Observand atent reactiile publice de dupa alegeri cu privire la ce fel de stanga – adevarata sau neadevarata – ar fi PSD, m-am gandit sa incep un ciclu (de observatii si argumente teoretice si empirice) pe tema. Cred ca nu e moment mai potrivit pentru a incepe sa clarificam odata, cat se poate de simplu, pe intelesul tuturor, ce e stanga adevarata, de cate feluri, la ce, cui si cum serveste.
N-am pretentia si nici nu-mi propun sa ofer lamuriri exhaustive. Doar cat mai multe argumente din cele esentiale, irefutabile, pe care le-am aflat in 25 de ani de libertate (de atunci ma preocupa si cercetez sistematic problema stanga-dreapta). Atat din observatie directa, cat si cu ajutorul semenilor mai intelepti si mai competenti.
Vorbesc de lucruri pe care orice om de inteligenta functionala si bun simt le intuieste, dar poate ca n-a avut pana acum ocazia sa si le formuleze clar in minte si inventarieze. Vorbesc de lucruri care poate tinerilor (sau mai putin tinerilor) le-au scapat, desi unii au fost extensiv, totusi incomplet, unidirectional ideologizat, deci prost educati.
Vorbesc de lucruri verificate istoric, cel putin in ultimele doua secole, de cand Occidentul a cunoscut democratia moderna, politica eliberarii/libertatii individuale (liberalismul clasic) si capitalismul. Vorbesc de ultimii 150 de ani de cand stanga politica s-a nascut in replica si opozitie la toate acestea, in forma marxismului.
Si vorbesc pentru ca ma sperie faptul ca figuri publice, oameni de o inteligenta si eruditie remarcabile, cu cele mai bune intentii (chiar nu-i pot prezuma de intentii rele) spun, furati de valul concretului naucitor, lucruri ca astea: “Admit, pe de alta parte, ca bunul echilibru al democratiei nu se poate dispensa de existenta unui solid partid de stinga, coerent si functional.” Andrei Plesu, “Sugestii pentru PSD”, 24 noiembrie 2014, blogurile Adevarul.
Eu NU admit. Dimpotriva, consider ca tocmai pentru bunul echilibru si mers al democratiei, ne putem dispensa linistit de partide „solide” de stanga. Dreapta (doctrine, curente si politici de promovare a libertatii omenesti) este suficient de diversa si ajustabila pentru a acoperi toate aspiratiile si interesele sanatoase ale unei societati deschise, dinamice, a oamenilor liberi. In fond, democratia liberala – cea mai avansata, civilizata si real progresista forma de democratie – n-a fost inventata de stanga politica. Ci doar serios si permanent obstructionata de aceasta ulterior, marxismul aparand mai tarziu.
Carevasazica, NU. In identitatea mea liberala (clasic liberala), deschisa catre libertatea individuala, eu nu admit ideea ca stanga, cu atat mai mult solida („puternica” sau „adevarata”), ar fi necesara echilibrului si bunului mers democratic. Caci stanga obstructioneaza permanent, din proiect, tocmai libera, responsabila si armonioasa dezvoltare a fiintei umane. O spun cu toata luciditatea si responsabilitatea, intelegand binisor tematica, poate si din cauza profesiei care ma obliga permanent la cunoasterea dinamica, interdisciplinara, a institutiilor politice si democratice, nu doar a celor juridice. O spun avand in vedere atat in retrospectiva (larga), cat si in perspectiva (cat bate mintea mea de departe) cum sta treaba cu stanga, dreapta si echilibrul democratic.
De fapt despre asta urmeaza sa vorbim, in secvente tematice, cu argumente istorice si actuale, teoretice si practice. Intr-un ciclu pe care stiu doar ca-l incep, fara sa stiu daca-l voi termina vreodata, pentru ca stanga, odata inventata, nu mai poate fi dezinventata. Ci doar, iata, sub varii pretexte si conjuncturi, reinventata.
Azi incep cu sfarsitul: un manifest recent si cat se poate de dureros-concret, intitulat “Da geniilor. Jos comunismul!!” adresat PSD si nedumeritilor, cu text integral pe link sau mai jos:
http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/da-geniilor-jos-comunismul/
“I-aţi auzit, Ioane. „Jos comunismul!“ Sigur că i-aţi auzit. Eraţi acolo de alegeri, cînd scandau la voi în poartă, la partid. V-a luat cu frig, ai? Sigur că v-a luat. Tineri debusolaţi? Ba dimpotrivă, foarte orientaţi. Moral. Prin eforturi proprii. De, n-aţi putut să-i spălaţi pe toţi pe creier. Aţi auzit-o şi pe cealaltă, ai? Am tot zis-o şi pe aici, de strîmbau din nas intelectualii fini, vai, vai, cum să spui aşa ceva? Din toată inima, uite cum. Fiind purul adevăr: „PSD, PSD/Este ciuma roşie!“ Am fost şi noi acolo, Ioane, şi ne-am bucurat auzindu-i. Ce mai scandau? „Jos Iliescu!“ Ha, ha, ha! Pe ăştia nu-i mai păcăliţi. Şi sînt foarte tineri, gîndeşte-te!
Cum eram şi noi cînd ne-aţi furat vieţile, păcălindu-i pe ai noştri să voteze cu voi. După ce partidul tău, PCR, da, al TĂU, a pus mitralierele pe oameni, iar noi am scăpat, întîmplător, de gloanţe, ai venit tu, cu mascarada numită FSN, cu Televiziunea şi cu ziarele voastre de nemernici, şi ne-aţi dezbinat familiile şi prietenii, şi i-aţi terorizat pe ai noştri cu minciunile voastre, şi i-aţi păcălit. Şi-a fost prea tîrziu pentru noi. Degeaba ne-au cerut, apoi, iertare. I-ai făcut să ne distrugă tinereţile. Tu, nemernicul-şef. Nu, nu mă jenez să-ţi spun aşa, pentru că n-am de ce. Asta eşti. Şeful mafiei comuniste. Zici că-i rezolvaţi şi pe ăştia de-acum?
GENIUL IMBECILITĂŢII
Nu înţelegi de ce strigă, azi, tinerii „Jos comunismul!“ cînd, după analiza ta magistrală, problemele României se datorează capitalismului? Hm. Vezi tu, Ioane, imbecilitatea e de două feluri. Structurală şi funcţională. Unii aşa au structura creierului: de imbecili. Alţii, deşi ar putea fi neimbecili, aleg să-şi umple creierul numai cu imbecilităţi şi, desigur, funcţionează strict imbecil. Imbecili deştepţi tare, cum ar veni. Bolşevicii, noi şi vechi, sînt din ambele părţi. Tu ai fi din partea funcţională, că încă funcţionezi de rupi. Ai şi tineri tovarăşi de idei, cu diplome ba de la SNSPA, ba din Occident. Plus doctorate. Da, Ioane: marxismul e o colecţie de sofisme, deci de imbecilităţi, iar voi le luaţi de bune.
Ce nu înţelegeţi este că tinerii pe care n-aţi apucat să-i stricaţi nu suferă de lenea intelectuală a stîngii, atît de liric-imbecilizantă. Au studiat adevărul, au înţeles, ştiu. Că „stînga modernă“, oricum şi-ar spune, e tot socialism. Iar socialismul este etapa obligatorie spre comunism. Oricît de social-democraţi v-aţi da, tot bolşevici rămîneţi toţi: o mafie care păcăleşte oamenii, cerînd puterea totală ca să le aducă Paradisul. Le aduce, evident, ciuma. E roşie, că v-a plăcut culoarea, şi fie omoară cu milioanele, fie goneşte cu milioanele oamenii din ţară. Prin jaf. Tinerii inteligenţi, nu imbecilizaţi, ştiu foarte bine că nu avem capitalism în România. Avem feudalism cu internet.
Capitalismul a dărîmat feudalismul pentru ca oamenii să fie liberi, nu iobagi, şi să prospere în libertate. Modelul sănătos. În capitalism, Ioane, majoritară e „clasa de mijloc“, care a scăpat de sărăcie muncind. Comunismul a apărut în capitalism ca reacţie împotriva clasei de mijloc, astfel ca oamenii să redevină iobagi. Prin eforturile tale şi-ale creaturilor tale, infiltrate în toate partidele, România a fost împiedicată să treacă la capitalism. „Clasa de mijloc“ aproape că nu există. Societatea e aşezată pe formula-standard a feudalismului: „Vasalul vasalului meu este vasalul meu“. Exact comunismul. De-aia strigă tinerii „Jos comunismul!“, „Jos Iliescu!“ şi „PSD, PSD/Este ciuma roşie!“ Ceea ce pentru tine e imposibil de înţeles, pentru ei e evident.
SĂNĂTATEA CIUMEI
De-o parte, sănătate, de cealaltă, ciumă. Cum adică „Pe care o alegi?“ Ciuma poate fi şi sănătoasă? Ciumă cu faţă umană? Ciumă democratică? Semi-ciumă? Centru-ciumă? Haide, bre. Cum să vă înghită aberaţiile tinerii care vă enervează? Ei ştiu că numai voi sînteţi de vină, Ioane. Patru milioane de emigranţi. Patru milioane de oameni goniţi din ţară de politicile de stînga. Dezastru. De-aia a pierdut Ponta. Te ia cu fiori cînd îl vezi, nu? E fix Ceauşescu 2.0. Credeai că numai tu ai observat? Te-ai înşelat iar, Ioane. Dar aşa e imbecilitatea asta funcţională. Nu funcţionează decît imbecil. Tu baţi cîmpii cu capitalismul, Severin cu fascismul, Dragnea cu americanii, Ghiţă cu reformarea stîngii, Ponta nici el nu mai ştie cu ce. Aceleaşi clişee, aceleaşi aberaţii, aceleaşi imbecilităţi. Sau ţi se pare că aţi pierdut alegerile în mod inteligent?
Tot nu înţelegi? Uite, ia şi un citat dintr-un mare scriitor american de SF, Larry Niven. Fii atent: „Nu te omoară ce nu ştii. Te omoară ce ştii, şi nu-i aşa“. Ar trebui studiat şi la Harvard. Că am văzut ce bună e doamna Petrescu. Problemele capitalismului se datorează infestării cu ciumă, nu ştiaţi? Luaţi „Manifestul partidului comunist“, 1848, şi vedeţi cîte puncte de acolo s-au realizat, deja, în social-democraţia din Occident şi de-aiurea. Cum, atît de multe? Da. Aşa e, Ioane: sînteţi peste tot, cu tovarăşi de drum care vă cîntă în strună, vă elogiază, vă invită la televiziuni, considerînd că stînga, deci ciuma, e indispensabilă. În imbecilitatea lor, fireşte, funcţională, chiar şi cu diplome de la SNSPA sau din străinătate. Plus doctorate. Cealaltă variantă ar fi că sînt doar ticăloşi. Ştiu adevărul, dar mint. Fals. Ticăloşia e tot o formă de imbecilitate. N-o ştiai nici pe asta, Ioane? Funcţionalule.
Sînteţi voi peste tot, dar dacă la noi n-aţi mai fi? Deloc. Tinerii aceia, pe care voi îi insultaţi spunîndu-le „debusolaţi“, ştiu o grămadă de chestii adevărate. De pildă, că social-democraţia e de mult în faliment, pretutindeni. Şi n-are cum ieşi. Că dreapta e politica libertăţii şi-a responsabilităţii şi are destule curente încît să asigure fără probleme diversitatea ofertei politice în democraţie. Că fascismul şi nazismul NU sînt de dreapta, nu, nu. Sînt de stînga. Iar stînga, oricum ai da-o, tot la comunism duce. Sigur, problema e că n-avem cu adevărat dreapta. E tot stînga, sulemenită în fel şi chip. Dar dacă am avea? Imposibil. Dar Ponta să piardă la o diferenţă de peste un milion de voturi părea posibil? Ioane, „Jos comunismul!“ e singura opţiune morală. Deci singura inteligentă. Dar cum să înţelegeţi asta cînd pîinea voastră, de-o viaţă, e imbecilitatea cu „Jos capitalismul!“?
Alexandru Hâncu”
Vi se pare brutal? Este. Asa cum numai realitatea si adevarul sunt cateodata. N-ati inteles unele idei? Se prea poate. Tocmai de aceea voi reveni, pas cu pas, cu argumente pe cat de inedite (pentru cei care n-au inteles) pe atat de reale si la fel de brutale. De exemplu, cu alt manifest, mult mai vechi: Manifestul Partidului Comunist, lansat la Londra, in 1848, de Karl Marx si Friedrich Engels. Acest ultim manifest a ramas pana-n zilele noastre scriptura stangii universale, indiferent de (re)branding – de la cea hardcore (comunista) la cea mai moale (social-democrata). Din pacate, acest material, nu se mai studiaza la scoala, alaturi de critica lui onesta; de fapt asa, onest intelectual si critic, la noi nu s-a studiat niciodata. Dar despre asta altadata.
(va urma)
Dubii, Spaime si Solutii 