Cateva idei care constat ca nu se bucura de intelegere larga. In fapt, notez, ca prea putin si la prea putini se inteleg, desi sunt vitale. Deci merita retinute, cu titlul de ghid in materia aprecierilor cu privire la spectrul politic romanesc:
Politici si politicieni
1. Politica de “centru”, in general, nu doar la noi, este ori dreapta care vrea la stanga ori stanga care vrea la dreapta; “a treia cale” (centru) este de fapt, asa cum limpede ne-a lamurit domnul von Mises, socialism in rate.
2. La noi partidele asa-zise de dreapta (PDL, PNL, FC,PMP, PNT, etc) sunt de stanga, more or less, daca ne luam dupa programele la vedere care contin viziunile lor, dar si dupa politicile si luarile de pozitie practicate.
3. In 23 de ani, singurul document programatic de dreapta (de care am aflat eu) a fost motiunea “Reformistii” a Monicai Macovei – cogresul PDL 2013, pentru desemnarea conducerii partidului., pe care n-a gandit-o sau scris-o ea. Motiunea n-a intrunit in PDL decat sub 5% din voturi, iar la conducerea partidului a fost preferat/votat Vasile Blaga. Fara ca Monica Macovei, care a candidat pe acest program, sa fie, in cugetul si viziunile ei, neaparat de dreapta. Insa, ea se numara printre putinii politicieni (il includem aici si pe Traian Basescu) dispusi sa invete. Cat pot. Amandoi – MM si TB – macar incearca, in limitele posibilitatilor, conjuncturale si personale. (Update, august 2014; iata ca se demonstreaza ce spuneam despre cugetul stangist si limitele intelegerilor dnei Macovei; a declarat public ca Nelson Mandela este un om politic-model pentru dumneaei; Nelson Mandela, pe langa faptul ca a fost un terorist scelerat, a fost si un comunist convins pana la moarte).
A nu se uita, totodata, ca, in ce-i priveste pe cei doi (MM si TB), pozitiile lor publice si masurile promovate sunt circumscrise intotdeauna si obligatoriu cazului concret, instrumentelor institutionale si masurilor efective pe care le au la indemana. Practicarea politicii din pozitii de guvernare e un lucru conjunctural si greu. Nu exista situatii si nici optiuni ideale. Doar strategii, mai mult sau mai putin reusite, si permanenta ajustare la concret. Viziunea de ansamblu insa conteaza decisiv (si aici amandoi, MM si TB au viziuni mai degraba etatiste, centraliste, redistributiste, adica de stanga, fie ea si mai moale)
4. A nu se confunda lupta anti-coruptie (avandu-i pe TB si MM ca exponenti si vehicul politic principal) cu viziunile politice de dreapta. A se retine insa ca lupta anti-coruptie este premergatoare si vitala pentru punerea in aplicare a politicilor de dreapta, in general, si pentru existenta capitalismului si functionarea pietelor lilbere, in special – singura ordine economico-sociala cunoscuta ca aducatoarea de prosperitate si civilizatie pe scara larga, si nu oricum, ci in evolutie spectaculoasa si rapida prin comparatie cu alternativele, lucru faptic si istoric dovedit in ultimele 200 de ani. Pentru existenta si functionarea corecta, benefica, a capitalismului si pietelor libere, statul de drept si domnia legii sunt preconditii indispensabile. N-avem stat de drept si justitie eficienta – n-avem nici capitalism, nici piete libere, de unde nici prosperitate si civilizatie.
5. A fi “de dreapta” la noi se confunda major in ultimii 23 de ani, atat la clasa politica, cat si la populatie, cu a fi anticomunist, respectiv anti Ion Iliescu/FSN/PSD. Ceea ce este foarte util, in fapt vital, sa ne-ntelegem; dar nu suficient pentru pasul inainte spre capitalism, civilizatie si libertate, adica real progres. Includem aici (in confuzia asta) si nucleul “dur” al electoratului care voteaza constant asa (in jur de 3 milioane). Repet, a nu se confunda atitudinea anti-comunista cu identitatea politica de dreapta. Nu se suprapun in mod necesar. Exista socialisti sadea, care sunt anticomunisti. Socialismul e stanga suta la suta. Exista progresisti sau neomarxisti (marxism cultural) care sunt (sau cred ei ca sunt) anticomunisti. Progresismul si neomarxismul sunt stanga suta la suta.
Formatorii de opinie publica. Competenti.
Acestea fiind recapitulate/clarificate, sa nu ne facem iluzii, e mult de lucru (informare, educatie) atat la mentalul clasei politice, cat si al populatiei; ma refer la cei bine intentionati, dar prost orientati, insa deschisi si dispusi sa invete si reconsidere. De unde si importanta (vitala) a formatorilor de opinie competenti (subliniez competenti) care definesc corect politicile si identitatile “de dreapta”, absente, dar atat de necesare. E vorba, desigur, de politicile libertatii civilizate si constructive social – criterii.
Acesti formatori sunt putini si lipsiti sistematic – intentionat, din enorma prostie si impostura a elitelor dominante – de vehicule academico-mediatice de mare impact (mainstream media). De aceea, cu atat mai mult ar trebui cautati, urmariti, cultivati, intelesi, sprijiniti, popularizati. Chiar daca, uneori, primul impuls este de a nu fi de acord cu ei. E firesc: reflexele anticapitaliste, iliberale, prejudecatile si cliseele harnic si sistematic induse de personalitati academico-mediatice puternic ideologizate stangist se reconsidera greu. Recomandarea mea este sa reflectam mai mult, critic, inclusiv la propriile reflexe si preconceptii. Orice idee sau conceptie se poate reconsidera atent si inteligent, deci corecta util. In materia asta, a autocorectiei ideilor, principiilor si propriei perspective, nu exista imposibil, totul ramane deschis si depinde de noi.
Printre formatorii de opinie competenti, coerenti si utili, se numara Dragos Aligica, Florin Citu, Cristian Campeanu, Alexandru Hancu. Pe primii trei ii gasiti si pe facebook. Imi asum recomandarea, in ideea ca poate fi oricand ajustata.
Pana atunci Florin Citu va explica efectele politicilor macroeconomice de stanga ( cresteri de taxe). E simplu: saracim; noi, nu guvernantii. Sa vedem si cum pe caz concret ( 5 decembrie 2013):
Update, 7 decembrie: iata totodata un exemplu in plina desfasurare de confuzie de principii/valori de dreapta/stanga aici: https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/477371422373890?notif_t=like
Dubii, Spaime si Solutii 