Ioana Hincu

Un privilegiu nemeritat, însă de apărat

In Dubii on decembrie 25, 2018 at 11:28 pm

Cati dintre cei care sarbatoresc in pace si libertate Craciunul si Pastele – cele doua mari sarbatori crestine – se gandesc sau macar stiu ca acesta ramane un privilegiu pe care zeci de milioane de crestini nu-l au? De exemplu cei din majoritatea tarilor islamice. Sau din Coreea de Nord, unde iubitul conducator Kim si-a executat inclusiv amanta pentru ca a prins-o cu o biblie – asta pe langa alte sute de mii de coreeni incarcerati, torturati si ucisi de regimul Kim pentru ca practica pe ascuns religia crestina.

Dar de situatia crestinilor din China ati auzit? „Capitalista” China, unde presedintele comunist Xi Jinping si regimul (comunist, da, nu capitalist, nu democratic) de la Beijing au decis in 2018 ca liderii religiosi trebuie sa practice valorile socialiste specifice natiunii chineze, si au dispus prin lege inlocuirea crucilor de pe biserici cu drapelul chinezesc si cu portretul iubitului conducator Xi. Credeati ca-n China e libertate, nu-i asa? Mai ales religioasa si de exprimare, right? Ca doar islamul are o problema cu crestinismul, desigur, si in niciun caz budistii, confucianistii, hindusii sau, poftim, comunistii. Sigur ca nu stiati. De unde era sa stiti, ca doar nu de la Adevarul, Newsweek, Realitatea sau Digi …

Adevarul e ca o lume-ntreaga uraste de moarte, efectiv de moarte,  crestinismul, cu ideile lui bizare despre iubirea aproapelui si a dusmanului; despre liber arbitru si libertate individuala; despre binele si raul absolut de la Dumnezeu Tatal si Fiul citire, si atatea alte credinte si traditii neconvenabile. Cele cca 2,3 miliarde de crestini ai lumii nu sunt acum mai iubiti decat au fost in vremea lui Isus. Insa macar acum au o lume si o civilizatie a lor, cea mai libera, mai prospera si mai avansata cultural, pe scurt cea mai civilizata, dupa rezultate, una in care pana nu demult erau liberi sa creada in Cuvantul biblic si sa se manifeste ca atare. Mai nou, nici aici nu mai sunt.

Cati europeni sunt constienti ca manifestarea publica a traditiilor crestine a devenit un risc pana si-n lumea noastra, de cand elitele la putere au decis ca „islamul e pace” si „toate religiile sunt la fel”, insa cea mai rea e cea crestina, care e cazul sa dispara? In America, familiile victimelor atentatului de Craciun 2015, de la San Bernardino, California – 14 morti si 22 de raniti – presupun ca au constientizat. In Europa, familiile victimelor atentatelor de Craciun de la  Berlin 2016 sau Strasbourg 2018, ar fi trebuit sa inteleaga si ele. Cei care vad de trei ani incoace baricadele de beton si militarii inarmati care pazesc targurile de Craciun  ar putea intelege si ei. Ar putea daca ar vrea …

Dar cati vor sa inteleaga ca aceste amenintari si tragedii nu sunt accidentale, ci determinate religios, ideologic si cultural? Da, sunt despre religia crestina si simbolurile ei, pe care unii, prea multi, le doresc ingropate.

E timpul sa constientizati ca religia si simbolurile religioase conteaza enorm in fundamentarea si conservarea unei civilizatii, iar cele crestine se afla sub asalt planetar multiplu – atat din exteriorul, cat si din interiorul propriei civilizatii.


La inceputul anilor ’90, Samuel Huntington (Harvard), in replica adresata neinspiratului sau student Fukuyama, vorbind despre conflictele civilizationale care vor urma, amintea ca diferentele dintre civilizatii nu sunt doar reale; sunt fundamentale. Civilizatiile se diferentiaza intre ele prin istorie, limba, cultura, traditie, si, cel mai important, religie. Oameni din diferite civilizatii au vederi diferite despre relatia dintre om si Dumnezeu, individ si grup, cetatean si stat, parinti si copii, sot si sotie, care difera la fel ca vederile corelative asupra drepturilor si responsabilitatilor, libertatii si autoritatii, egalitatii si ierarhiilor. Aceste diferente sunt produsul secolelor.”Ciocnirea civilizatiilor, eseu 1993, anterior cartii omonime.

Niciodata nu s-a verificat mai evident ca acum, odata cu noua invazie mahomedana a Europei, eseul-avertisment al lui Huntignton si importanta religiei in razboiul culturilor diferite. Cu toate acestea,   europenii raman in general orbi, surzi si muti cand vine vorba de asaltul explicit si violent asupra religiei din care civilizatia lor isi trage norma definitorie, si total indiferenti fata de persecutia si teroarea sub care crestinii de pe alte continente traiesc.

“We are not bad guys, we are just here to make your Easter Holiday better.”, spunea unul din teroristi musulmani Al-Shabaab care au atacat campusul Universitatii Garissa din Kenya, Nairobi, pe data de 2 aprilie 2015, de Paste. „Suntem aici ca sa va facem Sarbatoarea Pastelui mai buna.”. Si le-au facut-o: au ucis 147 de studenti dintre care 142 crestini, dupa ce i-au intrebat ce religie au (detalii aici https://ihincu.wordpress.com/2015/04/04/viata-moartea-si-sacrificiul-crestin-banalizate-prin-libertate-de-exprimare-ou-sont-les-charlies/)

Sigur ca i-au ucis. Pentru ca in religia mahomedana, asa cum este consemnata in scripturile Islamului, neschimbate de 14 secole incoace, convertirea necredinciosilor la Islam,  inclusiv prin violenta si teroare, este valoare si misiune fundamentala. Jihad se cheama – „jihadul sabiei” in literatura si doctrina islamica -, si este datoria Sfanta a a musulmanului devotat, cel care nu uita valorile intemeietoare ale Islamului, de la Mahomed citire via Coran, Sira si Hadise. A celui care nu uita ca simbolurile religioase conteaza, de aceea simbolurile religiilor concurente, in primul rand cele crestine – pentru ca suntem prea multi – trebuie atacate, demolate si substituite cu cele mahomedane. Jihad cultural-ideologic se cheama – „jihadul limbii” in terminologia islamica.

Dar europenii nu vor sa-nteleaga. In schimb, au ales sa-si uite sau renege benevol propriile origini spirituale si culturale – crestine, da. Au uitat nu doar propria istorie, ci si pe a eternilor inamici, printre care islamul ocupa un loc de cinste, dinaintea comunismului vechi sau nou.

In festivismul frenetic al shoppingului de Paste si de Craciun, europeanul uita ca acestea sunt simboluri si sarbatori definitorii ale crestinismului: Nasterea si Invierea lui Isus, Unicul Mantuitor al oamenilor. In ignoranta lor abulica si splendidul divort ideologic de realitate, cetatenii inca pasnicei lumi europene uita cui datoreaza pacea si bunastarea fara precedent in zbuciumata istorie universala: unui miracol vechi cat generatiile succesive care au crezut in el,  miracol vechi de 2000 de ani, care a inceput la Betleeem, intr-un hambar.

Betleem (Bat Lahm), locul nasterii lui Isus,  a ramas un oras mic, aflat la cca 10 km de Ierusalim.. In 1995 a fost inclus  in teritoriile cedate de Israel autoritatilor palestiene, adica mahomedanilor. Nu intamplator parte din locurile sfinte ale crestinatatii, printre care si Betleem, se afla sub adminsitrare islamica. Mahomedanii nu uita ca simbolurile conteaza, iar cele religioase conteaza cel mai mult. Asa se face ca locul Nasterii Unicului Fiul al Lui Dumnezeu – a carui natura divina este negata de Coran – este acum, din nou, stapanit de ei. Crestinii din lumea larga nu mai sunt liberi – si cu atat mai putin in siguranta – sa mearga la Betleem. Insa sunt liberi sa poarte in minte si-n suflet miracolul petrecut acolo.

Iar in lumea noastra, europeana, sunt (inca si in general) liberi sa-i conserve simbolurile si semnificatiile, si sa le transmita mai departe, urmatoarelor generatii, fara sa-si riste viata. Nu in ultimul rand, sunt liberi sa fie recunoscatori ca ei, spre deosebire de crestinii de pe alte continente, inca pot sarbatori Craciunul in siguranta, in biserici, in public sau acasa. Inca. Este un privilegiu care ar merita mai mult respect si recunostinta, dublate eventual de constiinta faptului ca acest miracol si acest privilegiu nu ni se cuvin si nu vor dura, daca nu vom avea curajul si intelepciunea de a le apara.

https://www.opendoorsusa.org/christian-persecution/stories/china-forbids-children-from-churches-as-religious-rights-diminish/
https://www.christianpost.com/news/north-koreas-kim-jong-un-is-terrified-of-these-2-bible-passages-sen-lankford-says.html

Lasă un comentariu