Multe dintre ideile care acum trec drept strălucite inovații și progrese sunt în fapt simple reeditări ale erorilor străvechi și o dovadă în plus a dictonului că cei care ignoră trecutul sunt condamnați să îl repete. (Henry Hazzlit – Economics in one lesson)
Nimic din ce urmează nu trebuie interpretat în cheia imposibilei schimbări sau recuperări. Dimpotrivă. Ci ca luare aminte asupra unei stări de fapt: din amnezie și ignoranță, plus atitudini și judecăți profund viciate moral, principial greșim serios și ne repetăm în erori. La nivel național.
Iar dacă insist asupra erorii e din două motive:
Întâi pentru că avem probleme mari la masa critică a populației ( altfel spus la popor). Urmează date mai jos.
Apoi pentru că se impune o corecție, iar soluția începe din capul nostru personal. Din păcate însă, semne ale unei eventuale corecții de gen nu există. Nici la elite, nici la mase. Dimpotrivă. De unde și concluzia că ceea ce unora ( o minoritate) le pare simplu, de bun simț, de fapt e greu.
Ce urmează e greu de contrazis. Privește date, fapte și chestiuni de principiu greșit, marxist, deja aplicat ( peste o sută de ani) și grotesc eșuat în repetate locuri și rânduri. La noi violent (1989) și catastrofal ( vedem rezultatele ultimilor 23 de ani; suntem în continuarea cea mai săracă țară din UE, de exemplu). Aici ne aflăm, totuși nu se-nțelege. Nici starea națiunii, nici cauza.
De ce nu se înțelege? Poate pentru că gândirea critică pierde continuu și cert teren? În acest sens, luați act, vă rog, de concluziile unui studiu comparativ efectuat recent ( anii 2000) la nivel european, studiu privind analfabetismul funcțional ( citești dar nu înțelegi ce citești; însă ai diplomă; posibil universitară – cunosc nu unul, ci mai multi absolventi de facultate cu dificultati de scriere corecta si/sau intelegere de text de specialitate; ba chiar post-universitară – dificultati de intelegere a textelor de specialitate am intalnit la masteranzi; nu stiu ce fel de masterate sunt acelea; teste de memorie probabil; valabil chiar si pentru unii juristi – memorie fantastica, incapabili insa sa inteleaga si aplice textele memorate la caz concret). Aici: https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/535156929885388 Observați cifrele și decalajele dintre noi și ei (vest). E vorba de nivelul de înțelegere a unui text. Oricare.
De aceea, nimic din ce urmează nu-i complicat. Dar de știut și înțeles ar fi necesar. Chiar vital.
Să fii marxist fără să știi
Karl Marx a fost un autor-ideolog-filosof, care, deși ilustru, rămâne necunoscut și prea puțin înțeles la noi. Cu următorul fascinant, dar totodată îngrijorător rezultat: entuziasmul reflex cu care mulți ( prea mulți) conaționali se raliază pavlovian ideilor lui, fără să aibe habar că asta fac sau încotro duc, în aplicarea practică, ideile respective. Vorbesc despre fenomenul de a fi marxist (respectiv comunist, socialist, social=democrat, liberal-democrat, liberal- marxist pe stil nou sau progresist) fără să știi că ești și nici că-ți dăunează. E fenomen social, nu accidental, pentru că:
– în anul 2011, 61% dintre români percepeau comunismul ca pe o idee bună http://www.dcnews.ro/2011/05/peste-60-la-suta-dintre-romani-vor-comunismul-inapoi-sondaj/
– în 2012, 53% din români vroiau înapoi în comunism ( idem) http://www.realitatea.net/sondaj-53prc-dintre-romani-s-ar-intoarce-la-comunism_984662.html,
– în februarie 2013 (sondaj IRES) 62% dintre tinerii între 18-35 de ani considerau egalitatea mai importantă decât libertatea. Ce știu ei despre bătrânul Karl, comunism, socialism științific, egalitarism forțat, etatism și consecințele lui? Probabil că nu mare lucru. Ce știu/înțeleg ei din și despre libertate versus inamicul ei modern, pervers, marxismul? Probabil că mai nimic. Dar sunt adulți ( peste 18 ani) și decid. Nu doar pentru ei, ci și pentru alții; de exemplu pentru copii lor; de alt exemplu votează sau nu votează, iar exercițiul votului sau absența lor influențează rezultatele decisiv.
– iar, un studiu IRES de final de aprilie 2013 http://www.ires.com.ro/uploads/articole/ires_raport_-1-mai_munca-la-rom%C3%A2ni.pdf ne arată că majoritatea românilor consideră că lucrurile merg prost (66%), dar sunt optimiști (43%), iar ca bonus, 56% consideră că 1 Mai se sărbătoarea mai frumos în comunism. Înainte de 1989, pionieră fiind, am “sărbătorit”personal ( îmi venise rândul) de vreo 2 ori, la demonstrație cu uniforme, stegulețe, secere și ciocane, pe stadionul național, cu prezența obligatorie sub sancțiunea scăderii notei la purtare sau exmatriculare; frumos, ce să zic …
Serios acum: avem o problemă la mase, pare psihică și este critică. Vorbim totuși de milioane care nu știu ce fac, ce vor sau ce zic. Că doar n-or dormi toți cu Marx sau Lenin pe noptieră.
Așadar, dacă tot ne bântuie fără să știm, n-ar strica să-l înțelegem și cunoaștem pe Marx, cu amprenta lui istorică bine înfiptă în mentalul colectiv, până azi. Să-l înțelegem așa cum a fost: individul n-a fost genial, a fost păgubos, veninos, escatologic ( cu apetit pentru sfârșitul/distrugerea lumii) și imoral.
Dacă-l îmbrățișăm, exact în măsură în care o facem, astea ne sunt perspectivele și calitatea umană. Sfârșitul evoluției noastre și al lumii, așa cum o știm. Însă, vorba lui Caragiale, care și el ne bântuie, trădare, trădare, dar să știm și noi ce trădam sau cum.
Adică să vedem pentru început ce cuprinde decalogul marxist pe care îl îmbrățișăm fără ca măcar să-l știm. De înțeles prin urmare nu poate fi vorba. Invit adică la un exercițiu de cunoaștere elementara și gândire cu introspecție de tip hamletian: o fi bine sau rău să fiu marxist? Oi fi sau n-oi fi?
Vom vedea data viitoare, pe bază de text, care este programul marxist în 10 puncte scurte.
Până atunci țin să amintesc că și efortul de a învăța bine, temeinic, orice, de la cizmărie la filosofie, e o chestiune care ține de morală. Morala neamului. Aia pe ducă. Aia care trebuie ( personal mi se pare esențial) reformată sau recuperată din nămolul în care s-a scufundat. Din această perspectivă, mi se pare că nici gândirea critică, autonomă ( efortul de a gândi cu capul personal) nu-i de lepădat.
Va urma.
PS: nici bietul Sting ( mare cantautor altfel) n-a priceput decat o parte; maxim jumatate; n-a priceput ca nu-i de ajuns sa fii anti-stalinist; ar fi trebuit sa subscrie totusi la punctul de vedere al presedintelui Reagan; dar el nu si nu: Mister President (Reagan), I don’t subscribe to this point of view”, tot zice 🙂
Dubii, Spaime si Solutii 