Ioana Hincu

Archive for Noiembrie 2015|Monthly archive page

Adevărata istorie a Sărbătorii Recunoștinței, Thanksgiving. De aia tot America …

In Solutii on Noiembrie 29, 2015 at 5:09 pm

V-ati saturat de politica? Sa va spun atunci o poveste. Care nu e poveste, e istorie. Povestea Sarbatorii americane a Recunostintei. Thanksgiving.

Si sigur ca v-ati saturat de politica. Insa politica nu s-a saturat de voi. N-are cum – batranul “rasist” Aristotel ne-a explicat de ce, acum peste 2000 de ani; zoon politikon.

Carevasazica vreti/nu vreti, stiti/nu stiti, politica faceti si voi, “apoliticii”. Politica va guverneaza viata. Bine sau rau.

Politica buna promoveaza interese sanatoase, vitale. Politica buna se concentreaza pe viata, libertatea individuala si proprietatea privata, incercand sa le garanteze si apere pe scara cat mai larga.

Politica buna se intemeiaza pe adevar si pe realitatea obiectiva a naturii umane, pe ratiune si bun simt. In epoca moderna, politica bunului simt coincide cu cea de Dreapta. Pe verificatelea.

Politica rea Citește restul acestei intrări »

Cum oprim jihadul (I) Ce zice Stânga, ce zice Dreapta

In Solutii on Noiembrie 25, 2015 at 7:09 pm

Am mai spus-o si o repet: Stanga universala este caz psihiatric. Nimic nu ilustreaza mai bine patologia ei – care bate ideologia – decat pozitionarile fata de islam si “solutiile” privind actuala invazie si realitate musulmana europeana.

Unii spun ca-i prostie. De exemplu Traian Ungureanu, fara sa fie singurul:

http://adevarul.ro/international/europa/prostie-barbarie-1_5652d03e7d919ed50e7d548c/index.html

Eu insist ca, datorita caracterului programatic, ideologic, delirant al prostiei sistematic promovate, s-a ajuns la psihiatrie. Pentru ca:

https://ihincu.wordpress.com/2015/11/21/saptamana-psihiatrica-islamul-e-pace/

Si pentru ca Citește restul acestei intrări »

Săptămâna Psihiatrică: „Islamul e pace”

In Dubii, Solutii, spaime on Noiembrie 21, 2015 at 4:28 pm

… exceptand faptul ca n-a fost niciodata si n-a devenit nici saptamana asta, pentru ca:

Vinerea trecuta, la Paris, 129 de civili au fost ucisi si cateva sute raniti de catre unii care strigau Allahu Akbar (Allah e cel mai mare) si aveau ceva legaturi cu Statul Islamic.

Acum cateva zile, 32 de civili au fost ucisi si peste 80 raniti, in Nigeria, Yola, intr-o piata de zarzavaturi. Tot de niste fani ai lui Allah, organizati intr-un fan club cunoscut sub numele de Boko Haram – organizatie terorista musulmana care opereaza spre emisfera sudica, si care a facut peste 20.000 de victime in ultimii 6 ani.

Ieri, 27 de persoane au fost ucise si peste 100 luate ostatic in hotelul Radison Blu din capitala Bamako a republicii vest africane Mali, de trei indivizi inarmati care strigau, culmea, tot Allahu Akbar. Au fost eliberati numai ostaticii care au stiut sa recite din Coran.

La ora la care scriu, Citește restul acestei intrări »

Paris 2015. Incorect politic, se cheamă islam, jihad și invazie musulmană

In Solutii on Noiembrie 14, 2015 at 4:16 pm

In ianuarie au fost mai putini. Redactia Charlie Hebdo plus alti civili. In total 16 morti si 22 de raniti. Acum sunt mai multi. Unii titreaza peste 120 de morti, altii peste 150, plus 200 de raniti. Si atunci si acum, asasinii au strigat la fata locului, inainte de a trece la crima in masa, Allahu Akbar. Allah este cel mai mare.

Hollande este socat. Merkel socata. Obama socat. Presa socata. Televiziunile socate. Toata lumea socata. Probabil ca din cauza socului traumatic, de azi noapte si pana la ora la care scriu, la nicio televiziune main stream nu am auzit rostite in legatura cu aceste atentate urmatoarele cuvinte: TERORISM ISLAMIC, MUSULMAN, ISLAM, JIHAD.

Este fascinanta Citește restul acestei intrări »

Revendicările politice ale străzii apolitice. Tehnocrația

In Dubii, Solutii on Noiembrie 10, 2015 at 5:14 pm

Niste realitati

Va convine sau nu, realitatea este ca “cei mai mulți oameni mai degrabă ar muri decât să gândească; de fapt, asta și fac”, observa Bertrand Russell in secolul trecut.

Va convine sau nu, realitatea este ca acum, in epoca internetului, comunicarii globale si accesului enorm si liber la informatie (inclusiv serioasa) oamenii nu sunt neaparat mai inteligenti, iar cunoasterea solida si gandirea critica, lucida, sunt din ce in ce mai rare.

Va convine sau nu, realitatea este ca “intr-o epoca in care oamenii de stiinta creeaza inteligenta artificiala, prea multe institutii de invatamant creeaza prostie artificiala” avertiza Thomas Sowell anul trecut.

Iar lucrurile astea au fost ilustrate, poate mai tragic ca niciodata, de protestele incepute saptamana trecuta.

Pentru ca, va convine sau nu, revendicarile “strazii” sunt eminamente politice. Cu alte cuvinte, desi nu stie, “strada” face politica. Ori, nu poti face politica de succes cu apolitici si dezgustati de politica. E un esec garantat prin non-sens.

Pana cand realitatile astea axiomatice si cele ce urmeaza nu se vor intelege pe scara larga, orice protest civic este sortit esecului politic … al nostru, al tuturor, nu doar al partidelor si sistemului nostru democratic.

Asadar, vreti schimbare? Eventual in bine? Si eu. De aceea va invit sa incepem reflectand (serios) asupra acestor realitati:

https://ihincu.wordpress.com/2015/11/08/piata-universitatii-2015-de-ce-nu-ma-bucur/

Si sa continuam cu una mult dezbatuta si vehiculata in spatiul public viu si virtual:

GUVERNUL TEHNOCRAT

Carevasazica ce este acela guvern “tehnocrat”? Va invit sa deslusim impreuna raspunsul recapituland ce scriam saptamana trecuta, pe facebook

https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/837151346395894

Pentru cei care nu doresc sau nu pot sa acceseze linkul, redau si aici textul integral:

VREM GUVERN TEHNOCRAT? Sigur ca nu. Cum poti sa vrei ceva ce nu poate exista? Explicatie:

Guvern tehnocrat este una din revendicarile pietei/strazii (am auzit-o si discutat-o cu cateva grupuri, la fata locului, respectiv Piata Unviversitatii Bucuresti, inca de miercuri seara). Plus, aud ca sintagma este vehiculata si suprauzata peste tot, de la facebook la televizor.

Pe toti cei pe care i-am auzit dorind asta (in piata sau prin preajma) i-am intrebat: ce intelegeti prin “guvern tehnocrat”? Raspunsul (dupa ezitari substantiale din partea unora, mai ales a celor care scandau in draci asta) a fost, invariabil: guvern de specialisti apolitici.

Redau pe scurt ce le-am spus tuturor celor cu care am vorbit (si au fost dispusi sa asculte):

1.NU EXISTA SI NU POATE EXISTA GUVERN DE “SPECIALISTI APOLITICI”

Pentru ca orice guvern din lumea asta, indiferent cum a ajuns la putere – prin lovituri de stat, “revolutionar” sau democratic – fie ca-i votat de “popor”, direct si/sau prin electori (de exemplu in SUA), fie ca-i votat de parlamentul ales de popor, are de dus la indeplinire un PROGRAM POLITIC. Eminamente politic. Al cuiva – al unui grup minoritar sau majoritar.

Si al “strazii” daca ar fi programul – lasand la o parte ca este neconstitutional – e tot aia. Guvernul face politica – elementary, my dear Watson!

La noi, conform constitutiei, orice guvern, pentru a-si putea exercita atributiile, are nevoie de acceptul de principiu (propunerea) si apoi de votul majoritatii parlamentare. Si indeplineste acel program politic, al acelei majoritati parlamentare. DIN ACEST PARLAMENT AL ROMANIEI, de impostori venali si penali. Pai asta vreti? Sau chiar credeti ca astia se schimba peste noapte si fac altceva decat au invatat si facut in ultimii trei ani (de fapt in ultimii 25, de cand exista PSD, fost FSN, fost PCR, pt ca ei asta stiu, asta pot, asta au invatat)?

2.TEHNOCRATIA, asa cum este definita teoretic, istoric, ESTE, dupa caz, O UTOPIE SAU O MINCIUNA. Intamplarea face sa fie A STANGII – universale; n-am inventat noi nimic.

Si glumesc cand spun ca este o intamplare, pentru ca nu e: minciuna si utopia sunt specialitatile stangii.

Fie ca vorbim de precursorii ideii de tehnocratie – sec 19, Saint Simon, Proudhon, Marx – fie ca vorbim de cei care asa i-au spus si au teoretizat-o ca atare la inceputul sec 20 – Smith, Scott – tot de stangisti utopici vorbim. 
(Precizare: “stangism utopic” este, de fapt, un pleonasm; stanga si programele ei sunt o utopie improprie omului, ca orice utopie, lucru demonstrat permanent de istorie; in orice forma exista si guverneaza, stanga nu poate genera nimic din fericirea si bunastarea iluzorie pe care o promite, ci doar contrariul)

In viziunea primilor (Saint Simon, Proudhon, Marx si alti socialisti utopici din sec 19) „tehnocratia” era comunism.

L-ati vazut – in cartile de istorie; unii, ca mine, l-au trait – pus in practica in secolul 20. Si a adus, peste tot in lume, in numele Binelui Comun si Fericirii Egale si Colective, prin devotatii lui practicieni – Stalin, Mao, Castro, Gheorghiu Dej, Ceausescu, Iliescu, samd – numai tiranie, saracie si peste 100 de milioane de morti nevinovati in numai cateva zeci de ani. Asta face si acum, unde subzista. Desigur, peste tot a purtat numele de “democratie” fara sa fie.

In viziunea ultimilor – Smith sau Scott – creditati si pentru folosirea si teoretizarea initiala a termenului – era comunism cu ingineri si “oameni de stiinta” cu “merite” deosebite, stabilite centralist (de la centrul statului), „stiintific”, de o „elita”.

Adica un sistem politic in care Partidul Comunist Unic, al proletariatului, era inlocuit de „intelectualitatea tehnica”. De ingineri si oameni de stiinte exacte, tehnice, care aboleau regulile morale si democratice si le susbstitutiau cu cele „stiintifice” si materialiste, pentru ca asta era tot ce stiau si credeau ei ca aduce bunastarea si fericirea: masa, casa si bunuri materiale, distribuite cu portia de inteleptii “tehnocrati”.

In acest sens, „oamenii de stiinta” urmau sa planifice in detaliu si sa puna in practica cu robotii viata intregii societati. Abolind, astfel, de fapt, nu doar democratia si sistemul de norme morale – indispensabile societatii umane pentru a putea face distinctia intre Bine si Rau, Drept si Nedrept – ci si orice forma de liber arbitru si libertate individuala. Dictatura si fericirea inginerilor – la asta visau ei.

Concluzia: sigur ca nu vreti guvern “tehnocrat”. Cum sa vrei, daca esti intreg la minte si stii pe ce lume traiesti, ceva ce nu exista si nu poate exista?

Ce altceva vreti voi? Nu stiu. Dar stiu ca ce ar trebui sa se vrea ACUM, ar trebui sa se si poata. De exemplu:

– plecarea de la putere a acestui parlament toxic intr-un mod fara precedent. Prin demisie in bloc. Si alegeri anticipate. Acum, repede. Se poate. E cam singurul lucru care chiar se poate cere si obtine, acum, realist si practic.

-demisia Avocatului Poporului, stimata marioneta a acestei majoritati parlamentare PSD, numitul Ciorbea, si inlocuirea cu un jurist decent, care sa cunoasca si sa respecte legile, incepand cu constitutia si legea de functionare a institutiei, cu obligatiile care-i revin conform acestora.

Asta se poate face repede, acum, dintr-un condei. CU CONDITIA CA „STRADA” SA VREA ASTA LA UNISON SI SA NU CEDEZE.

Ce mi-as dori eu? Ca pana la urmatoarele alegeri, anticipate sau la termen, sub presiune civica – a strazii si mediatica – partidele politice politice sa-si numeasca pe liste alti oameni, decenti si intregi la minte – ar fi un urias pas inainte – iar programele lor electorale (si de guvernare viitoare) sa nu mai fie de stanga si sa nu mai aiba zeci de pagini, ci vreo doua, cu cateva masuri concrete, gen:

– Reducerea aparatului de stat – numar de parlamentari plus administratia publica macar la nivelul anului 2007, cand au preluat guvernarea liberalii lui Tariceanu si l-au supradimensionat, generand mai multa birocratie si mai multa coruptie ca niciodata. Coruptia se autogenereaza si regenereaza continuu prin birocratie excesiva si interventia statului in economie. Nicio justitie din lumea asta, fie si impecabila, nu face fata la asa ceva si nu poate trata Cauza coruptiei, care asta este – Stanga, Etatismul -ci doar Efectele

– Reducerea taxelor X sau Y (sunt economisti buni care stiu cam care si pana la ce limita se poate si ar fi benefic pentru economie, deci pt prosperitatea generala, de unde isi trage si statul partea lui, din impozite si taxe)

– Dereglementare in domeniul economic – cat trebuie; si aici economisti plus juristi buni pot veni cu propuneri si solutii coerente si realiste; care includ si desfiintarea comitetelor, comitiilor, agentiilor de control etatist micro, mezo si macroprudential.

– Abrogarea/renuntarea la legile care limiteaza cumplit libertatea de exprimare – legea “antilegionara”, legea “defaimarii sociale” a lui Dragnea. Fara libertate de exprimare nu exista democratie.

– Imunitate parlamentara numai in ce priveste declaratiile politice facute in exercitarea mandatului – la fel ca-n sistemul common law.

– Extern, continuarea parteneriatului strategic cu SUA (pt ca nu-i vesnic nici neocomunistul asta de Obama) si NATO, pe “axa” Bucuresti-Londra-Washington, si reorientarea regionala, mai degraba spre grupul tarilor Est Europene, decat spre “axa” /axele” Germaniei si Bruxelles-ului, care vor mai fi fiind acum si pe viitor.

Si, in general, mai putine legi, nu mai multe, si mai scurte, mai clare, mai coerente in raport de aceste coordonate ale programelor politice de guvernare.

Asta mi-as dori eu. Si nimic din toate astea nu se poate intampla cu acest parlament in functie. Si nici maine. Ci numai cu alt parlament, in viitor, cu cap si pas cu pas.

Ah, si era sa uit. Jos Comunismul vechi si nou, cu sau fara hoti. N-am auzit pe nimeni, nicaieri, in Piata sau in mediul virtual “strigand” asta, in cunostiinta de cauza.

Eh, cam asta pe moment – refuz sa comentez puzderia de alte nebunii pe care le-am vazut si auzit zilele astea, cu titlu de revendicari “stradale”. Dar zic ca macar asta se poate intelege – si se poate obtine, cu perseverenta – daca tot a fost sa fie nenorocirea asta care a starnit emotional “strada”:

1) demisia Avocatului Poporului si inlocuirea lui cu un jurist decent care sa-si faca treaba conform cnstitutiei si legii de functionare (nimic altceva nu trebuie acolo),

2) demisia parlamentului si alegeri anticipate acum, cat mai repede.

3) intre timp, presiune sustinuta, civica si mediatica, pentru programe politice, electorale si de guvernare, de dreapta, nu de stanga. Pentru mai multa libertate individuala si libertate economica, asociativa, antreprenoriala, nu pentru mai putina, servita cu lingurita de stat.

Pentru ca, vedeti, asa-i in democratie si libertate: politica are si ea o piata, care functioneaza exact ca piata de zarzavaturi, pe baza de cerere si oferta. Cetatenii cer, reprezentantii lor isi asuma si pun in practica atunci cand si daca ajung la guvernare, atat cat se poate.

Daca cetatenii cer tot comunism (etatism) , tot comunism li se va da. Cu aceste rezultate.

Daca cer iluzii si fictiuni, asta li se va oferi.

Daca cer prostii, asta vor avea.

Daca cer mai multa libertate, pe de alta parte, e posibil s-o obtina la un moment dat.

Intre timp, ca sa existe o sansa reala de a “schimba sistemul”, e nevoie, pentru inceput, de 1) 2) si 3). Orice guvern de “specialisti” ar numi astia, nu mai conteaza, tot “programul” si “sistemul” acestui parlament, dominat de PSD, il pune in practica. De stanga, da. Cel pe care l-ati vazut de trei ani incoace. Cel care li se preda la partid si la scoala, de generatii.

Sistemul nu se schimba peste noapte, nici in strada, ci in ani si generatii, cu perseverenta, coerenta si rabdare. Dar undeva ar trebui sa inceapa. Acum, cu 1) 2) si 3) ar fi o oportunitate, inca un pas inainte.

Sistemul sunt oamenii – guvernanti si guvernati deopotriva, ei si noi – cu institutiile si legile lor scrise si nescrise.

Poate ca n-ar strica sa dati mai departe, pentru putina limpezire la cap, reflectie si regrupare – civica, mentala, politica.

Post Scriptum: ar fi nedrept si ingrat sa spun ca schimbarea „de sistem” ar incepe azi si acum. Ea a inceput, greoi, in decembrie 1989, cu un pret si un sacrificiu enorm, cuantificabil in mortii revolutiei si mineriadelor, in milioanele de romani plecati din tara; a inceput cu inca o generatie – a mea – cu tineretile si viitorul uzurpate, si, nu in ultimul rand, cu Traian Basescu, in 2004.

Asta ar trebui sa inteleaga toti tinerii din strada. Ca lumea nu incepe cu ei, ca schimbarea este permanenta si inevitabila (este singura constanta a vietii), si ca e grea, si ca dureaza.

Si ca daca zilele astea n-au intrat peste ei tancurile, TABurile, minerii, batele si gloantele, daca unii si-au mai dat demisiile, iar altii (politicieni corupti) continua sa intre in puscarie, este pentru ca asa, greoi si cu acest pret enorm, altii, inaintea lor, chiar daca putini, chiar daca minoritari, au dorit si militat pentru schimbarea asta care, in esenta, inseamna mai multa libertate, intr-un cadru legal ferm, liber asumat de cei mai multi, si respectabil.

Si cand spun „cadru legal”, asumat de majoritate si respectabil, nu ma refer doar la legile scrise. Ci si la cele nescrise, care sunt legile si principiile morale. Ghici care?

Update: Exista un momentum al miscarilor de protest, relativ scurt, care poate genera acceptarea si punerea in practica a unor revendicari. Mi-e teama ca de data asta a trecut. Prin urmare, retineti lucrurile astea macar pentru data viitoare, daca vreti intr-adevar vreo schimbare.

Piata Universitatii 2015. De ce nu ma bucur

In Solutii on Noiembrie 8, 2015 at 12:19 am

Ma intreaba prieteni de ce nu ma bucur. Lumea e-n strada. Ponta si-a dat demisia. La fel si Oprea. Piedone e cercetat penal, in stare de arest, pentru coruptie. Urmeaza altii. Nu asta voiam?

Ba da. Voiam. Dar la asa pret, e putin si nu s-a inteles esentialul. Fiindca dupa 41 de morti (deocamdata) si 5 zile de protest, n-am auzit pe nimeni sa vrea Jos PSD, fost PCR. Sau jos comunismul hi-tech.

In Piata vor “jos sistemul”, “jos coruptia”, dar nimeni nu identifica PSD sau Stanga (in orice rebranding) cu sistemul si cu coruptia. Nimeni nu pare sa inteleaga Cauza Prima generatoare de coruptie morala, institutionala, de faliment si, in ultima instanta, de moarte.

Cata vreme asa stau lucrurile, inseamna ca-i tot tara lor. Prin urmare, cum sa ma bucur?

Pentru inceput, m-as bucura daca s-ar retine si intelege macar atat:

https://ihincu.wordpress.com/2015/06/14/amnezia-e-o-boala-nu-o-solutie-iii-tara-comunistilor-tineri-hi-tech/

https://ihincu.wordpress.com/2015/06/13/amnezia-e-o-boala-nu-o-solutie-ii-tara-comunistilor-batrani/

Pana atunci e greu sa ma bucur cand acum doua saptamani, dupa incidentul Oprea-coloana oficiala, soldat cu moartea unui politist, insa NICIO DEMISIE, puneam public intrebarea asta, care atunci, unora, le parea brutala:

Ce credeti? Cati morti ne trebuie?

La revolutie au murit peste o mie de oameni si n-a contat – acum se pare ca nu mai conteaza deloc, s-a clasat. S-a clasat inclusiv in memoria colegilor de generatie, disparand astfel din cartile de istorie, din memoria mai tinerei generatii, si, in curand, si din memoria natiei, cu tot cu semnificatii.

La mineriada 1990, unde despre gandurile astea simple era vorba, ganduri subsumate unei idei si mai simple, dar vitale, in doua cuvinte – JOS COMUNISMUL – au mai murit cateva sute, stalciti in bataia autoritatilor, politiei, securistilor si minerilor, adica a aparatului represiv al statului condus de comunistul Ion Iliescu. Tot nu conteaza – remarc din reactiile mai noilor sau mai vechilor generatii de compatrioti.

Deci cam cati ar trebui sa moara asa, violent, spectaculos, ca sa conteze?”

https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/833015456809483

Acum o saptamana am primit raspunsul. Nu l-as mai fi primit. E nevoie de 32 de morit initial, 41 intre timp, si 200 de raniti. Dintr-un foc. Arsi de vii. Contra cateva demisii. Cum sa ma bucur?

Da, mii, zeci de mii de oameni, se strang in continuare in strada.

Da, Ponta si-a dat demisia. La fel si Oprea. La fel si Piedone. Urmeaza si altii.

Da, voiam sa-si dea astia demisia. De trei ani tot vreau. Dar mi-e greu sa ma bucur – de fapt imposibil – in conditiile in care Citește restul acestei intrări »