Adevarul incomod e ca adevarul nu place

Am avut recent o conversatie halucinanta cu un taximetrist. Naucitoare nu atat prin continut, cat prin seninatatea si fermitatea de nedoborat cu care individul a refuzat pana la capat adevarul elementar – adica de nivel scoala elementara. Asa ceva, si daca vroiam, nu puteam inventa.

Conversatia a initiat-o cetateanul. Varsta (l-am intrebat) 45 de ani. Se circula greu. De aici am ajuns la “viata e grea”. De unde am ajuns la faptul ca el inainte de ’89 o ducea mai bine. Curioasa din fire, il trag de limba:

-Cum asa? Dar unde lucrati? Tot taximetrie faceati?

-Nuuuu. Mai stiti intreprinderea Combustibilul? Aia care vindea butelii, lemne si carbuni?

-Da. Se castiga bine acolo? Erau salarii mari?

-Ei, salariu era mic, cam 1200 de lei, ca eram muncitor necalificat. Dar castigam cam 2000 lei pe zi.

-Aoleu, cum asa? (oi fi fost eu tanara, dar tinere de minte mai am; 2000 de lei pe zi era o gramada de bani)

-Munceam.

-Nu-nteleg (vorba vine, ma fac gratios ca nu pricep). Si parintii mei munceau, dar nu castigau atat.

-Pai sa va spun: incarcam cate un camion de lemne pe zi si vindeam la oameni, la poarta, le si descarcam.

-Aaa, adica furati. Vedeti? De aia o duceati mai bine.

Senin, mandru si usor  indignat (numai usor):

-Nu furam, cum sa fur, zice. Eu nu-s hot. Munceam. Munceam mult.

– Adica furati. Erati un hot harnic. Da’ tot hot, ca nu erau lemnele dvs.

-Da’ ale cui?

-Pai ale statului. Oricum nu erau prorprietatea dvs.

-Si ce daca? Luam, nu furam. Toata lumea lua.

-Adica vreti sa spuneti ca toti colegii dvs furau.

-Nu doamna, luam, nu furam, ca am avut multe controale si n-am patit nimic.

-Asta nu conteaza. Tot hoti erati, dar neprinsi.

-Nu-i adevarat. Oricum,daca e ca dvs (concesie temporara), toata lumea fura pe vremea aia.

-Nu chiar. Parintii mei, de exemplu, nu furau.

-Nu va cred. (ton categoric, nicio concesie aici)

-Stiu. Totusi asa sta treaba. Erau destui cetateni care nu furau, traiau din salariu.

-Nu cred. Da’ ce erau parintii dvs?

-Medic radiolog si inginer.

Se lumineaza la fata si rade condescendent:

-Haideti doamna, si vreti sa spuneti ca nu furau… Nu va cred.

-Observ. Totusi, nu furau. Si da, se descurcau mai greu, desi aveau salarii mai mari decat dvs.

-Pai vedeti, de aia nu furau, ca aveau salariu mai mare. (nu se intelege bine daca accepta ca ai mei nu furau, sau replica tine doar de logica argumentatiei)

-Era firesc sa aiba salariu mai mare, dar oricum, tot greu o duceau, ca aveau doi copii, si castigau intr-o luna, cat dvs in doua zile. Pentru ca nu furau. Apropo: voiati sa aiba acelasi salariu ca dvs, muncitor necalificat?

– De ce nu? Asa ar fi trebuit, ca toti lucram la stat.

– O fi, dar parintii mei au invatat mai mult, munca lor era specializata si de mai mare raspundere. Nu eram toti egali, chiar daca traiam in socialism cu inaintare spre comunism. Nici acum nu suntem. Oamenii nu pot fi vreodata egali.

-Pai de ce nu? Ca munceam tot 8 ore pe zi, chiar mai mult, si munca mea era mai grea.

– O fi, daca asa vi se pare. Totusi, cum puteti aprecia ca munca dvs era mai grea? Caci, vedeti, un medic sau un inginer pot, sunt calificati (daca e cazul) sa care lemne; dvs nu puteti face ce fac ei.

-Si ce daca?

-In regula. N-ati inteles-o nici pe asta. Nu-i bai, e mai complicata, plus atunci era socialism, acum e libertate, iar acum, cat valoareaza munca unuia sau altuia care nu lucreaza la stat depinde de piata, de alte chestii, mai complicate. Sa revenim insa la problema dvs (omul era in continuare trist ca acum castiga mai prost, si voia inapoi la furat). E bine sa pricepeti ca inainte de ’89 castigati mai bine pentru ca furati de la stat. Si acum aia care fura de la stat o duc mai bine decat dvs, ba si decat mine si decat alti privati care nu fura. Eu de exemplu am o profesie liberala, o ocupatie supercalificata, dar lucrez in mediu privat, n-am avut salariu niciodata, castig cat muncesc (ma rog, uneori nici atat, ca unii platesc mai rar sau deloc), ca si dvs, si nu fur de la nimeni. Iar aia care fura de la stat, fura de la mine si de la dvs, din impozitele si taxele noatre adica. Ati inteles?

-Basescu e de vina. El e cel mai mare hot.

Asta a venit napraznic in context, recunosc. Insa, cu neuronul vigilent, ma regrupez.

– Domnule, nu-i chiar asa. Intai ca Basescu e unu’ singur. Si daca ar fi furat, nu putea el sa fure tot bugetul de stat. Sunt mai multi. Plus, unii, iata, au ajuns si la puscarie (hoti prinsi). Pe el, desi l-au tot cercetat, e tot in libertate. Dar si asta pare prea complicat. Eu zic sa retineti macar atat: inainte de ’89 nu toata lumea fura, iar dvs o duceati mai bine si decat restul lumii si decat acum pentru ca furati. Nici acum nu fura toata lumea. Doar ca la astia, USL, care ne guverneaza acum, s-a dovedit ca fura, in varii feluri, foarte multi.

-Nu-i adevarat.

-In regula. N-ati inteles nici atunci, nici acum. Ramanem prieteni.

Nu se supara. Doar rade tamp. E bine totusi ca nu m-a batut.

La final, avand in vedere ca m-a adus repede si pe un traseu bun, i-am lasat un bacsis grasut, subliniind pentru ce, si ca eu apreciez munca, nu hotia. Mi-a multumit politicos.

Trebuie sa intelegeti ca toata aceasta conversatie s-a desfasurat pe un ton calm, aproape plat. Omul era senin de la natura. Iar eu nu m-am enervat, n-aveam cum, eram semi-perplexa si, in acelasi timp, curioasa sa vad pana unde merge ruptura creierului individului de realitate si de repere .Am aflat: pana la capat. Ireal. In timp ce coboram, l-am auzit continuand: “Nu-i adevarat ca furam”. Eu, zambind: “Ba da. De aia o duceati mai bine. Va doresc o zi buna, cu clienti multi.”

Dincolo de absurdul halucinant al dialogului, nu ma pot opri sa ma intreb: or fi multi cei care gandesc asa? Or fi putini? Ar fi util de stiut, cu aproximatie sociologica. Exista remediu? Vreodata? Cumva? Candva? O tema demna de luat in cercetare sociologica si psihologica, sa stim si noi pe ce ne bazam.

In fine, ce stiu eu… Ba nu, stiu ceva: ca la asa nivel de intelegere a distinctiilor elementare intre bine si rau, n-ar trebui sa ne surprinda ca 25% din electorat a votat o adunare de impostori si hoti fara precedent, pe care unii o numesc (justificat) Grup Infractional Organizat. Sau ca astia se bucura in continuare de sustinere publica – nu doar la mase, dar si la “elite”. Ar trebui doar sa ne inspaimante. Sau, ma rog, asa zic eu.