tineti minte, cei care ati apucat, programul de alimentatie „stiintifica” pe baza de foamete si salam cu soia, cel initiat de iubitul nostru conducator, tovarasul Nicolae Ceausescu, de sotia sa si de oamenii lor de stiinta? Pentru cine a uitat sau n-a stiut niciodata, reamintesc:

Partidul Comunist Roman (precursorul PSD), in frunte cu tovarasul lui secretar general, din grija pentru popor si sanatatea lui, au pus in aplicare in anii ’80, urmatorul program (obligatoriu) de alimentatie rationala:

-retragerea din magazinele alimentare a urmelor de carne, lapte, oua, branza si alte alimente de baza;

– rationalizarea consumului de unt, oua, zahar, ulei, faina si alte alimente de baza care se ofereau poporului pe baza de buletin, coada si cartela, cu portia gen un pachet de unt per familie per luna.

– initierea unui amplu program de cercetare stiintifica a alimentatiei rationale pe baza de soia si inlocuitori de proteine animale, sub directa indrumare a tovarasei academician doctor inginer Elena Ceausescu si a medicului familiei degraba impuscatilor, tovarasul Iulian Mincu, devenit apoi ministru al sanatatii in guvernul Vacaroiu si senator PSD (fost FDSN).

Desigur, acest program de alimentatie „stiintifica” nu era destinat clasei conducatoare relaxate – nomenclatura de partid, militia si Securitatea – in ale carei magazine speciale se gaseau din abundenta toate produsele acelea ucigatoare, incepand cu mezeluri fine si carne, produse de fermele partidului unic comunist (da, da, existau ferme si fabrici speciale pentru tovarasi). Acest program era destinat exclusiv clasei muncitoare incordate. Din iubire pentru ea, desigur. Si efectele n-au intarziat: malnutritia, subnutritia si patologiile aferente (gen pelagra) au capatat o incidenta spectaculoasa in populatie. Asa-i cand te iubesc comunistii si vor sa-ti faca bine cu de-a sila.

De ce aceasta referinta introductiva? Pentru ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult in capul comunistilor. Doar s-au globalizat si diversificat … stiintific.

Bunaoara, comunistii britanici de la BBC au publicat acum 3 zile programul de alimentatie rationala necesar pentru salvarea planetei. El este produsul mintilor a 37 de oameni de stiinta „de top” – top scientist – membri ai unei intelepte comisii, ati ghicit! Comisia speciala Lancet pentru Mancare, Planeta si Sanatate, in frunte cu domnul profesor Walter Willet de la Harvard. Domniile lor, acesti iluminati, sunt specialisti, printre altele, in, citez, CLIMATE CHANGE NURITION. Da, ati inteles corect: NUTRITIA SCHIMBARII CLIMATICE.

https://www.bbc.com/news/health-46865204 Citește restul acestei intrări »

Ah, birocrația, soră cu idiocrația …

In Dubii on ianuarie 6, 2019 at 1:17 am

In Marea Britanie s-a înființat de curând un minister al prevenirii sinuciderilor. Dacă aș fi om politic, aș milita în favoarea înființării unui minister al prevenirii înființării de noi ministere.

După ce am postat aceste cuvinte pe Facebook — sau mai exact după ce am răspuns unor comentarii ale prietenilor mei Ioana Hîncu și Mircea Toplean — contul mi-a fost blocat. Dialogul cu prietenii s-a orientat de la sine spre tema birocrației și a felului acesteia de a “rezolva” problemele agravându-le și inventând totodată altele. Că problemele proliferează împreună cu birocrația însăși e ceea mai neîndoielnică afirmație logico-politică.

În momentul de față, nu am acces la cont, pretextul fiind că identitatea mea ar face obiectul unor dubii. Mi s-au cerut dovezi. Le-am trimis. În așteptarea unui răspuns despre care nu se știe dacă va veni vreodată, ce-ar face în locul meu orice om normal? Și-ar înființa un cont pe același nume și, de bună seamă, alte zece conturi pe nume fictive. Bineînțeles că și-ar deschide conturi și pe alte platforme de socializare, cu obiceiuri de cenzură mai blânde. Asta reușește birocrația: să creeze probleme, nu să rezolve.” scria domnul Andrei Vieru (aveti Google, aflati singuri cu ce se ocupa) in ianuarie 2019, pe Marginaliaetc  https://www.marginaliaetc.ro/andrei-vieru-actele-la-control/ (Ieri, dl Vieru si-a deschis un alt cont pe Facebook. Sa vedem cat functioneaza)

Adaug ca in dialogul pricinos si neconform cu „standardele comunitatii”, dl Vieru l-a citat pe Mark Steyn (publicist canadian rezident in SUA): „Who needs a president for life when we have a burreaucracy for life [sau for ever, sau for eternity, nu mai retin exact]?” (am citat din memorie, cer scuze daca citatul nu este verbatim, dar ideea va asigur ca este)

Problema nu este noua, bineinteles, dar cui ii pasa?

„Principala problema in conflictele social-politice actuale este daca omul ar trebui sau nu sa renunte la libertate, la initiativa privata si la responsabilitatea individuala, si sa se predea gardienilor giganticului aparat de constrangeri si coercitii al statului socialist. Individualismul si democratia ar trebui substituite de autoritarianism totalitar? Ar trebui cetateanul transformat in subiect, un subordonat in omniprezenta armata de slujbasi recrutati, obligat sa se supuna neconditionat ordinelor superiorilor? Ar trebui privat de pretiosul privilegiu de a-si alege mijloacele si obiectivele si de a-si modela propria viata?

Epoca noastra este martora avansului triumfal al cauzei socialiste. In urma cu aproape o jumatate de secol, un eminent om de stat britanic, Sir William Harcourt, afirma: „Suntem toti socialisti acum”. La vremea aceea, aceasta afirmatie era prematura in privinta Marii Britanii, insa azi este aproape literal adevarata pentru aceasta tara, odinioara leaganul libertatii moderne. Nu mai putin adevarat este in ce priveste Citește restul acestei intrări »

Dacă nici acum, atunci când?

In Dubii on decembrie 31, 2018 at 10:54 pm

La sfarsitul lui 2015, scriam asa:

„Vânt de speranță și libertate. Nu, nu acum, ci la inceputul anilor ‘90.
Atunci multi, printre care si eu, au crezut ca mirajul Stangii a apus. Bilantul  crimelor comuniste,  fara precedent in istorie, alaturi de esecul evident al economiei planificate de tip socialist credeam ca vor fi de ajuns pentru ca minciunile si fanteziile Stangii sa nu mai prezinte interes pentru niciun politician, politolog, economist sau om serios. Decat, cel mult, ca obiect de studiu si exemplu negativ, de neurmat si de nerepetat pana la sfarsitul timpurilor.

Desigur, ne-am inselat. Si iata ca in loc de sfarsitul istoriei sangeroase a secolului 20 – opera Stangii, da, naziste, fasciste sau comuniste – trambitat de alde Fukuyama, acum traim sfarsitul memoriei. Asa se intampla ca, la 26 de ani de la prabusirea comunismului in Estul Europei, Stanga occidentala, dupa un viraj de imagine si o multime de rebrandiguri – “liberal”, social-democrat, progresist, ecologist, umanist, ba chiar conservator, samd – si-a diversificat si rafinat minciuna si propaganda psihiatrica, a fagocitat grosul elitelor mediatice si intelectuale, si a ajuns sa conduca iar lumea spre dezastru. Lumea libera, de data asta. Care era libera cand noi nu eram.”
https://ihincu.wordpress.com/2015/12/31/pentru-2016-un-gand-de-libertate/

Nimic bun nu s-a intamplat de atunci incoace cu libertatea si speranta noastra. Cel putin nu in tara mea sau pe continentul meu. Ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva pe alte continente … Si daca acolo se poate, cum se procedeaza?

Citeam, bunaoara, prin vara, datele unui studiu al Graduate Institute of International and Development Studies, Geneva, derulat pe o perioada de 10 ani (2006-2017), care se coroboreaza cu date din alte surse: cetatenii americani detin cca 40% din armele (conventionale) din lume si numarul este in crestere. 393 de milioane de arme la o populatie de cca 326. Cea mai mare forta armata din lume nu este, carevasazica, o armata regulata, ci una formata din civilii americani detinatori de arme. Surse similare spun ca, in medie, una din doua familii americane detine legal arme de foc – de regula de la doua in sus.

Intamplarea face ca SUA sa fie totodata (in ciuda eforturilor de peste un secol ale Stangii americane si internationale) si cea mai libera tara din lume, cu cea mai veche si durabila democratie moderna din lume, cu cea mai puternica armata regulata din lume si, nu in ultimul rand, cu cea mai puternica economie din lume – inaintea „civilizatei” dar mult mai putin liberei Uniuni Europene, cu o populatie o data si jumatate mai mare decat SUA, si chiar inaintea miraculoasei Chine comuniste, cu o populatie de aproape 5 ori mai mare.

Vorba vine intamplarea …. Pentru ca incerc sa-mi imaginez, spre exemplu, ce-ar fi fost daca in 2014, fiecare a doua casa/familie ucrainiana ar fi detinut de la doua arme de foc in sus: ar fi indraznit Putin Citește restul acestei intrări »

Când Crăciunul era Crăciun …

In Dubii on decembrie 26, 2018 at 2:53 am

Cand eram copil de dictatura, in anii ’70-’80, in casa mea, Craciunul era Craciun, si era magic.

Bunicii si parintii mei – toti aveau voci frumoase – ne-au invatat, pe mine si pe fratele meu mai mare (Alexandru Hancu, il stiti), sa cantam colinde. Preferatele mele erau Steaua sus rasare, O, ce veste minunata, Domn, Domn, sa-naltam,  Buna dimineata la Mos Ajun si Mos Craciun cu plete dalbe. Bine, imi placeau si Florile dalbe, si Trei crai de la rasarit, Trei pastori,  Sus la poarta raiului,  dar pe alea nu m-am invrednicit niciodata sa le invat cumsecade. (Daca l-ar opri cineva pe Hrusca sa le masacreze …)

Adevarul este ca nu m-a pasionat niciodata cantatul cu vocea – spre deosebire de ceilalti membri ai familiei; de aia eu m-am dus la scoala de muzica si am invatat sa cant la pian, uite asa. Dar asta nu inseamna ca nu stiam sa cant frumos; ca nu ma luau cu arcanul la cor in scoala generala; sau ca de Craciun nu-mi placea sa cant colinde, acasa, sau pe la usile altora.

Oricum, in copilaria mea, dictatura-nedictatura, Craciunul era Craciun, si era minunat. In toata saracia aia, intotdeauna mirosea a cozonac – faceau mama si bunica, nici nu stiu cand apucau, ca ziua de Craciun nu era zi libera; si uneori nu cresteau, ca era faina proasta, sau drojdia proasta, si numai ele stiau cum faceau rost de oua destule si ce mai trebuia.

Si bradul era brad. Uneori era cam jumulit – nu se gaseau brazi pe alese ca azi, ci mai mult molizi amarati. Dar pentru noi, copiii, nu conta. Aveam brad. De brad tata se ocupa, el cauta, facea rost, primea, nu mai stiu.

Instalatii electrice de lumini n-am avut pana-n ’90. Dar aveam lumanari de pom, si-n seara de ajun, si-n serile urmatoare, ai mei le aprindeau. Si cantam colinde …

In prima zi de Craciun, noi, copiii, abia asteptam sa ne trezim si sa mai scotocim sub brad dupa dulciuri „de la Mos”. Si banane … Bananele erau rare. Nu stiu cum si la cate cozi statea mama ca sa avem niste banane.

Cadourile ni le aducea „Mosul” seara. De regula bunicul ne scotea la o plimbare pe dupa amiaza, si ai mei aranjau bradul si cadourile sub brad, iar noi le gaseam cand veneam. Pana la 10 ani  am fost convinsa ca Mos Craciun imi aducea si pomul, si cadourile (frate-meu a pastrat cu sfintenie secretul). Si mi-a fost bine asa.

Stiu, pare incredibil – unora le par cinica; altii spun ca de mica eram; copil curios, scotocitor, investigator si sceptic -, dar eu chiar am fost convinsa ca exista Mos Craciun, pana la 10 ani. Si m-as fi luat de piept cu oricine indraznea sa-mi spuna ca nu exista, si l-as fi convins de contrariu nu oricum, ci cu argumente imbatabile: pai adica cum? Eu, mezina care scotocea prin toata casa si stiam tot ce misca, n-as fi gasit eu cadourile alea daca erau de la parinti?! Si Citește restul acestei intrări »

Un privilegiu nemeritat, însă de apărat

In Dubii on decembrie 25, 2018 at 11:28 pm

Cati dintre cei care sarbatoresc in pace si libertate Craciunul si Pastele – cele doua mari sarbatori crestine – se gandesc sau macar stiu ca acesta ramane un privilegiu pe care zeci de milioane de crestini nu-l au? De exemplu cei din majoritatea tarilor islamice. Sau din Coreea de Nord, unde iubitul conducator Kim si-a executat inclusiv amanta pentru ca a prins-o cu o biblie – asta pe langa alte sute de mii de coreeni incarcerati, torturati si ucisi de regimul Kim pentru ca practica pe ascuns religia crestina.

Dar de situatia crestinilor din China ati auzit? „Capitalista” China, unde presedintele comunist Xi Jinping si regimul (comunist, da, nu capitalist, nu democratic) de la Beijing au decis in 2018 ca liderii religiosi trebuie sa practice valorile socialiste specifice natiunii chineze, si au dispus prin lege inlocuirea crucilor de pe biserici cu drapelul chinezesc si cu portretul iubitului conducator Xi. Credeati ca-n China e libertate, nu-i asa? Mai ales religioasa si de exprimare, right? Ca doar islamul are o problema cu crestinismul, desigur, si in niciun caz budistii, confucianistii, hindusii sau, poftim, comunistii. Sigur ca nu stiati. De unde era sa stiti, ca doar nu de la Adevarul, Newsweek, Realitatea sau Digi …

Adevarul e ca o lume-ntreaga uraste de moarte, efectiv de moarte,  crestinismul, cu ideile lui bizare despre iubirea aproapelui si a dusmanului; despre liber arbitru si libertate individuala; despre binele si raul absolut de la Dumnezeu Tatal si Fiul citire, si atatea alte credinte si traditii neconvenabile. Cele cca 2,3 miliarde de crestini ai lumii nu sunt acum mai iubiti decat au fost in vremea lui Isus. Insa macar acum au o lume si o civilizatie a lor, cea mai libera, mai prospera si mai avansata cultural, pe scurt cea mai civilizata, dupa rezultate, una in care pana nu demult erau liberi sa creada in Cuvantul biblic si sa se manifeste ca atare. Mai nou, nici aici nu mai sunt.

Cati europeni sunt constienti ca manifestarea publica a traditiilor crestine a devenit un risc pana si-n lumea noastra, de cand elitele la putere au decis ca „islamul e pace” si „toate religiile sunt la fel”, insa cea mai rea e cea crestina, care e cazul sa dispara? In America, familiile victimelor atentatului de Craciun 2015, de la San Bernardino, California – 14 morti si 22 de raniti – presupun ca au constientizat. In Europa, familiile victimelor atentatelor de Craciun de la  Berlin 2016 sau Strasbourg 2018, ar fi trebuit sa inteleaga si ele. Cei care vad de trei ani incoace baricadele de beton si militarii inarmati care pazesc targurile de Craciun  ar putea intelege si ei. Ar putea daca ar vrea …

Dar cati vor sa inteleaga ca aceste amenintari si tragedii nu sunt accidentale, ci determinate religios, ideologic si cultural? Da, sunt despre religia crestina si simbolurile ei, pe care unii, prea multi, le doresc ingropate.

E timpul sa constientizati ca religia si simbolurile religioase Citește restul acestei intrări »

Să compari MSM occidentale cu Scânteia sau Pravda nu este o exagerare

In Dubii on decembrie 13, 2018 at 11:07 pm

1. Presa occidentala, iluzii si realitati

„Cineva mi se plângea că nu găsește nimic în presa germană referitor la „poveștile” cu imigranți violatori sau ucigași pe care le spun eu, și-mi cerea sursele de informare!
Asta mi se pare la fel de tare ca faza aia în care unu’ le-ar fi scris ălora de la Europa Liberă, prin anii ’80, să se plângă că citește zilnic Scânteia și România Liberă și nu găsește nimic referitor la ce îndrugă ei zilnic despre Doina Cornea, Gheorghe Ursu sau revolta muncitorilor din Brașov!” scrie Stefan Morosan pe pagina lui de Facebook. Un conational comenteaza: „Totuși, nu poți compara presa germană actuală cu Scânteia și România liberă ante-decembristă , oricât de multă antipatie ai nutri …”

Totusi, oricat de putina antipatie si resentimente ai nutri fata de noul totalitarism soft de sorginte occidentala, acesta are ca principal instrument desantata si mincinoasa propaganda mediatica ce a substituit demult elita presei internationale (zisa si mainstreaam media sau MSM). La fel ca Scanteia, Pravda sau celelalte oficioase guvernamentale comuniste. Desigur, unele diferente exista, dar ele sunt mai degraba infricosatoare decat imbucuratoare. Despre asta povestim azi.

2. Noile Pravde si Scantei occidentale

Chiar daca metodologia si condeiul presei neototalitare – „de Stanga”, evident, pentru ca dreapta este despre libertate nu despre anularea ei – sunt ceva mai complexe si rafinate decat cele sovietice, comparatia cu cele din urma nu este o exagerare decat pentru cei care nu inteleg obiectivele si rezultatule: in esenta, sunt aceleasi.

In plus, nici stilistic nu-s departe. Cand aparatorii democratiei constitutionale si standardelor legale egale, ai moralei crestine si libertatii individuale (incepand cu cea de exprimare) sunt numiti de MSM fascisti si nazisti pentru simplul fapt ca opinia lor nu coincide cu ideologia elitelor la putere, nu exista nicio diferenta fata de Pravda sau Scanteia: si presa bolsevica isi stigmatiza cu aceleasi epitete aberante si contrafactuale preopinentii. Cand victimele holocaustului hitlerist sunt echivalate cu invadatorii mahomedani numiti impropriu „refugiati”, iar stivele de cadavre, alaturi de miile, zecile de mii de victime ritualice ale jihadului de import politic, sunt trecute sub tacere de toate agentiile si principalele institutii mediatice, ba chiar incriminate in locul vinovatilor, in timp ce publicului i se repeta obsesiv  minciuni epocale precum „islamul e pace” si „terorismul musulman nu are legatura cu religia Islamului”, atunci presa actuala depaseste cu mult in ticalosie Scanteia si Pravda de altadata.

Totusi, pentru buna parte din Citește restul acestei intrări »

Stânga Psihopată. Combaterea „încălzirii globale” prin taxe. Rezultatele la Paris și București

In Dubii on decembrie 5, 2018 at 5:02 pm

Luni, 3 decembrie, citeam urmatoarea relatare a Pamelei Geller despre revoltele de la Paris, postata pe Facebook cu urmatorul citat introductiv: „this is the start of a revolution”.
https://gellerreport.com/2018/12/paris-rifle-burn.html/?utm_source=dlvr.it&utm_medium=facebook

Acesta este inceputul unei revolutii anuntau cei care, confiscand protestul parizienilor impotriva dublarii taxei pe combustibil, vandalizeaza Parisul si se ciocnesc violent cu fortele de ordine de peste o saptamana. Bilantul victimelor? 80 de raniti si 183 de arestati. Intre timp, la Marsilia, o femeie in varsta de 80 de ani a decedat in spital dupa ce o grenada lacrimogena utilizata de fortele de ordine i-a spart fereastra si a ranit-o la fata in propria locuinta. Detalii aici:
https://ihincu.wordpress.com/2018/12/04/ecologia-e-stiinta-ecologismul-e-politica-si-cateodata-ucide/

Considerand relatarea relevanta, cateva ore mai tarziu, pe seara, am repostat articolul Pamelei Geller cu un comentariu introductiv personal. Cativa compatrioti stabiliti peste granite (inclusiv la Paris)  au comentat. A doua zi, pe 4 decembrie, politia Corectitudinii Politice a Facebook mi-a blocat postarea pentru ca „violeaza standardele comunitatii”. Este a saptea postare blocata de Facebook in mai putin de doua saptamani. Motiv pentru care am decis sa reiau aici comentariul meu initial, insotit de cateva consideratii conexe.

Comentariul introductiv care insotea postarea era in limba engleza, iar in limba romana suna astfel:

Acesta nu este „extremism de dreapta”, ci anarhie „revolutionara” indusa de, si pusa in practica de buna si vechea Stanga. Si din pacate, toate revolutiile sfarsesc unde au inceput: prost.

Toate acestea [revoltele si violentele stradale] puteau fi evitate daca elitele si regimurile stangiste occidentale – unde il includem pe Macron – nu si-ar fi dispretuit si sfidat sistematic si iresponsabil propriile populatii si propria civilizatie, nu ar fi insistat cu incapatanare pe distrugerea propriilor societati prin „multuculturalism”, islamizare, politici nebunesti „de gen”, obstructionarea libertatilor individuale – incepand cu libertatea economica si de exprimare -, sau printr-un nivel insuportabil al birocratizarii si taxelor. Au fost avertizati, dar nu le-a pasat. Acestea sunt rezultatele previzibile: o situatie in care toata lumea, guvernati si guvernanti, pierde. Citește restul acestei intrări »

Ecologia e știință, ecologismul e politică și câteodată ucide

In Dubii on decembrie 4, 2018 at 10:21 pm

Ecologia e stiinta, ecologismul e politica si ucide – ce si cum ucide cititi in continuare. Intre cele doua exista prea putine legaturi, si cu atat mai putin stiintifice.

Dap, ecologia chiar este o stiinta a naturii, care intr-adevar cerceteaza si propune masuri (realmente stiintifice) de conservare a echilibrului ecosistemelor pamantesti, adica a unui mediu natural sanatos.

Ecologismul este politica de stanga si nu conserva nimic altceva decat cresterea nivelului taxelor si veniturilor bugetare gresit alocate, adica un mediu social totalmente nesanatos. Ecologismul NU salveaza planeta, ci doar fotoliile unor politicieni si miliardele cumetrilor lor „capitalisti” cu afaceri „verzi”, afaceri care prospera NUMAI pentru ca sunt subventionate si privilegiate prin politici de stat. In multe cazuri, industriile „verzi” astfel subventionate pe criterii ideologice, nu stiintifice, fac mai mult rau ecosistemelor si omului decat publicul larg stie si stiinta ecologiei demonstreaza (vezi becul asa-zis ecologic sau automobilul electric). In cazuri extreme, ecologismul ucide direct. De exemplu:

„O batrana de 80 de ani a murit ieri la spitalul din Marsilia. Ea a fost ranita la fata de o grenada lacrimogena trasa de fortele de ordine, care a spart fereastra apartamentului sau si a lovit-o in fata. A fost operata de urgenta dar a decedat in timpul operatiei.
Altfel, totul e in ordine: taxa ecologica pe combustibili fixata de guvernul francez ramane in vigoare.” – Stefan Morosan

Despre cateva dintre minciunile Stangii in general si  ale Stangii ecologiste in special,  despre cum te informezi ca sa nu cazi in capcana lor, despre filtrele pe care trebuie sa invatam sa le aplicam pentru a face diferenta dintre propaganda si informatie, mai ales pe internet,  va povesteste Alexandru Hancu in continuare. De exemplu intr-un filmulet despre Becul ecologic

Sau in acest interviu acordat lui Horia Roman Patapievici unde puteti afla despre gaselnita „amprentei de carbon” (the carbon footprint): Citește restul acestei intrări »

Centenar dulce-amar

In Dubii on decembrie 1, 2018 at 6:15 pm

Ca-n fiecare an de 1 decembrie, ma enervez putin gandindu-ma ce bine ar fi fost ca autoritatile noastre sa fi stabilit prin lege o alta data, in alt anotimp,  pentru Ziua Nationala, nu iarna. Stiti, cu sau fara incalzire globala, in Romania iarna nu-i niciodata ca vara, si e putin mai greu pentru majoritatea populatiei sa se bucure in aer liber de parada militara sau de festivitatile aferente. Sigur, inteleg si onorez sincer semnificatia zilei de 1 decembrie. Totusi, sunt convinsa ca politicienii si istoricii ar fi putut gasi o alta zi – de primavara, vara sau toamna timpurie – incarcata de  o semnificatie cel putin la fel de importanta pentru recunoasterea unitatii, independentei  si a tot ce au romanii impreuna de celebrat.

In fine, dincolo de nemultumirea asta personala care face ca, indiferent de starea natiunii, starea vremii sa nu ne permita prea multa veselie de Ziua Nationala, as vrea sa impartasesc cu conationalii de pretutindeni cateva ganduri, azi, 1 Decembrie 2018.

Tara mea a implinit o suta de ani.  In aparenta, felul in care suntem guvernati si starea actuala a natiunii nu ne ofera prea multe motive de bucurie sau de mandrie. Dar asta tine de unghiul din care privim lucrurile si de criteriile si asteptarile la care ne raportam.

De exemplu, daca ne raportam la marile puteri occidentale, ba chiar la unele tari vecine, in aparenta ar trebui sa mergem la culcare, nu la festivitati de celebrare a centenarului. Daca ne raportam la starea sistemului de educatie si de informatie (presa, mass-media) care modeleaza creierul natiunii noastre, la abulia civica si la infantilismul democratic care ne-au impiedicat in ultimii 30 de ani sa ne eliberam real, nu doar formal, de traditiile politice catastrofale, de mentalitatile si viciile culturale si morale cultivate de regimurile comuniste, nici sa dormi linistit nu-ti mai vine. Da, e amar.

Totusi, la un bilant centenar, eu am un sentiment dulce, nu doar amar, pe care mi-l da urmatoarea realitate:

Din o suta de ani de existenta, cel putin 50 (1938-1989) am trait oficial in dictatura salbatica, iar in urmatorii 30 am continuat sa fim condusi politic si dominati socio-cultural de urmasii si slugile Partidului Comunist Roman. Si mai nou, o buna parte a clasei conducatoare si a populatiei pare sa creada ca solutia anticomunista este neocomunismul de tip occidental (marxism cultural, progresism si celelalte derivate).

Prin urmare, cel putin 80 de ani din o suta, cultura si elita politica romaneasca nu aveau cum promite vreo imbunatatire notabila in starea natiunii si democratiei noastre. Cu toate acestea, cumva, desi dezastruos guvernata de cei mai nevolnici lideri imaginabili, tara rezista si natiunea exista in mod miraculos. Ba mai mult Citește restul acestei intrări »

(Para)Logica si Catedrala

In Dubii on noiembrie 27, 2018 at 9:58 pm

„Eu nu cred ca aceasta Catedrala a fost facuta pentru Dumnezeu. Din ce Carte Sfanta, din ce semn divin reiese ca Dumnezeu a cerut sa fie construita ACE(A)STA Catedrala, ACUM, AICI?” Imi transmite o comentatoare la articolul anterior, intitlulat Popoare si catedrale, nu spitale:
https://ihincu.wordpress.com/2018/11/26/popoare-si-catedrale-nu-spitale-date-seci-si-o-intrebare/

Raspunsul meu este precedat de cinci precizari  („semne divine”) legate de modul de lectura si interpretare a legitatilor biblice sau laice. Anume:

1. Catedrala Neamului este un asezamant de cult crestin ortodox. „Cartea Sfanta” a crestinismului in care cautam „semnele divine” are un nume: Biblia.

2. Biblia cuprinde (in mai multe „carti”, adica parti) doua testamente, respectiv Legi ale lui Dumnezeu: Vechiul Testament [Legea Veche sau prima lege „predata” de Dumnezeu poporului evreu „ales” de El)] si Noul Testament [Legea Noua, crestina, a lui Dumnezeu, predata personal de Dumnezeu intrupat in Isus, apostolilor alesi personal de El].

3. Biblia cuprinde atat texte descriptive – descrierea evenimentelor relevante prin care a trecut omenirea in relatia ei cu Dumnezeu, de la Facerea Lumii pana la venirea lui Isus – cat si texte prescriptive – despre imperativele spirituale si morale (criteriile de diferentiere intre Binele si Raul absolut care este numai cel stabilit de Dumnezeu) in raport de care oamenii ar trebui sa-si modeleze actiunile, gandurile si sentimentele atat in relatia lor cu Dumnezeu, cat si cu ceilalti oameni.

4. Atat Legea Veche, cat si Legea Noua divina, se interpreteaza ca orice lege: nu doar literal si gramatical, ci si
a) sistematic si istoric, adica integrat in, si corelat cu intregul text biblic si contextul istoric al scripturilor;
b) logic.

Unde logica legilor divine, la fel ca a legilor laice sau ale naturii, spune ca ceea ce legea nu interzice, permite. Omul se intampla sa fie singura fiinta de pe aceasta planeta (teoretic) capabila sa inteleaga acest lucru, deoarece este inzestrat cu constiinta de sine, cu constiinta morala (simtul Binelui si al Raului absolut) si cu logica. Inzestrarea este de la Creator.

5. Biblia, spre deosebire de Coran, nu contine atat de multe prescriptii concrete cu privire la modul in care omul si societatea trebuie sa functioneze. Si asta pentru ca central in filozofia biblica este Citește restul acestei intrări »

Popoare și catedrale, nu spitale. Date seci și-o întrebare

In Dubii on noiembrie 26, 2018 at 2:00 am

Nu se poate sa n-aveti prin neam vreun strabunic care sa fi luptat pe fronturile primului razboi mondial. Multi dintre ei atunci si asa au murit. Tineri. Dar sacrificiul lor n-a fost degeaba. Au lasat in urma, in sfarsit, o tara pentru toti romanii. Adica pentru noi.

Pe 25 noiembrie 2018, in an centenar pentru Romania, a fost inaugurata si sfintita Catedrala Neamului, care lor, tuturor eroilor neamului romanesc, si lui Dumnezeu le este inchinata. Adica celor carora le datoram tara.

Eu una m-am bucurat. Este printre putinele lucruri de care ma pot bucura in an centenar. Nu acelasi lucru se poate spune despre destui conationali, in special despre mai tinerii „frumosi si liberi”, cei care de ani de zile ne exaspereaza cu unul din cele mai stupide sloganuri, respectiv „vrem spitale nu catedrale”.

Acum, sigur ca fiecare e liber sa vrea orice. Vrutul nu costa nimic. Si eu imi doresc ca spitalele romanesti, publice sau private, sa arate si sa functioneze altfel. Ce n-am inteles niciodata, insa, e cum anume constructia unei catedrale nationale (pe care demult ar fi trebuit s-o avem) impiedica acest lucru. Daca ne lipsesc spitalele, o retea de infrastructura rutiera adecvata si multe altele, nu e pentru ca s-a construit o catedrala nationala sau niste biserici – care, apropo, se construiesc mai mult din fondurile proprii ale BOR si donatii voluntare ale enoriasilor decat de la bugetul statului – ci pentru ca de cel putin 75 de ani suntem ingrozitor de prost guvernati, iar banii publici dezastruos investiti si alocati.

Si totusi unii o tin pe-a lor cu „vrem spitale nu catedrale”, in timp ce in general nu voteaza, sau daca voteaza, optiunile lor sunt de regula cele mai perdante (gen PSD sau USR) . La fel ca sloganul asta, in contra caruia astazi va voi oferi cateva date la vedere si o tema de reflectie.

O tara ca afara

De exemplu Citește restul acestei intrări »

Sărbătoarea americană a Recunoștinței. Adevărul istoric și minciunile MSM

In Dubii on noiembrie 22, 2018 at 7:49 pm

Azi, 22 noiembrie 2018, America sarbatoreste Thanksgiving.

V-ati saturat de politica? Sa va spun atunci o poveste. Care nu e poveste, ci istorie, si incepe in 1620, cu pelerinii lui William Bradford, debarcati pe coasta de Est a Americii, de pe vasul Mayflower. Este povestea Sarbatorii americane a Recunostintei.

Sigur ca v-ati saturat de politica. Insa politica nu s-a saturat de voi. N-are cum – batranul “rasist” Aristotel ne-a explicat de ce, acum peste 2000 de ani: omul ramane zoon politikon. Carevasazica vreti/nu vreti, stiti/nu stiti, politica faceti si voi, “apoliticii”. Politica va guverneaza viata – bine sau rau -, iar ideologia (Stangii) controleaza in prezent mass-media occidentala si ingroapa, mai mult sau mai putin subtil, adevarul (neconvenabil ideologic) despre oricine si orice. De exemplul, despre Thanksgiving:
https://ihincu.wordpress.com/2015/11/29/adevarata-istorie-a-sarbatorii-recunostintei-thanksgiving-de-aia-tot-america/

Contrar informatiilor pe care le puteti culege din MSM [mainstream media], Thanksgiving nu este sarbatoarea curcanului, dupa cum Craciunul nu este sarbatoarea porcului, nici Pastele crestin sarbatoarea iepurelui sau a shoppingului. Atunci ce-o fi?
Anul acesta, conform NYT[imes], Thanksgiving ar fi si despre cainii politisti pe care politia newyorkeza ii va folosi pentru detectarea bombelor potentialilor teroristi – fiind de asteptat ca la parada de Thanksgiving sa participe in jur de 3,5 milioane de spectatori (?). „Police let the dogs out” titreaza NYT.

Conform Huffington Post, Thanksgiving ar fi despre sustenabilitate prin reciclare si vesela de folosit – farfurii, tigai si cratite pentru gatit curcanul si cina de Thanksgiving – How to have a sustainable Thanksgiving se intituleaza articolul mainstream. Citește restul acestei intrări »

Cine-i nebunul? Caravana invadatorilor: Trump versus Stânga

In Dubii, spaime on noiembrie 3, 2018 at 7:05 pm

Pentru cei care nu știu, în SUA, marți 6 noiembrie, au loc alegeri parlamentare. Asistăm, deci, la campania psihiatrică tradițională declanșată de Democrați (Stânga americană) împotriva adversarilor. Anything goes: de la minciuni și insulte aberante la violență fizică și instigare la crimă.

Peste toate acestea primează campania dementă împotriva lui Trump, pe care îl rulează ca simbol de referință antirepublicană. Campania asta nu este, cum ați crede, despre candidații republicani pentru Senat și Cameră, ci aproape în totalitate despre Trump. Trump nebunul, prostul, fascistul, mincinosul, inumanul. Anul acesta avem, însă, și o cascadorie propagandistică inedită:

O caravană de peste 7000 de „refugiati” – a se citi invadatori – traversează Amerca Centrala începând din 12 octombrie, cu intenția de a forța ILEGAL granița de Sud a SUA, dinspre Mexic. O face cu surle mediatice internaționale. Toată Stânga occidentală, de la cea americană la ONU și UE, alături de oficinele lor de propagandă, susțin „umanitar” această invazie antiamericană – replică în miniatură a ce s-a întâmplat din 2015 încoace în Europa, la invitația lui Merkel, Mogherini și a liderilor UE. Caravana invadatorilor este asistată nu doar mediatic, ci și de autoritati sudamericane si de ONU.

https://news.un.org/en/story/2018/10/1023852

Între timp, Președintele Americii își face datoria LEGALĂ față de țara și cetățenii lui: ia măsurile de rigoare pentru protecția granițelor și respectarea legii americane, și le anunță public, așa cum e onest. Dacă invadatorii se încăpățânează să vină, măcar să știe ce măsuri legale îi așteaptă; nu pot spune că n-au fost avertizați.

Cu toate acestea, Stânga americană și mondială susține și asistă această invazie, ca instrument propagandistic împotriva administrației americane și a candidaților republicani în alegerile parlamentare. Adică susține și asistă o ILEGALITATE împotriva unui stat care se întâmplă să fie prima și cea mai mare putere politică, economică și militară mondială , singura democratică, ce le asigură chiar lor securitatea granițelor și libertatea de a fi ticăloși și tâmpiți la ei acasă. Nicio surpriză: Stânga este prin definiție ilegalistă și antidemocratică. Domnia Legii, egalitatea în fața legii (Rule of law, statul de drept) sunt concepte care repugnă oricărui adept al Stângii: singura lege care le convine e legea lor, a toanelor și intereselor lor imediate. Iar dacă asta înseamnă că pe termen mediu și lung să piară chiar ei, odată cu lumea lor, fie și asta!

So, tell me, who’s actually insane?

Cine-i de fapt nebunul? Aceasta este intrebarea:

Cei care Citește restul acestei intrări »

Din etica și metodologia Stângii. Mari „umaniști”

In Dubii, Solutii on octombrie 25, 2018 at 11:14 pm

Lucifer, primul si cel mai mare umanist

Nu mai e demult un secret, decat pentru cine nu vrea sa stie, ca Stanga – noua sau veche – e prietena si ucenica Diavolului.

Istoria la vedere a oricarui curent de gandire sau miscari de stanga are un numitor comun incontestabil: obiectivul si metoda. Obiectivul este schimbarea radicala, din radacini, a ordinii sociale si morale prescrise de Dumnezeu. Metoda este exploatarea si valorificarea pacatelor omenesti – minciuna, furt, ura invidie, vanitate, lacomie, promiscuitate, lene, unde includem si lenea mintii.

E istorie care se repeta. Istoria demonilor, convingerilor si tintelor tuturor marilor ideologi si activisti ai Stangii, de la Marx si Lenin la Chomsky, Jorge Bergoglio, Hilara sau Obama. De la bolsevism si stalinism la asa-zisul progresism sau neoliberalism. Desigur, cei mai multi oameni nu inteleg sau inteleg prea tarziu, dupa ce au facut explicit sau implicit, activ sau pasiv,  intentionat sau naiv, pactul cu partea intunecata a lumii – Diavolul e seducator si abil.

Ceea ce si mai putini constientizeaza, pentru ca putini ideologi sau activisti ai Stangii indraznesc sa afirme public, este ca sursa primordiala de inspiratie etica si metodologica a Stangii, ramane Lucifer. Unul dintre cei care, totusi, au avut onestitatea sa recunoasca acest lucru a fost Saul Alinsky – mentorul de tinerete al Hilarei Clinton – care, in 1971 publica manualul bunului activist revolutionar intitulat Rules for Radicals: A Pragmatic Primer for Realistic Radicals. Editia 1989 (Rutledge, este cea pe care am lecturat-o eu) e deschisa de trei citate introductive, printre care:

Lest we forget at least an over-the-shoulder acknowledgment to the very first radical: from all our legends, mythology, and history (and who is to know where mythology leaves off and history begins— or which is which), the first radical known to man who rebelled against the establishment and did it so effectively that he at least won his own kingdom —Lucifer.
—SAUL ALINSKY

Sa nu uitam sa-l honoram pe cel dintai radical al lumii: din toate legendele, mitologia si istoria (si cine poate sti unde se termina mitologia si incepe istoria sau ce e una si ce e cealalta), primul radical cunoscut de om, care s-a revoltat impotriva sistemului si a facut-o atat de eficient incat macar si-a castigat imparatia lui, a fost Lucifer … indeamna autorul.

Oricat ai incerca sa minimalizezi sau contesti intentia acestui tribut, intregul continut al Citește restul acestei intrări »

Starea presei și starea națiunii (III) Deplorabila presă românească

In Dubii on octombrie 13, 2018 at 4:37 pm

V-ati bucurat, desigur, cand, chiar inainte de referendum (1-3 octombrie), PSD si Dancila au fost admnonestati la Bruxelles pentru halul in care ne guverneaza. Ati sperat, nu-i asa, ca programul lor de guvernare – acelasi de 6 ani incoace, respectiv control total asupra noastra si liber la furat – se va opri. Ca nu vor mai modifica legile care-i incurca. Pentru ca le-a tras eroul si colegul socialist Timmermans un perdaf retoric.

Ati ras, desigur, cand, inainte de inceperea votarii la referendum, am scris ca principalii castigatori ai invalidarii referendumului vor fi PSD si ALDE, iar principalii perdanti vor fi Romania toata, democratia, demografia si crestinatatea romaneasca (detalii aici https://ihincu.wordpress.com/2018/10/06/referendum-vi-in-fond-e-doar-o-chestiune-de-bun-simt/).

Ce-nseamna sa nu mai ai presa profesionista, ci doar propaganda corecta politic… Corecta Politic asa cum vor guvernantii, care, in caz ca ati uitat, sunt PSD plus ALDE, si nu au opozitie politica nici la Cotroceni, nici in parlament, nici in Noua Stanga tip USR (Ciolos sau Demos), si nici macar la Bruxelles, pentru ca toata aceasta actuala „elita” politica are aceeasi agenda politica antidemocratica si anticetateneasca, indiferent de denominare. Dar n-ati inteles. Pentru ca nu mai aveti presa profesionista care sa va ajute sa intelegeti ca Stanga locala sau internationala – care este fundamental antidemocratica – si-a dat mana inclusiv la varful partidelor teoretic de dreapta. Sunt ei intre ei, acolo sus, in lumea lor finantata de voi, insa departe de voi si impotriva voastra, guvernand pentru privilegiile lor de casta birocratica. Asta ar fi trebuit sa va informeze si explice demult presa profesionista, daca ati fi avut-o. Dar ea nu mai exista.

De aceea v-ati bucurat, ati sperat si ati ras degeaba boicotand sau tratand cu indiferenta acest referendum. Caci pretul ramanerii PSD si ALDE in relatii bune si caldute cu neocomunistii de la Bruxelles – care-i includ si pe cei din PPE si ALDEle european – a fost, de fapt, boicotarea chiar de catre aceste partide a referendumului, adica a dreptului si exercitiului vostru democratic. Conect the dots, please. Sunt la vedere, toate punctele. Dragnea a dat, traditional, mana cu Timmermans si si-a asigurat viitorul in internationala socialista europeana. Tariceanu era oricum anexat. Si in caz ca n-ati observat, PSD face virajul de la vechiul comunism cleptocrat la noul comunism psihopat de cativa ani., Doar romanii, majoritatea, n-au inteles, pentru ca de la cine sa inteleaga, ca doar nu din presa mainstream , de la hotnews, Newsweek, de la iRealitateaTv  sau de la degeteii progresismului de la DigiTv… Citește restul acestei intrări »

%d blogeri au apreciat asta: