Starea presei și starea națiunii. Mituri, fapte și date.

Pre-text

E prea mult. Joi, 23 mai, RomaniaTv a dat publicității un sondaj Avangarde (halal avangardă sociologică românească), realizat probabil în fața vreunui bloc din Ferentari, de unde ar rezulta că 54% din bucureșteni vor eliberarea lui Gigi Becali. Free Gigi. Și unii (mai ales cei care nu trăiesc în București) l-au crezut. Logic. RomaniaTv este o instituție media aparent serioasă, cu acoperire și audiență națională, iar telespectatorii au devenit amnezici și incapabili să mai gândească liber, cu capul lor. Au uitat (dacă au știut vreodată) că ori de câte ori s-a prezentat în fața alegătorilor, Gigi, acest atât de iubit personaj (cică), a strâns cu totul (și la europarlamentare, și la naționalele din decembrie 2012) niște zeci de mii de voturi. Atât. Bucureștiul are cca 2,5 milioane de rezidenți. Conform acestui sondaj, numai aici (nu în toată țara care număra 18,3 milioane alegători) ar fi trebuit să fie iubit și votat de minim 1,3 milioane de cetățeni.

 Acestea fiind spuse, stimați conaționali, bucureșteni sau nebucureșteni, vă invit să ne revenim puțin la realitate și la cap. Adică să notăm:

Starea presei la noi și în Occident

În țările civilizate presa scrisă face agenda televiziunilor. Logic. Au redactori și investigatori profesioniști, tradiție, reguli, etică, clasă și școală. Mă refer la presa serioasă care, în ciuda orientării politice rămâne totuși respectabilă ca nivel de calitate a informației, analizei și opiniei. Dacă nu credeți, învățați limbi străine, serviți și comparați singuri, că-i  libertate. Adică citiți.

La noi e pe dos: așa-zișii jurnaliști scriu, analizează și opinează prin studiouri, de regulă la nivel de bârfă stradală (așa știu , așa pot ei) despre ce mai declară unii sau alții pe la televizor. Logic. Absolvirea unei facultăți de jurnalistică autohtone sau practica la fața locului NU te fac din păcate jurnalist profesionist, competent. Cum să te facă? N-au cum. Că nu-ți implantează gena talentului sau pe a inteligenței în ADN. Iar metoda și etica profesională de la cine s-o-nveți? De la marii „”maeștri ai ACESTEI prese românești? Hai, să fim serioși, zău.

În țările civilizate, cu instituții media serioase, nici măcar cele de propagandă stângistă nu-și permit să facă  audiență promovând gunoaie umane. Se respectă, respectându-și și publicul. Așa își formează și păstrează reputația, așa își fidelizează consumatorii.

La noi? Forme dubioase de viață (gen Gigi Becali) sunt omniprezente în studiourile televiziunilor de știri sau generale, fie personal, fie ca subiect de prime-time. Ba sunt și consultați (au opinii) pe teme serioase, ori promovați sau căinați. Într-o țară civilizată, vorba lu’€™ Alexandru Hâncu (jurnalist 11 ani la BBC WS Londra), ar putea fi cel mult menționați la știrile de senzație ca evadați de la grădina zoologică; atât.

La noi infractori de drept comun gen Năstase (categoria evadați de la pușcarie) sunt invitații televiziunilor unde împart dreptatea națiunii după capul lor defect și caracterul  moral inexistent. Adică înfierează actul de justiție, subminează legea și independența puterii judecătorești în emisiuni aparent serioase, nu la Eurotrash (Eurogunoi în traducere) ca-n alte țări  (UK, Channel 4, late night show). La noi un ideolog comunist asumat, fost despot luminat timp de 11 ani (1990-1996, respectiv 2000-2004), celebru instigator la anarhie și crimă (mineriade), Ion Iliescu, îl declară pe infractorul Năstase (discipolul lui) drept reper moral și  politic de viitor. Tot de la tribuna principalelor, pretins serioaselor, televiziuni.

Nicio instituție de presă minim respectabilă, nici o televiziune de gen din Occident, nici măcar CNN (centrala mondiala tv a propagandei progresiste), nu și-ar permite vreodată să strige jos legea, sus hoții și condamnații de drept comun. În țările civilizate, cu presă serioasă, nici o instituție media serioasă nu-și perminte să comande sondaje și studii de piață la urechisti, adică  să falsifice grosolan date și fapte. Acolo presa ideologizata, propagandistică, își permite cel mult să interpreteze datele în stil personal, mai mult sau mai puțin valid logic-rațional. Acolo lucrează cu date și fapte reale, profesionist culese și profesionist interpretate. Așa se face jurnalismul respectabil, serios, nu bătându-ți joc pe față de cititori/telespectatori, că-s ai tăi!

Prosteasca ipoteză  “publicul vrea gunoi”

În țara noastră presa și televiziunile de succes sunt copleșite și conduse de impostori, de propagatori ai bătăii de joc. E plin de „mari maeștri” care se erijează în analiști și scriu/comentează gunoi. Pe nivel, desigur. Că altfel nu știu și nu pot.  Iar patronii și directorii de programe ai televiziunilor de mare audiență, dacă nu sunt rău intenționați (televiziunile de știri în special), sunt pur și simplu niște proști (toate televiziunile de fapt). Afirm și mențin. Pentru că ei consideră că poporul vrea gunoi, de unde și concluzia că doar gunoiul face audiență. Câtă aroganță, cât dispreț față de public… Aroganța (a nu se confunda cu superioritatea obiectivă și manifestă) e defect de om prost.

Prin urmare afirm și mențin, stimați corifei ai mass-media: e pe dos.  Poporul servește ce-i dai. Dacă-i oferi seriale occidentale de calitate (de la sitcomuri la thriller polițist sau  dramă politică, socială, familială, SF) le preferă oricând gunoiului turcesc sau sudamericănesc. În acest sens, îmi aduc foarte bine aminte a doua jumătate a anilor 90, când își dăduse drumul ProTv și se făcea liniște pe străzile Bucureștiului vineri seara, la orele 20.00, când se difuza X-files (Mulder și Scully, remeber?). Sau cum fugea națiunea la câte un televizor să vadă Seinfeld, nu Bundy sau Mala mujer. Audiențele erau mai mari decât la știrile apocaliptice de la ora 5 cu babe violate și toporizate sau decât  la telenoveaua pe sistem. De filme străine nu mai vorbesc.

Ideea deci, stimați făcători de mass-media românești, rămâne asta: publicul ia ce-i dați voi.  Publicul (majoritatea) de fapt nu-i mai prost decât voi. Publicul (majoritatea) de fapt nu vrea gunoi, dacă are de unde alege. De aia vă scad audiențele în favoarea televiziunilor occidentale (de la începutul anului numărul abonaților la cablu și tv prin satelit a crescut cu 3%, a atins 5,92 milioane și crește în continuare) sau a vizionărilor de filme și seriale produse în vest. Pentru că publicul  NU ESTE mai prost decât voi.  Proștii sunteți voi când credeți că publicul preferă pe veci gunoi.

Ideea rămâne deci  să-i dai publicului calitate ca să faci mare audiență (mult mai mare decât pe la noi). Chestie de opțiune redacțională, marketing și management mediatic inteligent. Iar dacă o parte din public (nu majoritară, suntem 20 de milioane numai în țară) încă vă mai preferă pe voi, adică gunoi, responsabilitatea vă aparține în întregime stimați mari maeștri și patron mass-media de la noi. Căci formatorii-deformatorii de gust și opinie publică sunteți voi.

Mitul că ziarul moare. De fapt gunoiul moare, pentru că nu place.

Se spune că printul serios (presa scrisă, pe hârtie) moare în lume, de aia moare și la noi. Fals. Printul moare la noi, nu în Occident, pe motiv de mediocritate redacțională și management. În acest sens, vă ofer spre comparație câteva cifre relevante din 2012.

Marea Britanie – populație rezidentă 63 de milioane. România – populație rezidentă 20 de milioane. Comparăm primele 3 cotidiene  naționale serioase după declarațiile de distribuție; cifrele de mai jos reprezintă media per zi.

Marea Britanie: Daily Telegraph (lider de piață cotidiene, orientare conservatoare) 634.113 exemplare. The Times (orientare moderat conservatoare) 441.205. The Guardian (orientare de stânga) 204.222.   Deci, zilnic, în UK, numai presa cotidiană de top vinde aproape 1,3 milioane (1.279.540) exemplare. Ăsta-i nivelul de informare la zi, conștientizare a publicului britanic (de fapt e mai multă presă scrisă bună  acolo).

România: România liberă (orientare incertă) 25.000 exemplare. Adevărul (calea spre adevăr e grea) 14.695. Evenimentul zilei (orientarea editorialului găinii care naște pui vii) 14.427. Total vânzări presă cotidiană serioasă de top 54.122. De 24 de ori mai puțin decât în UK deși suntem doar de 3 ori mai puțini.

Raportat la populație, pentru ca publicul nostru să fie la același nivel de informare ca în Marea Britanie, România liberă (liderul de piață) ar trebui să vândă peste 211.000 exemplare pe zi, Adevărul(locul 2) cca 141.000, iar Evenimentul zilei (locul 3) peste 65.000. Deci primele trei cotidiene serioase din România ar trebui vândă peste 417.000 de exemplare pe zi. Vând de 7,7 ori mai puțin decât ar trebui. Publicul român este de 7,7 ori mai puțin informat.

Relația dintre starea presei, televiziunilor  și starea națiunii

Conform Eurostat și datelor oficiale pentru 2012,  după 2 indicatori (GDP = produs intern brut, și AIC= consum individual efectiv-abrev.engl.), în aceleași  două țări, lucrurile stau așa: Marea Britanie produs intern brut per capita de 5 ori mai mare, nivel de trai (consum efectiv) de 3 ori mai ridicat decât noi.

 Vin și întreb: o avea oare asta (că producem de 5 ori mai puțin și trăim de 3 ori mai prost) legătură cu faptul că populația României este de 7,7 ori mai puțin informată decât populația Marii Britanii? Ăsta fiind doar indicatorul cantitativ. O avea vreo legătură cu calitatea informării? Când va fi conținutul editorial, educativ și informativ al României libere de nivelul Daily Telegraph, ba chiar The Guardian, atunci va da pe dinafară și fascinanta Românie de trai bun și imigrație occidentală, promit.

Să aibă cumva vreo legătură starea jalnică a presei noastre și producțiilor marilor ei maeștri (așa se gratulează ei reciproc mai recent) cu faptul că populația se orientează în scop de informare mai degrabă spre televiziuni? Sau cu faptul că acestea din urmă, în loc de informație dau minciuni  și gunoi uman? Free Gigi. Free Năstase. Asta-i orice numai adevăr, reper bun și opinie sănătoasă  nu.

Realitatea este că legătură există și încă mare. Starea economică, politică și civică a unei națiuni are directă legătură cu a mentalului colectiv. Iar mentalul colectiv se află în directă relație cu starea (mentalul) liderilor de opinie și cu accesul la informație, nu la bârfă și aberație. Infantilizarea civică și democratică a unei națiuni este măsura exactă a imposturii modelelor și formatorilor opiniei. Iar instituțiile media naționale sunt direct, repet, DIRECT RESPONSABILE pentru manelizarea  opiniei publice, pentru dezintegrarea civismului național, pentru incapacitatea majorității populației de a mai gândi liber și raționa logic, corect.

 Iar dacă presa națională serioasă nu vinde si nu face agenda televiziunilor ca-n țările civilizate, nu-i vina publicului, ci vina managementului și calității presei. Și uite așa a ajuns televizorul să facă agenda națiunii. Mulțumim  frumos maeștrilor.

Ce-ar mai fi de făcut

Să le fie rușine, desigur. În special marilor vedete de presă și televiziune pretins serioasă. Doar că nu le va fi, că n-au din dotarea naturală. Și nici nu vor dobândi atâta vreme cât în loc să fie dați în șuturi afară din studiouri de televiziune și redacții de ziar vor încasa de la imunzii lor patroni mii până la zeci de mii de euro pe lună  pentru gunoiul pe care-l produc.

Atunci? Ce-ar mai fi totuși de făcut? Nimic. În afară de, poate, în loc de likeuri pe facebook și la edițiile online, să le spuneți cât mai des (prea puțini le spun):

Băi, marilor maeștri de presă și de televiziune prime-time, în decembrie ‘€˜89 n-au murit oameni la Timișoara și București ca să vă bateți voi joc  de-o națiune națiune întreagă pe bani noroioși. Nu ca să-l secondați voi și epigonii voștri, timp de 23 de ani pe Ion Iliescu sau pe discipolii sau urmașii lui. Nici ca să strigați pe bani free Gigi, free Năstase și alte forme detestabile de viață. Nici ca să scrieți sau vorbiți prost, tot pe bani. Cu alte cuvinte NU ca să desfășurați această continuă, arogantă  campanie de supunere și dezintegrare mentală a poporului român. Oamenii ăia vroiau libertate, adevăr și dreptate. Vroiau de la voi investigație, documentare, informație și opinie profesionistă, nu diletantism sau minciuni. Atât.

Cu alte cuvinte atât ar avea de făcut marii maeștri ai presei: să-și respecte publicul și profesia, adică să scrie bine, obiectiv, competent. Nu doar din conștiință civică și etică profesională. Ci ca să vândă mai mult, care doar așa se poate (QED occident). Lumea vrea informație. Lumea vrea opinie avizată și la noi. Lumea ar da câțiva lei pe gazetă, așa, din toată sărăcia, ca să vază cum merge țara (vorba lu conu’ Leonida). Ar da, doar că n-are pe ce. Pentru că marii maeștri nu pot mai mult. Asta e.

Iar voi, națiunea, uitați televiziunea. Puneți mâna pe cărți serioase. Învățați limbi străine și puneți mâna pe presă străină de calitate. Formează discernământul. Ajută la selecția adevărurilor strecurate chiar și la noi în presa de nișă, mai mult online, de unii autori (degetele de la mâini îmi prisosesc ca să-i număr).

În încheiere, atât mai am să spun, vorba răposatului Vali Sterian:  vino Doamne , că eu nu știu cum mai scăpam de ei. Și nici când. Dar mare nevoie ar fi. Pentru că,  în calitate de martor direct și observator atent,  declar fără ezitări: acum mentalul colectiv și civic e mai inert și mai defect decât era în anii ‘90. Și pentru asta instituțiile de presă și marii lor maeștri răspund. Includ aici și Cristoi  maestrul), CTPei, Hurezeni, nu doar mai tinerele vedete ale  RTv, Realitatea, A3, șamd. Așa că vino Doamne, căci altfel nu văd cum aceștia, cei dintâi oameni de presă, vor ajunge acolo unde le este locul: afară, în ploaie, la rând.

Post scriptum

Acest articol reia temele prezentate și dezbătute pe larg în emisiunea Aerobaza Kamikaze, difuzată în direct, vineri 24 mai, de Radio Sport Total fm. Ideea și documentarea îî aparțin lui Alexandru Hâncu (același Alexandru Hâncu menționat în cuprinsul articolului), unul dintre realizatorii emisiunii, căruia, și pe această cale îi mulțumesc (cu toții am avea să-i mulțumim) pentru faptul că aduce și menține în atenția publicului, cu umor (când este cazul) și profesionalism (întotdeauna), subiecte importante, fierbinți.