Asta nu e democrație, e ferma lui Dragnea. Zdrang, desteptarea!

Introducere: https://ihincu.wordpress.com/2018/08/11/nu-va-amagiti-psd-este-pcr-dar-nu-e-tara-lor-ne-vom-intoarce/ Si acum intram in subiect:

D’ale „legitimitatii democratice”. Lideri PSD/ALDE, reactii la protestele din 10-12 august.

“Bărbați, femei, copii, nu se iartă nimic”
„Trebuiau mitraliați, nu stropiți cu apă”
„Venim 1 milion și vă călcăm în picioare”
“Un glonț în cap așa- ziselor mame”

Faptul ca 3 miloane de romani continua sa voteze aceste asa-zise partide nu are legatura cu democratia, ci cu faptul ca unii prefera dictatura si animalele in locul libertatii si oamenilor.

Faptul ca peste 10 milioane de romani le-au permis sa ajunga la putere cu majoritate parlamentara absoluta in 2012 si 2016, prin pasivitate si refuz de a vota, nu are nicio legatura cu democratia, ci cu lipsa de informatie, educatie, constiinta democratica si contact cu realitatea: au fost incapabili sa inteleaga mecanismele si consecintele ajungerii la putere a coalitiei specimenelor astora.

Faptul ca multi romani tot nu inteleg ca asta-i dictatura nu democratie si trebuie sa inceteze; faptul ca inca nu reactioneaza nici macar civic, se datoreaza aceleiasi lipse de informatie si educatie civica, politica si democratica elementare.

Cea mai mare reusita a PSD=PCR este asta: ruptura creierului natiei de realitate, prin distrugerea presei profesioniste si a sistemului de educatie. Acestea sunt rezultatele:

Nu vă amăgiți: PSD este PCR! Dar nu e țara lor. Ne vom întoarce!

Ce-a fost in seara asta a mai fost si am mai trait. In decembrie 1989. In iunie 1990. Mi-as fi dorit sa nu mai fie niciodata. Dar iata ca nu se poate.

In decembrie 1989 si iunie 1990, un regim comunist dement a dat ordin ca protestatarii antiguvernamentali pasnici, neinarmati, din Timisoara si apoi din Bucuresti, sa fie atacati, haituiti, batuti si omorati. Acelasi lucru l-am trait din nou, in Bucuresti, in seara de 10 August 2018. Se cheama comunism. Se cheama represiune impotriva propriului popor. Se cheama dictatura si trebuie sa inceteze. Nu mai exista nicio diferenta intre Dragnea, Ceausescu si Iliescu. Nicio diferenta intre PCR si PSD. Este aceeasi eterna Ciuma Rosie.

10 August 2018, de la fata locului

Am plecat de acasa in jurul orei 7pm. Greu de ajuns la locul de adunare. In Piata Victoriei am ajuns in jurul orei 8pm. Calea Victoriei pana spre Lemnea, Calea Buzesti, Lascar Catargiu (fost Ana Ipatescu) pana spre Piata Romana erau pline. Om langa om, ca-n autobuz. Oameni pasnici de toate varstele. Prieteni cu care m-am intalnit mai tarziu, dupa ce au reusit sa traverseze piata spre noi dinspre Muzeul Antipa, ne-au spus ca la fel era si pe Aviatorilor si Kiseleff.

In drum spre Piata ne-am intalnit cu o cunostinta, femeie, bugetara, venita cu fetita. Fetita respira greu: dadusera deja cu gaze lacrimogene. Cine? De ce? Neclar. Unii spun ca din cauza unor provocatori. Unde? Care? Ma uit in jur si dau un ocol, cat se poate. Lume curata, civilizata. Absolut niciun motiv pentru o interventie politieneasca brutala.

„Demisia!”. „Nu plecam!”. „M..E PSD!”. S-a strigat continuu pana

Cultura neîncrederii, parte din metodologia Stângii. Est și Vest

As vrea sa supun atentiei prietenilor si cititorilor inteligenti urmatoarele observatii.

Adela Toplean, mai devreme:

„Ce presupune confesiunea (terapeutică, duhovnicească, prietenească)? Ascultare. Or, în comunism, “a fi ascultat” însemna cu totul altceva. Vrând-nevrând, erai trimis (cu spaima și cu problemele tale) într-un cu totul alt registru, înspre cu totul alte instanțe decât cele menționate mai sus…
Să nu ai încredere în nimeni, ÎN PRIMUL RÂND în cel care te-ascultă, era un imperativ mai tare decât tine. Ținea de instinctul de supraviețuire. Ne mai mirăm că avem problemele de încredere pe care le-avem? Să nu-ți dorești să fii ascultat și să te abții de la actul ascultării s-a transformat, chiar printre oameni cumsecade, prin forța împrejurărilor și a datelor psiho-sociale, într-o formă paradoxală de “pudoare”; ți-e jenă să asculți, dar mai ales ți-e jenă să te confesezi, punându-l pe altul în situația penibilă de a te asculta.”

Eu adaug, ca un punct de pornire pentru o reflectie mult mai complexa:

Adela vorbeste despre instinctul de supravietuire. Eu i-as spune mai degraba instinct de vietuire, pentru ca diferenta dintre supravietuire si vietuire, desi pur semantica la prima vedere, este de fapt una esentiala.

Da. M-am nascut si am crescut in cultura neincrederii si a supravietuirii proprie oricarui sistem totalitar. Si ma lupt de zeci de ani si permanent sa ma eliberez din cultura neincrederii in oamenii dictata de instinctul de supravietuire intr-o lume astfel stricata. Sa ma eliberez catre cultura vietuirii.

Din acest motiv, intr-un fel îi invidiez pe occidentali – nascuti intr-o cultura sociala a increderii si responsabilitatii (inclusiv fata de cuvantul dat si reguli de convietuire civilizata), sau, mai scurt, a libertatii responsabil asumate. Pentru ca da, omul, fiinta sociala nu solitara, are nevoie de incredere in semenii lui ca sa traiasca, iubeasca, creeze si construiasca durabil.

Nicio societate nu poate

Rețeaua și naivitatea. Comisariatele Corectitudinii Politice online versus noi. E război.

Si la razboi, ca la razboi …

E multa candoare/naivitate in randul utilizatorilor de internet si retele de socializare. Mai exact, multi utilizatori cred (ei chiar cred) ca:

1. fluxurile postarilor din retelele de socializare curg dupa regulile pe care le stiu ei: cu cat mai multe like-uri si comentarii, cu atat apar mai des si stau mai mult pe newsfeed postarile;

2. conturile comerciale sau care platesc pentru cresterea traficului obtin exact vizibilitatea pentru care au platit;

3. blocarile/suspendarile de conturi li se trag de la prietenii virtuali (cei din lista de „friends”), ceea ce inseamna ca, daca ii elimina pe cei identificati ca atare sau ca potentialii paraciosi, au scapat de monitorizare/blocare/suspendare, adica de disparitia temporara sau definitiva din reteaua de socializare.

4. blocarea/suspendarea contului este singura modalitate de cenzura online – tehnic exista si  se aplica de facto metode mult mai subtile de manipulare a fluxurilor si continutului postarilor.

E o naivitate. Adevarul fiind ca:

1. Regulile alea, cele pe care le cititi cand deschideti si gestionati un asemenea cont, sunt de ochii lumii – a se citi ai utilizatori creduli – nu pentru cei care patroneaza si administreaza retelele de socializare, in special pe cele gigantice si globalizate gen Facebook si Twitter. Cei din urma le abuzeaza sistematic [regulile], iar in ultimii ani o fac la vedere (vedeti in continuare de ce). Nici nu se mai ascund.

2. Controlul tehnic asupra gestionarii conturilor (paginilor) personale, al fluxurilor (newsfeed) si traficului per cont nu e la dvs, ci la patronii si administratorii acestor giganti. Si il abuzeaza sistematic si planificat, deopotriva in interes politic si comercial. Pentru ca pot.

3. In ultimii ani – incepand cu al doilea mandat Obama si cu noua invazie mahomedana a Europei (asa-zisa „criza a refugiatilor”) la invitatia directa a doamnei Merkel si a Bruxelles-ului,  gigantii Facebook, Twitter, Google si Yahoo au trecut la vedere, atat benevol, cat si la solicitarea anumitor lideri politici, cu toate armele si armatele lor de angajati, la suprimarea sistematica a libertatii de exprimare online a celor care ies din tiparele lor ideologice (de Stanga, da). Tipare ideologice (sau oportuniste) care sunt cele ale Corectitudinii Politice, si vizeaza pe criticii si oponentii marxismului cultural, dar mai ales pe:

a) criticii islamului si ai frontierelor deschise imigratiei islamice;
b) criticii politicilor antinationale si antidemocratice practicate de elitele occidentale, mai ales de cele de la Bruxelles;
c) criticii „casatoriei homosexuale” si ai discriminarii pozitive a „minoritatilor oprimate de majoritate” din Europa si America de Nord (minoritati rasiale, culturale, religioase);
d) aparatorii valorilor-pilon ale civilizatiei occidentale, respectiv ai crestinismului, liberalismului (real, clasic, de dreapta, nu ai Stangii astfel rebotezate), domniei si egalitatii in fata legii (rule of law) si democratiei liberale.

Cu cat preopinentii comisarilor CP sunt mai inteligenti, mai documentati si furnizeaza informatie si argument mai relevante; cu cat au impact mediatic mai mare, cu atat mai bune sansele de a deveni tinta permanenta a acestei cenzuri abuzive (care poate functiona si mai subtil decat blocarea hodoronc-tronc a unui cont).

As aminti aici, in sprijinul afirmatiilor susmentionate, si ca indicii semnificative si la vedere au fost destule in ultimii ani, doar ca atat ele, cat si semnificatia lor, au scapat in general atentiei publice – atentie distrasa si manipulata mediatic in alte directii. Amintesc doar doua stiri relevante, destul de larg mediatizate si comentate, totusi imediat uitate de publicul online:

1) „Attending a luncheon on the sidelines of a United Nations development summit in New York on Saturday, Merkel and Zuckerberg were overheard on a live transmission broadcast on the UN website as participants took their seats.
 After Merkel confronted Zuckerberg about anti-migrant posts, the Facebook CEO is heard responding that “we need to do some work” on the issue.” Detalii pe link: https://ihincu.wordpress.com/2015/09/30/doamna-de-fier-vechi-ruginit-a-europei/

Era in septembrie 2015. La pranzul oferit cu ocazia unui summit ONU, Merkel il convocase pe Zuckenberg sa-l certe si indemne  „sa faca ceva” cu postarile anti-imigratie (musulmana, desigur). Doar nu va imaginati ca s-au oprit aici dupa ce si-au vazut de desert linistiti.

2) In februarie 2017, la noi in tara, in orasul de bastina al foarte filomerkelianului si progresistului nostru Presedinte Iohannis, tinerii „frumosi si liberi” au deschis (sigur ca nu de capul lor) un centru de monitorizare oengista a asa-ziselor fake news , initiativa aplaudata de multi, printre care si Digi si Hotnews (unde scrie „fake news, dvs cititi  „stiri neconvenabile”, pentru ca, sa fim seriosi, la cat ii duce capul pe alde Digi si hotnews, sau pe tinerii ITisti si internauti pe progres …):
„Proiectul tinerilor experți este susținut de două instituții media, Hotnews și Digi24. […] Voluntarii, probabil câteva sute de mii
Știrea despre această inițiativă a apărut în cotidianul sibian Turnul Sfatului. Aici se spune că tinerii IT-iști, proveniți din câteva firme al căror nume este ținut secret, s-au reunit pentru a concepe programul care ar marca pe Facebook știrile fake. „ http://evz.ro/un-grup-de-tineri-frumosi-si-liberi-din-sibiu-vrea-sa-limiteze-libertatea-de-exprimare.html

Prin urmare, este o naivitate sa-ti imaginezi ca, odata prezent  in retelele de socializare virtuala si postand public pe teme incorecte politic, vei scapa monitorizarii comisariatelor CP online. Suntem in Europa lui Merkel si Romania lui Iohannis/PSD, nu uitati. Nu suntem in America, n-avem traditia, constitutia si primul amendament la constitutia americana (libertatea religioasa, a presei si de exprimare),  si nu-l avem de presedinte pe Donald Trump care da de pamant cu CP si centralele ei.

Tot o naivitate este sa-ti inchipui ca inchizandu-ti contul public sau limitand vizibilitatea postarilor a) vei scapa controlului comisarilor si idiotilor utili ai CP sau b) vei da o lovitura de gratie gigantilor corecti politic ai internetului. Fiti seriosi. In acest moment, acesti giganti sunt prea mari, prea suprafinantati, prea sustinuti de leadershipul corect politic occidental si de armatele de slugi si idioti utili pe care le au la dispozitie inclusiv gratuit, inclusiv la noi in tara. Nu, nu sunt mai multi decat oamenii normali si intregi la minte, dar momentan sunt la putere si vor ramane daca sunt lasati.

In acest moment, a te retrage din spatiul asta virtual inseamna sa le dai exact ce si-au dorit si au planuit: controlul relaxat, fara obstuctionare,  asupra mintilor publicului larg  – ei l-ar dori asupra intregii omeniri – prin eliminarea vocilor disidente, a argumentelor si criticilor la adresa lor, si propagarea in continaure a celor mai toxice minciuni propagandistice cu care au conditionat mental si paralizat destula lume pana acum. Adica moartea libertatii de exprimare si erijarea lor in vocea Gandirii Unice.

Deci nu abandonul/retragerea e solutia. Atunci care? Simplu, dar nesuferit:

Ramaneti si sfidati-i. Informati-va cumsecade (daca vreti, cu putin efort, se poate) si dati-le peste nas cu propriile aberatii. Va inchid contul? Luati-o de la capat cu altul, anuntati-va prietenii pe alte cai si rugati-i sa popularizeze abuzurile astora. Nu-i abandonati sau ignorati pe cei care sunt supusi acestor abuzuri. La nevoie, daca stiti cum si va permiteti, actionati in justitie, asa cum fac Pam Geller, Robert Spencer sau Dennis Prager https://www.prageru.com/press-release-prager-university-prageru-takes-legal-action-against-google-and-youtube-discrimination  Da, da, stiu, e America si ei au bani si avocati; totusi, este ceva de invatat si aplicat din exempul oamenilor astora.

Asadar fiti inteligenti si tineti aproape. Pentru ca e razboi. Miza e libertatea noastra, care incepe cu cea primordiala, de informare si de exprimare. Fara acces liber la informatie si opinie, nu exista democratie, nici egalitate de sanse, nici contact cu realitatea.

Fiti, deci, inteligenti: invatati sa discerneti si tineti aproape mai ales de oamenii informati si onesti, de aici sau de peste granite. Cititi, de exemplu, postarea in cinci puncte a lui Dragos Aligica, de azi dimineata, care se refera la lucrurile astea. Redau finalul:

„5. Ceea ce nu se prea stie inca public este ca in acest moment gigantii noului totalitarism se confrunta cu incepututile unei reactii publice SI POLITICE impotriva lor si practicilor lor. In Washington DC – in noua administratie si nu numai- se pune din ce in ce mai pregnant problema activarii unor masuri antimonopol si de reglementare. Este un razboi pe cale sa izbucneasca si ceea ce vedeti sau simtiti acum pe conturile proprii e legat cumva de aceste miscari. Armate de lobbisti finantati de cei vizati au descins in roiuri in ultima vreme aici, in capitala americana, si o serie de manevre complicate coordonate de ei -disperati ca isi pot pierde privilegiile- sunt acum in desfasurare.

E mult de spus aici… Ma opresc insa repentand: NU parasiti zona. Ajutati cauza nu retragandu-va in pustia nontehnologica a secolului 19 ci ramanand aici in stare de fronda continua demascand zi de zi abuzurile, coruptia lor, fraudele economice, politice, financiare, ideologice. Documentati-va si aduceti constant argumente, dovezi, puncte de vedere sau pur si simplu reactii viscerale privitor la abuzurile, iresponsabiliatea, excesele, fraudele si strategiile lor. Aparati-va prietenii si cunoscutii cazuti victime abuzurilor lor. Imaginea abuzivilor giganti IT trebuie sa fie prima care sufera. Adevarul despre ei trebuie cunoscut. Apoi vom vedea ce va mai fi… Lucrurile sunt in miscare…”

Da, e mult de spus aici. Dar pentru azi, destul. Adaug doar doua spete la zi:

Concret, cum functioneaza azi, 25 octombrie,  masinaria, aflati din urmatoarea lui postare. E aproape comic prin absurd si prostie (da, da, comisariatele CP sunt suprasaturate de absurd si prostie).

Tot concret si tot azi,  Bogdan Calehari, critic constant si argumentat al Corectitudinii Politice, al jihadului si multiculturalismului antioccidental, are din nou contul suspendat de comisarii feisbucului. In regula: Bogdan are un blog cu articole la zi si foarte interesante pe aceste tematici. Cititi-le si distribuiti-le prin toate mijloacele online pe care le aveti la dispozitiei. Intrati si alegeti de aici ce considerati mai relevant si incorect pollitic din ce scrie Bogdan:

https://bogdancalehari.wordpress.com/

Si nu uitati: e razboi mediatic. E care pe care. Ei sau noi. Mie nu-mi vine sa-i las sa castige, daramite usor 🙂 Sper ca nici cititorilor.

Plecat din România Stângii și eșuat în Occidentul Stângii. De ce?

Cum e posibil? Cum se poate sa pleci din Romania socialista (a PCR, PSD sau, mai nou, a USR de ONG) si sa devii socialist sau neomarxist in Occident? Unii amici, care nu-nteleg, m-au provocat sa ofer cateva repere extrase din observatie directa si variata – cunosc diverse asemenea personaje stabilite in Europa continentala, insulara, in SUA sau Canada – corelata cu observatiile mediate de altii, eventual de oameni care cu asta se ocupa: cu studiul fenomenului si omului de Stanga (Revel, Scruton, Sowell,  von Mises, Talmon, etc)

Era o vreme cand nici eu nu-i intelegeam pe acesti conationali. Insa, curioasa din fire, am descoperit urmatoarele:

1. PROSTIA. Vorbim in primul rand de prostie. Care este uniform distribuita in populatie, pe verticala si pe orizontala, si intotdeauna mai multa decat crezi acolo unde cel mai putin te astepti. Pentru confirmare si explicatii detaliate, a se vedea Carlo Cipolla – Legile de baza ale prostiei omenesti.

Prin urmare, de ce n-am gasi destula prostie si in diaspora romaneasca, inclusiv (sau mai ales) in cea intelectuala? Exista si prostie cu resume impresionant, sa stiti.

2. CARACTERE TARATE. Duplicitatea, ticalosia, perversiunile si celelalalte defectiuni psihice, emotionale si comportamentale specifice omului de Stanga, la fel ca prostia,  sunt distribuite uniform in populatie; nicio categorie sociala sau profesionala nu scapa.

Pentru ca da, prieteni: apetitul pentru Stanga presupune niste deficite serioase, ori de intelect functional, ori de caracter. Sau ambele. Ce va face sa credeti ca diaspora romaneasca ar fi

America: Welcome Trump sau Hail Trump?

Motto: “We the People of the United States, in Order to form a more perfect Union, establish Justice, insure domestic Tranquility, provide for the common defence, promote the general Welfare, and secure the Blessings of Liberty to ourselves and our Posterity, do ordain and establish this Constitution for the United States of America.”- Constitutia SUA, 1787, aceeasi pana in zilele noastre. Astea sunt, scurt si clar, in America, obiectivele … poporului.

Am urmarit in direct ceremonia inaugurala si ascultat atent discursul inaugural de mandat al lui Donald Trump. Desi nu am fost si nu sunt o sustinatoare entuziasta sau neconditionata a lui Trump, ci una conjuncturala – alternativa era catastrofala –  trebuie sa recunosc ca dupa 8 ani de Obama, Hilara si mult stangism multicultural psihiatric, mi s-a parut o revenire la normalitate. Desigur, multora li s-a parut neobinuit, chiar socant. Prima reactie a navei amiral a progresismului international, CNN: un discurs “radical” si “pur populist”. Rau. Pe scurt, pentru ei ramane Hail Trump!

Personal, repet,  mi s-a parut (in sfarsit!) un discurs normal pentru un presedinte american. Ideea si mesajele fiind simple:

1.Sunt presedintele americanilor si al Americii. In tot ce voi face voi pune America si interesele americanilor pe primul loc: economie, locuri de munca, educatie, securitate. Ceea ce ramane dreptul oricarei alte natiuni: sa-si protejeze in primul rand propriile interese si propriii cetateni. Corect? Corect.

2.Voi reda

Pentru ani mai buni: Thomas Sowell, în apărarea libertății (și) gândirii

Sau pur si simplu în apărarea gândirii – ca să parafrazez titlul cărții semnate Dragoș Aligică și Keneth Weinstein despre opera lui Herman Khan.

Dacă vreun gânditor contemporan m-a ajutat să câștig ceva înțelepciune și multă claritate, cred că printre cei mai importanti rămâne Thomas Sowell.

De la comentariul politico-social destinat publicului larg până la eseurile de nivel academic, Sowell a avut întotdeauna darul – pe care numai oamenii erudiți, extrem de inteligenți și onești intelectual îl au – de a sumariza limpede și simplu adevăruri complicate.

 Acum, la final de 2016, la 86 de ani, domnul Sowell [minte strălucită, economist, gânditor politic, profesor la Stanford, senior fellow Hoover Institute, veteran al războiului din Vietnam în trupele de elită, Marine corp, printre altele] și-a anunțat binemeritata retragere din publicistică. Townhall, Creators,  National Review, samd, unde îi puteam citi regulat editorialele, i-au onorat retragerea publicând, printre altele, câteva dintre celebrele lui reflectii (deseori adunate chiar de autor sub titlul Random thoughts). Am ales câteva dintre cele mai relevante si de actualitate:

1.You cannot create instant democracy like you are making instant coffee.There are prerequisites for a free society, and the

Postelectorale. Noi si totusi clasice

Aceasta nu este o “analiza”. Nici opinie nu i-as zice. Sunt cateva observatii si ganduri razlete legate de ultimele alegeri.

1.Dezamagiri si uimiri. Sustinatori ai “tehnocratului” Ciolos  [chipurile independent politic] sunt dezamagiti/suprinsi de faptul ca nici n-a fost validat noul parlament majoritar PSD, si Dacian-premierul-liberal s-a grabit sa-l invite pe Dragnea la o cafea pentru a conveni sa nu mai procedeze la scaderile de taxe anuntate de la 1 ianuarie 2017. Respectiv TVA de la 20% la 19%; elminarea supraaccizei la combustibil; plafonarea la 5 salarii medii pe economie a bazei de calcul a CASS (contributia la asigurarile sociale de sanatate). Nope, nimic despre renuntarea la cresterea cheltuielilor salariale bugetare.

Jur ca nu-nteleg dezamagirea si uimirea. Decat in conditiile in care respectivii au uitat sau trecut cu vederea ceea ce unii dintre noi avertizau si explicau inca de la investirea “tehnocratilor”:

a)acest premier “tehnocrat” a fost preferat, investit si mentinut in functie de aceeasi majoritate PSD et co din parlament; acest premier a servit in repetate randuri interesele electorale ale PSD (cresteri de indemnizatii, salarii, pensii de demnitari si bugetari); acest premier este

Stânga Psihiatrică. Reacții post alegeri prezidențiale americane

Multi nu inteleg de ce tot vorbesc despre „Stanga Psihiatrica”. Adica ce? E o problema/tulburare psihica sa fii de Stanga? Da, este. More or less.

Nu inteleg pentru ca fie n-au baza referentiala necesara, fie pentru ca gandirea abstracta si capacitatea de a corela corect conceptul (ideea, notiunea) cu realitatea nu mai sunt la moda, se pare, cu atat mai putin in mediul intelectual – academic.

Nu-i nimic. De aceea insistam cu exemplificari la zi din “nebunariul” – vorba lui Alexandru Hancu – “liberal” declansat de alegerile prezidentiale americane. Bunaoara, NYPost reactioneaza: “Opriti nebunia!” Si relateaza ca:

-dupa castigarea alegerilor prezidentiale de catre Trump, America liberala  sufera o masiva prabusire mentala si emotionala, iar cele mai absurde manifestari se inregistreaza in mediul universitar de elita; [pentru cine nu stie,in SUA stanga radicala s-a rebotezat “liberala”, dupa al doilea razboi mondial; de ce? Vezi Norman Thomas, candidatul socialist la Casa Alba in anii ’40; vezi Jonah Goldberg- Fascismul liberal. Istoria secreta a stangii americane; vezi Francois Revel- Marea Parada. Eseu despre supravietuirea utopiei socialiste]

– au loc, continua si se extind in toata tara proteste deloc pasnice – ataca politia, vandalizeaza magazine si masini;

-oricine isi declara suportul pentru Trump devine tinta unor atacuri violente, chemari la boicotarea

Din metodologia Stângii: limbajul și etichetele stupide, dar utile

Motto:

He who controls the past controls the future. He who controls the present controls the past. (George Orwell, 1984, publ. 1949)

If old  truths are to retain their hold on men’s minds, they must be restated in the language and concepts of successive generations. (F.A. Hayek, Constitution of liberty, publ. Univ. of Chicago, 1960)

Ideea de azi fiind urmatoarea:

Cine  cunoaste adevarul – detine informatie valida – despre trecut si prezent nu poate fi controlat. De aceea, in viziunea Stangii, specializata in minciuni si fictiuni, trebuie anihilat. Cum? In aparenta – subliniez „in aparenta” – Stanga actuala nu mai considera necesara eliminarea fizica a adversarilor de idei. Se prefera asasinatul psihologic si cultural: ridiculizarea, denigrarea, intimidarea, culpabilizarea, oricat de contrafactuale. Iar pentru asta, in loc de arme, se utilizeaza limbajul – cel in care minciuna este atat de inradacinata prin suprautilizare incat mintea multora o confunda cu adevarul. Si asa adevarul se vrea ingropat.

Numai ca, vedeti dumneavoastra, nu oricine se lasa astfel intimidat. Cat despre Adevar, e bine sa retineti ca are prostul obicei de a nu ramane definitiv ingropat.

Ce este Stanga?

Pe scurt si dupa cum istoria (nemistificata progresist) ne invata, un vesnic nonsens. O eterna contradictie in termeni. O infinita sursa de degradare morala, intelectuala, culturala, de unde si politico-economica. O inepuizabila sursa de regres prin suprimarea adevarului si libertatii individuale. O neintrerupta tentativa de

Starea presei si starea natiunii (II)

 

1.Cum stam:  evident, mai prost ca niciodata

Acum 3 ani, reluand ideile si datele prezentate de Alexandru Hancu (in emisiunea radio Aerobaza Kamikaze) intr-un  articol intitulat Starea presei si starea natiunii. Mituri, fapte si date aratam legatura dintre declinul presei noastre  si starea natiunii. Reciti, va rog,  pentru a intelege legatura directa dintre nivelul de informare  si nivelul bunastarii unei populatii:
https://ihincu.wordpress.com/2013/05/25/starea-presei-si-starea-natiunii-mituri-fapte-si-date/

Si iata cum am involuat (previzibil)  in 2016, in trena dezastrului electoral produs in 2012:

Primele trei cotidiene nationale, cele mai vechi si de referinta; media vanzarilor conform declaratiilor de difuzare pentru aprilie-iunie 2016:

Evenimentul Zilei  – 10 982 exemplare/zi, Romania libera  – 9735, Adevarul – 8670.

Sursa: http://www.brat.ro/audit-tiraje/cifre-de-difuzare

Da. Ati citit bine: atat de putin. Unde adaug: nu doar tabloide gen Click (peste 85.000/zi) sau Libertatea (aproape 50.000/zi), ba si unele cotidiene locale, tot platite nu gratuite, ii egaleaza sau chiar depasesc.

Era o vreme, prin anii 2000, cand cele trei cotidiene vindeau linistit peste suta de mii pe zi. Fiecare. Prin urmare, prin comparatie cu decada precedenta? Dezastru.

Insa chiar mai recent, prin comparatie cu cifrele de vanzari din 2013, scaderea este spectaculoasa,  de la  54.122 toate trei (vezi primul link) la 29.387.

Cu alte cuvinte, daca  in mai 2013, unul din 332 adulti romani cu drept de vot – putin peste 18 milioane – mai cumpara si citea (in medie zilnica) un cotidian national serios de informatie, acum, in 2016,

Lecția Brexit (IV) Democrația fără Democrație. Mai “europeni” ca niciodată? Sau ca altădată?

Democratia fara Democratie

Sumarizand scurt starea Demos-ului, Continentului si a Uniunii (toate trei europene), Traian Ungureanu, in articolul publicat in Adevarul, pe 4 iulie, sub titlul Ultimul loc de joaca, scria asa:

“Există un norod european mult mai numeros şi mai sensibil decît îşi  închipuie elitele summitarde, popimea tehnocrată şi dăscălimea ONG-istă a Europei. Această mulţime, compusă din oameni needucaţi, adică altfel educaţi decît spălaţii pe creier cu produse dogmatice aprobate, e neliniştită. Disperată – ca un condamnat care aude dulgherii bocănind la eşafod şi ştie că nu mai e mult pînă în zori. Toată această masă a fost exclusă de planurile care croiesc forme de viaţă noi, în care e loc doar pentru marii amici ai binelui şi progresului. Or, după un amar de tăcere impusă, referendumul din Marea Britanie a dat drepul la cuvînt acestor oameni încă vii, cu drept de vot şi destin.

Cînd rezultatul referendumului a ajuns la Bruxelles, replica a scos la iveală un volum deprimant de panică şi laşitate: sînteţi rasişti, pre-fascişti şi nesfîrşit de proşti! Autorii acestei replici ruşinoase pentru spiritul european nu trebuie iertaţi dar trebuie, la rîndul lor, înţeleşi: au aflat că progresul din mica lor fabulă de uz personal nu e ireversibil şi că istoria nu e obligată să fie de partea lor.” 

Pentru cei carora le-au scapat, redam in continuare cateva mostre din cele mai semnificative care reflecta status quo -ul descris mai sus:

Jean Claude Junkcker, seful executivului UE: “Noi decidem ceva, apoi facem cunoscut si asteptam un timp pentru a vedea ce se intampla. In cazul in care nu exista niciun mare protest si nici revolte, deoarece majoritatea oamenilor nu are nicio idee despre ceea ce s-a hotarat, continuam – pas cu pas, pana cand nu mai exista nicio cale de intoarcere.”

“Sunt pregatit sa fiu insultat pentru a nu fi suficient de democrat, dar vreau sa fiu serios … Sunt pentru dezbaterile secrete, ascunse.”

“Cand situatia devine serioasa, trebuie sa minti”

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/10967168/Jean-Claude-Junckers-most-outrageous-political-quotations.html

Actualul presedinte al Germaniei, Joachim Gauck:

Lectia Brexit (III). Strategia franco-germana post Brexit: Heil Merkel, Bye-Bye Thatcher!

Subtitlu: Ce au inteles liderii UE din Brexit: nimic!

Dupa cum ne-au obisnuit in ultimii ani, strategilor comunitari franco-germani le lipseste cu desavarsire minima capacitate (mentala) de concentrare si de reactie adecvata la situatii de criza. Mai mult ca oricand o dovedesc acum, post Brexit. Asta le e nivelul. Niste oameni de paie cocotati in functii si demnitati care-i depasesc. Niste submediocri iresponsabili si incapabili sa se ridice la nivelul necesitatilor si asteptarilor propriilor cetateni. Asta este actuala garnitura de lideri occidentali de care depinde soarta continentului.

In loc sa incerce sa inteleaga semnificatia si cauzele votului majoritatii cetatenilor britanici; in loc sa isi asume (integral, de preferat) responsabilitatea pentru erodarea masiva a increderii cetatenilor europeni in institutiile si politicile comunitare, adica euroscepticismul; in loc sa-si adune mintile si sa-si reformeze ca atare gandirea, strategiile si politicile, Germania si Franta se adancesc in aceleasi erori care au condus la Brexit.

Concret, aflam ce au in cap politicienii nemti si francezi pentru viitorul UE post Brexit din documentul pus la cale de ministrii de externe german si francez. Document a carui existenta este confirmata pana acum de televiziunea nationala poloneza si de Reuters – text integral pe link; extrase si cateva adnotari pe care le-am facut rapid, in timp ce lecturam, aveti in continuare.

In principiu si pe foarte scurt, dupa cum ne asteptam, domnii Ayrault si Steinmeier – ministri de externe – au inteles ca raspunsul la Brexit trebuie sa fie mai mult centralism “democratic” bruxelez, mai putine drepturi suverane pentru statele membre, mai putina libertate si piata libera, mai multa imigratie (cu simplificarea procedurilor de acordare a azilului), crearea mai multor comitete, comisii, organisme, forte UE, adica mai multa birocratie suprastatala comunitara, mai putin NATO, mai multe taxe si contributii, samd.

Cu alte cuvinte,

Lecția Brexit (II). Britania și Europa. Viziunea britanică, Bruges 1988

“If old truths are to retain their hold on men’s minds, they must be restated in the language and concepts of successive generations” F.A. Hayek, Constitution of Liberty, 1960 (Pentru ca adevarurile vechi sa-si pastreze intelesul in mintea oamenilor, ele trebuie reafirmate in limbajul si conceptele generatiilor succesive) 

I. ADEVARUL ISTORIC CONTEAZA. Succesul manipularii propagandistice se bazeaza pe ignoranta

 Doua sunt ideile nastrusnice care domina spatiul public in problema Brexit. Nastrusnice prin ignoranta.

Prima este ca britanicii care au votat parasirea Uniunii Europene ar fi niste idioti care habar n-au ce si de ce au votat, si care s-ar fi lasat manipulati de niste politicieni “populisti iresponsabili de dreapta”. A doua este ca acum, dupa Brexit, Germania ar deveni “liderul absolut al UE”.

Am o veste proasta pentru toti cei care cad in capcana acestor fantezii: realitatea este cu totul alta. Este ca Germania, cu tendintele ei autoritar-totalitare (traditionale), devenise cu mult inaintea referendumului britanic “liderul absolut al UE”. Si ca britanicii – majoritatea – au de zeci de ani o nemultumire funciara fata de centralismul si colectivismul opresiv al “suprastatului” de la Bruxelles, astfel impus si dirijat de Germania, fara opozitie eficienta din interior. Si spun “fara opozitie eficienta din interior” pentru ca, iata, desi a incercat permanent, Marea Britanie a ramas in interiorul Uniunii o voce aproape singulara, si de aceea nu a reusit, din interior, sa opreasca “modelarea” UE dupa chipul si gandirea (vadit gresita) centralist-teutonica. Ghinionul nostru!

Nimic nu probeaza mai clar aceste realitati decat pozitia exprimata de premierul britanic Margaret Thatcher in anul 1988, in discursul istoric tinut la College of Europe, Bruges, Belgia, la invitatia rectorului acestei facultati.

Discurs a carui traducere v-o ofer in continuare si va invit s-o parcurgeti atent.

Este, poate, una din cele mai inteligente si relevante radiografii a relatiei dintre Marea Britanie si Europa din partea unui mare lider politic al lumii. Cea mai relevanta radiografie a directiei benefice de urmat de catre Uniunea Europeana si a erorilor pe care atunci, la fel ca acum, Bruxelles-ul, prin dirijismul germano-francez, le-a comis de-a lungul ultimelor decenii, deviind de la linia benefica a “constructiei europene”, erodand astfel atat increderea propriilor cetateni in Uniune, cat si sansele ei de reusita in asigurarea progresului, bunastarii, securitatii si armoniei pe continent.

Lecția Brexit (I). Insula și Continentul. Cine, cui și ce datorează.

Istoria conteaza

La inceputul lunii mai, cand subiectul Brexit aproape nu exista in spatiul nostru publicistic, incepusera sa circule prin media sociale niste filmulete propagandistice si comentarii despre “ce datoreaza Marea Britanie Europei si Uniunii Europene” in materie de drepturi si libertati fundamentale.

Reactia generala ilustra ca majoritatea publicului nostru (unde includem elitele si o buna parte din rezidentii romani din UK) nu stie mare lucru despre civilizatia britanica, trecuta si actuala. Cumva, trecutul si istoria nu mai conteaza. Lumea a inceput ieri, cu ei. Cu cetatenii biodiversitatii globale si europene cu internet.

Din acest unghi ingust – cu repere aistorice, atemporale, superficiale, false, irelevante, de imediata propaganda si actualitate – evalueaza ai nostri unde anume si de ce se afla fiecare: noi, Europa si Marea Britanie. Evalueaza gresit, desigur. Pentru ca istoria conteaza. Trecutul conteaza. Iar cine nu le cunoaste este lipsit de simtul orientarii in informatie si realitate.

Acesta a fost motivul pentru care pe 7 mai 2016 am postat intr-o retea de socializare un mic ghid orientativ cu privire la relatia dintre Marea Britanie si continentul European, si la eventualele “datorii” istorice reciproce in materie de civilizatie democratica, de drepturi si libertati fundamentale. Urmarind reactiile post-referendumul britanic, constat ca micul ghid istoric ar trebui reluat, reperele relevante ramanand la fel de putin cunoscute publicului larg; la fel de putin constientizate chiar si in randul elitelor academico-mediatice.

Prin urmare, va invit sa reluam

Ce nu vreți să știți și auziți. Burke și Sowell, niște gânduri la zi

Nu am asteptarea sa va placa ce veti citi in continuare. Reflectiile de azi apartin unor ganditori de exceptie, unul mort demult, celalalt inca in viata. Gandurile lor au in comun doua lucruri:

a) in general se verifica peste timp cu nefericita precizie;

b) prea putini dintre contemporani – ai lor, ai nostri – au fost sau sunt dispusi sa le asculte, sa le-nteleaga sau accepte perspectiva, si cu atat mai putin sa le urmeze.

De asta stiu (nu cred) ca la fel va fi si acum. Pentru ca “oamenii sunt calificați pentru libertăți civile […] în măsura în care soliditatea și seriozitatea înțelegerii lor este deasupra vanității și aroganței, în măsură în care sunt dispuși să asculte mai degrabă sfaturile celor înțelepți și buni, decât lingușelile ticăloșilor.” scria Edmund Burke in 1791, intr-o Scrisoare (publicata) catre un membru al parlamentului francez – Adunarea Nationala. Epistola prin care ganditorul britanic raspunde celei adresate lui de parlamentarul francez, facand praf si pe buna dreptate, argumentat serios, dar si sarcastic, gandirea si practica politica revolutionara frantuzeasca a epocii. Ar merita, daca aveti vreodata timp si curiozitate sa-i parcurgeti textul integral. Ce scria Burke atunci ramane universal valabil. Oamenii sunt calificati pentru libertati civile numai in masura in care …

De asta stiu ca nici ce gandea el, nici ce veti citi in continuare nu va fi prea multora pe plac: cat de nepregatiti suntem noi, romanii, pentru libertatile civile, se verifica istoric fara gres – nu de 26 de ani, ci de mai multe sute; ce sa mai vorbim de ultima suta.

Deosebirea ar fi ca acum incepe sa se verifice, intr-un fel ingrijorator, atat pe insula lui Burke, cat si peste Atlantic – locuri de a caror evolutie politica soarta noastra si a Europei depinde altfel si mai mult decat se intelege.

Despre cum evolueaza realitatile si libertatile peste Ocean, in acest moment, ne impartaseste Thomas Sowell, Random thoughts, 3 mai 2016:

“1.O problema cu pesimismul este ca nu poti sarbatori niciodata cand se dovedeste ca ai avut dreptate.

2.Daca astepti de la politicieni raspunsuri rapide si usoare, cineva e sigur ca le va furniza, indiferent de care parte/partid. Istoria ne arata insa unde duc raspunsurile rapide si usoare. Iar daca nu vrei sa te deranjezi sa citesti istorie, poti astepta si-i poti retrai catastrofele.

3.Una din dureroasele ironii ale istoriei este

Gânduri pentru “prietenii de dreapta care sunt de stânga”

(explicatia ghilimelelor o gasiti la final)

1.Oare cand vor intelege oamenii/partidele de dreapta de pretutindeni – liberalism clasic si conservatorism de dreapta – ca cheia succesului electoral si de guvernare nu este sa devii de stanga? Adica “de centru”; adica sa-ti compromiti principiile, care se intampla sa fie singurele in masura sa conserve Adevarul si Libertatea? Cand vor inceta sa-i mai dispretuiasca pe oamenii obisnuiti – “we the people” le spune constitutia, dar nu a noastra, ci americana – si vor intelege ca cheia succesului este sa nu-i minti (nici macar prin omisiune sau “rearanjarea” adevarurilor neconvenabile), sa-ti pastrezi principiile (chiar si-n conditii de mare adversitate) si sa le propui solutii realiste, de bun simt, nu fantezii trendy?

 

2.Este falsa preconceptia ca Stanga e mai populara pentru ca ideile de stanga sunt mai populare. Se confunda ideea cu lozinca emotional-obnubilanta. Stanga castiga (cand castiga) pentru ca investeste mai mult (spre enorm), incapatanat si metodic (demult) in propaganda mincinoasa. Ce-ar fi daca si dreapta ar investi la fel de mult in propagarea adevarului si ideilor de bun simt, sanatoase?

 

3. Donald Trump nu are succes pt ca ar fi “a treia cale” politica – in afara si intre dreapta republicana si stanga democrata – sau anti-establishment. Trump ESTE establishment si nici macar nu-l intereseaza de care culoare. Dar cati mai inteleg asta? Oamenii confunda competitia/rafuiala de vorbe de campanie, care il face sa para outsider, cu pozitia de facto a lui Trump in partid: elita politica, “stalp” si mare contributor – culmea, nu doar la propriul partid, ci si la partidul democrat, cata vreme ii iese si lui ceva.

Din pacate, confuzia omului obisnuit devine si mai mare pentru ca partidul republican – majoritatea establishmentului DC si elitelor partidului – a deviat el insusi destul de la principiile de dreapta ale constitutiei si traditiilor americane, si de la contactul cu “we the people”, nevoile si apararea libertatilor lor. Incotro a deviat? Spre stanga, desigur. Pardon, spre “centru”.

 

4.Trump are succes pentru ca multi oameni (disperati, exasperati de politicile democrate de stanga, si dezamagiti de compromisurile republicane cu aceste politici) au ajuns sa confunde realitatea cu fictiunea mediatica, forma cu continutul, si showul cu politica. De aceea, probabil, din

Ce este Democrația Totalitară?

Nu, nu este un oximoron. Desi la prima vedere asa pare – cel putin la noi, unde  “democratie” ramane un cuvant abuzat, cu abnegatie invocat de te miri cine si pe unde, insa la fel de misterios ca in vremea revolutiei din decembrie ’89.

Democratia totalitara este forma de totalitarism – suprimare a libertatilor individuale – care se instaleaza prin vot popular, entuziast, speculat emotional si malformat ideologic. Este democratia in care majoritatea, practic, voteaza entuziast … dictatura. Adica cedeaza benevol (statului si guvernantilor), sub imperiul iluziei/promisiunii de siguranta, bunastare generala si armonie sociala, propriile libertati, suprimandu-le totodata pe ale preopinentilor.

Democratia totalitara nu se instaleaza cu tancurile, ci prin manipulare. Asa cum a fost la noi, in mai 1990 – Duminica Orbului. Sau in decembrie 2012.

Si iata-ne acum, dupa 26 de ani de libertate, la fel de putin constienti si informati asupra mecanismelor “totalitarismului soft”. Nu ma mira, din moment ce acum, la fel ca atunci, postulatele

Povești Adevărate. Stânga clasică și modernă este antidemocratică. Progresismul.

Stanga este antidemocratica. Stanga americana este anti-America.

Doua afirmatii socante, nu-i asa? Si totusi asta ne invata istoria secolului 20, si povestea care urmeaza. Care nu-i poveste, e realitate. Cea pe care n-o invatati la scoala. Asadar va invit sa rezistati tentatiei de a protesta in necunostinta de cauza a celor ce urmeaza.

Istoria de azi este despre Stanga americana, despre Partidul Democrat american, despre Progresism si fratii lui de sange ideologic – Fascismul si Nazismul european. Pe scurt, ideologii si religii politice totalitare.

Imposibil sa nu va fi lovit, in zilele noastre, de acuzele de „fascism”,  „nazism” sau „extremism de dreapta” aruncate asupra celor care, de exemplu, se opun invaziei musulmane. Este bine sa stiti ca fascismul si nazismul, ambele, au fost ideologii de stanga, totalitare. De unde si aberatia continuta in aceste acuzatii. De ce? Cititi pe acest link 

Încetați confuzia asta între extremism naționalist și dreapta

Sau in cele ce urmeaza.

Legea sau țara lui Dragnea (III) Ce nu s-a înțeles despre “defăimarea socială”

Revin. Pentru ca a) notez ca nici macar colegii juristi n-au inteles esenta acestei legi: un atac fara precedent la libertatea de exprimare b) legea intra la vot final (camera decizionala) zilele urmatoare (potrivit hotnews) c) aceasta lege trebuie oprita, si numai o presiune publica si civica concertata si semnificativa o poate opri.

Nu in ultimul rand, pentru ca doamna Firea (da, aceea) sustine ca noi, cei care criticam legea habar n-avem ce spunem, n-am citit-o, prin urmare n-am inteles ca este o lege “pozitiva”, care nu aduce nicio atingere libertatii de exprimare. Nu-i asa. Doamna Firea, la fel ca dl Drangea, minte. Si o spun in calitate de om care a citit atat varianta votata de Senat in toamna, cat si amendamentele aduse in comisia juridica a Camerei Deputatilor.

Deci, in masura in care site-ul Camerei Deputatilor nu minte (din partea acestui parlament ma astept la orice), putem citi (in forma amendata a Legii privind promovarea demnitatii umane si tolerantei fata de diferentele de grup) urmatoarele definitii:

Legea sau țara lui Dragnea (II) Ce nu s-a înțeles despre “defăimarea socială”

Context

E timpul sa invatam sa aparam si libertatile care nu ne plac, dar raman fundamentale. De exemplu adevarata libertate de exprimare – care este si ramane fundamentul unei societati democratice.

Personal, sustin oricand dreptul oricui de a ma insulta si “defaima”, indiferent cat de nemeritat sau injust – la o adica, avem destule mijloace si instrumente legale pentru apararea reputatiei personale – decat sa incurajez un asemenea abuz legislativ si de putere cum este “legea defaimarii sociale”.

In octombrie, cand legea “defaimarii sociale” a fost votata cu larga unanimitate in Senat, am oferit, ca reactie rapida, cateva explicatii:

Legea sau țara lui Dragnea? (I) Noua Corectitudine și Poliție Politică, versiunea Teleorman

Intre timp legea a trecut de comisia juridica a Camerei Deputatilor si urmeaza sa fie supusa votului final – de camera decizionala. Asa ceva nu trebuie sa se intample, trebuie presati civic si opriti. De ce? Pentru ca legea asta reprezinta, fara nicio exagerare, un atac si o restrictionare de natura TOTALITARA, FARA PRECEDENT in ultimii 26 de ani, la adresa LIBERTATII DE EXPRIMARE.

Insa, pentru ca publicul larg – cat mai larg – sa reactioneze si sa preseze in masa critica – adica eficienta, de impact

Ce este Marxismul Cultural?

O prietena (Liliana) imi atrage regulat atentia ca, atunci cand comentam politica, unii dintre noi folosim notiuni pe care presupunem in mod gresit ca publicul larg le stapaneste. Asa-i: “multumita” educatiei lacunare si ideologizate (stangist) din scolile si facultatile noastre (actualmente si occidentale), precum si datorita mass-media romanesti – la aceste scoli formata – publicul larg nu cunoaste abecedarul institutiilor democratice, social-politice si civice. Din pacate, nici macar absolventii de facultati de profil nu-l stapanesc decat in masura in care au facut un efort individual  de cunoastere si documentare extracuriculara. (Sa ne-ntelegem: vorbim de abecedarul acestor realitati in mijlocul carora traim, nu despre mari teorii si filozofii politice).

De exemplu conceptul de marxism cultural. Desi acum traim din plin, mai mult ca niciodata, efectele lui dezastruoase – pe scurt, declinul civilizatiei occidentale, al gandirii critice, al standardelor academice, al moralei crestine si al libertatii noastre – prea putini ii inteleg semnificatia si obiectivele suicidare. De unde ii si cad victima.

Pe de alta parte, unul din cele mai dificile lucruri este sa explici simplu si limpede fenomene sociale complicate unui public dezinformat si malformat (intelectual si epistemic) sistematic de mass-media si scoala. In acest sens, multumita aceleiasi prietene, am gasit acest material video pe care va invit sa-l urmariti atent pentru ca, in opinia mea, reuseste sa captureze si sa explice, in numai 7 minute si pe intelesul publicului larg, esenta, istoria, obiectivele si efectele dezastruoase care frizeaza patologia psihiatrica, ale acestei ideologii a Stangii postmoderne.

Dreapta versus Stânga (II) Argumente versus Sentimente

Pentru observatorul atent si inteligent al vietii politice, fie si amator, urmatoarele fapte sunt imposibil de eludat:

a) Dreapta lucreaza cu argumente, Stanga cu emotii si sentimente.

b)Dreapta lucreaza cu adevaruri incomode – libertatea presupune efort si responsabilitate individuala; succesul presupune competente reale si competitivitate; imperative morale absolute, nu relative; egalitate de sanse, valorificate dupa abilitatile individuale, nu egalitate de statut social; justitie legala, aceeasi pentru toti, nu “justitie sociala”; viata e o lupta, iar pacea si libertatea se cer deseori aparate cu arma, samd.

Stanga lucreaza cu promisiuni si iluzii magulitoare, autoflatante pentru cei care se raliaza Cauzei – sa fie fericiti toti oropsitii sortii; sa fim generosi, altruisti, umanitari; sa fim egali luand de la bogati si dand la saraci; flori si mars pentru pace, nu arme; samd – si cine sa faca lucrurile astea mai bine decat Statul? (a se vedea in acest sens prima parte, despre cum si de unde incepe dictatura – asa, de la stanga:

https://ihincu.wordpress.com/2015/12/16/dreapta-versus-stanga-i-de-unde-si-cum-incepe-dictatura/)

c)Dreapta e doctrinara, realista, rationala – isi intemeiaza teoria si practica pe observarea atenta si obiectiva a realitatii omenesti, in perspectiva istorica si sociala. Si astfel, pornind analiza realitatilor si limitarilor/pacatelor inerente omului, promite o lume mai buna, treptat, nu peste noapte.

Stanga este ideologica, utopica, fictionala – promite o lume perfecta, in ciuda imperfectiunii constitutive a oamenilor; si pretinde ca detine si stiinta de a

Pentru 2016, un gând de libertate

Vânt de speranță și libertate

Nu, nu acum, ci la inceputul anilor ‘90.

Atunci multi, printre care si eu, au crezut ca mirajul Stangii a apus. Bilantul  crimelor comuniste,  fara precedent in istorie, alaturi de esecul evident al economiei planificate de tip socialist credeam ca vor fi de ajuns pentru ca minciunile si fanteziile Stangii sa nu mai prezinte interes pentru niciun politician, politolog, economist sau om serios. Decat, cel mult, ca obiect de studiu si exemplu negativ, de neurmat si de nerepetat pana la sfarsitul timpurilor.

Desigur, ne-am inselat. Si iata ca in loc de sfarsitul istoriei sangeroase a secolului 20 – opera Stangii, da, naziste, fasciste sau comuniste – trambitat de alde Fukuyama, acum traim sfarsitul memoriei.

Asa se intampla ca, la 26 de ani de la prabusirea comunismului in Estul Europei, Stanga occidentala, dupa un viraj de imagine si o multime de rebrandiguri – “liberal”, social-democrat, progresist, ecologist, umanist, ba chiar conservator, samd – si-a diversificat si rafinat minciuna si propaganda psihiatrica, a fagocitat grosul elitelor mediatice si intelectuale, si a ajuns sa conduca iar lumea spre dezastru. Lumea libera, de data asta. Care era libera cand noi nu eram.

Asta insa nu ma impiedica sa-mi aduc aminte – istoria o probeaza – ca, daca memoria oamenilor e scurta, istoria isi vede de drum si se repeta si-n cele bune.

E greu de spus cand si cu ce pret, dar am convingerea ca si aceasta forma a Raului – Stanga universala – va fi infranta. La fel ca Islamul. Pentru ca omul, in cele din urma, vrea

Merry Christmas, nu Season Greetings, please! Pentru că …

Craciunul, Grinch si alti inamici

Da. Craciun fericit, Merry Christmas, Joyeux Noël, Feliz Navidad, Buon Natale, samd. Nu. Nu “Sarbatori fericite”, nu “ Season Greetings”, nu “Joyeuses Fêtes”, etc. Pentru ca nu-i orice sarbatoare. In lumea larga – crestina si nu numai – e Craciun.

Craciun care, contrar legendei urbane sau rurale contemporane, nu este sarbatoarea porcului, nici a shoppingului. Craciunul este si ramane sarbatoarea nasterii lui Isus – cel despre care peste 2,3 miliarde de oameni, respectiv o treime din omenire, crestinii, cred ca este Fiul si Intruparea lui Dumnezeu, coborat acum 2000 de ani pe Pamant.

Craciunul este, carevasazica, sarbatoarea unei noi ere, inaugurate chiar de Dumnezeu acum doua milenii.

O era in care, in partea crestina a lumii, nu in alta, s-a petrecut un avans civilizational fara precedent – stiinta, filosofie, literatura, arta, libertate individuala si bunastare pe scara larga – intr-un ritm pe care istoria oamenilor nu l-a inregistrat niciodata. Era si civilizatia care ne-au dat Las Cortes de Leon (1188) si Magna Carta Libertatum (1215) – primele acte constitutionale parlamentare, de separatie a puterilor statului si limitare a absolutismului monarhic, in scopul apararii drepturilor si libertatilor oamenilor. Era si civilizatia care ne-au dat democratia liberala si tiparul, capitalismul si motorul cu aburi, atomul, zborul si multe alte binefaceri, toate nascute din Spiritul, Constiinta si Statuia crestina a Libertatii.

Si da, a durat si a fost greu. Nu s-au facut doar

Dreapta versus Stânga (I) De unde și cum începe dictatura

Traim vremuri interesante: multumita avansului tehnologic, oamenii comunica mai mult, au acces mai larg, mai rapid si mai ieftin la informatie, dar inteleg mult mai putin. Bunoara politica si diferentele dintre Dreapta si Stanga.

Aceasta mini serie este destinata celor care vor sa inteleaga, dincolo de brandurile politice vehiculate – liberalism, conservatorism, progresism, nationalism, comunism, socialism, social-democratism – care sunt deseori derutante semantic, cateva diferente identitare si atitudinale dintre cele doua segmente ale spectrului politic: Dreapta si Stanga. Multi le intuiesc corect, dar nu le pot identifica riguros sau formula intr-un argument sau criteriu distinct. Altii le intuiesc gresit, ba chiar le-au invatat gresit, de unde si deruta identitara si de optiuni politice in care se afla.

In elucidarea acestor diferente fundamentale ne vor ajuta cativa prieteni vechi. Incepem cu Alexandru Hancu. Impreuna cu el si un eseu semnat de el, intitulat “Culoarea dictaturii”, ne explicam in perspectiva istorica (incepand cu secolul 20) segmentele si extremele spectrului politic:

“[…]dictaturile sunt, în esența lor, toate, de stânga, indiferent cum s-ar instaura, autointitula sau defini, dacă admitem că stânga (de la cea mai blândă la cea mai radicală) e politica de restricționarea a libertății individuale până la anulare, în iluzoriul beneficiu al colectivului. Iluzoriu pentru că

Ce-au fost și ce-au ajuns. Revista Time, Merkel și Hitler

Revista TIME o desemneaza pe Merkel “Persoana anului 2015”. Laudativ, sa ne-ntelegem.

Prostie? Ticalosie? Incompetenta? Sau toate la un loc?

Nu mai conteaza. Cert este un lucru: vorbim de complicitate criminala cu cei care azi, acum, distrug lumea civilizata. Cu cei mai nocivi, mediocri, incompetenti lideri ai lumii (inca) libere, pe care centralele internationale de propaganda Corecta Politic si Psihiatric Multiculturala (Stanga, da) ii elogiaza, malformand astfel opinia publica interna si internationala, privand-o de elementara informatie, onest si obiectiv prezentata, de elementarul contact cu realitatea. Adica lipsind publicul larg de instinctul de conservare a propriei vieti, libertati si civilizatii, pentru ca fara informatie …

Ce-a fost si ce-a ajuns revista TIME … Acelasi lucru se poate spune, din pacate, si despre New York Times si alte foste institutii de presa occidentale, odinioara respectabile.

Despre Merkel, acum cateva luni, unii  spuneau, pe date si fapte obicetive, cu totul altceva, deloc laudativ. Spuneam ca este (pentru ca era si a ramas) Doamna de Fier Vechi, ruginit, a Europei, bazandu-ne pe aceste argumente:

Doamna de fier vechi, ruginit, a Europei

Revista TIME este de alta parere.

De la Pădurea lui Penn la Roosevelt și Stânga Psihiatrică. Povești Adevărate.

Ziele trecute v-am spus povestea asta:

https://ihincu.wordpress.com/2015/11/29/adevarata-istorie-a-sarbatorii-recunostintei-thanksgiving-de-aia-tot-america/

Ar fi pacat s-o ratati, pentru ca n-o invatati la scoala si se leaga cu cea de azi. Desi sunt vechi, din ambele avem de tras invataminte utile, de mare actualitate, fiind despre istoria unor societati mult mai avansate decat a noastra.

PENNSYLVANIA, arc peste timp

1.Unul din cele mai populate state americane. Una din cele 13 colonii fondatoare ale Uniunii cunoscute azi sub numele de Statele Unite ale Americii.

Pennsylvania este a doua colonie care, pe 2 decembrie 1787, a ratificat Constitutia americana, intrata in vigoare in 1789 si neschimbata pana in zilele noastre. Noi am avut, in mai putin de 150 de ani, sapte constitutii si niciuna, din pacate, ca asta.

2.Pe teritoriul statului Pennsylvania se afla orasul Philadelphia, unde au fost redactate Declaratia de Independeta 1776 si Constitutia americana.

Istoria spune ca

Revendicările politice ale străzii apolitice. Tehnocrația

Niste realitati

Va convine sau nu, realitatea este ca “cei mai mulți oameni mai degrabă ar muri decât să gândească; de fapt, asta și fac”, observa Bertrand Russell in secolul trecut.

Va convine sau nu, realitatea este ca acum, in epoca internetului, comunicarii globale si accesului enorm si liber la informatie (inclusiv serioasa) oamenii nu sunt neaparat mai inteligenti, iar cunoasterea solida si gandirea critica, lucida, sunt din ce in ce mai rare.

Va convine sau nu, realitatea este ca “intr-o epoca in care oamenii de stiinta creeaza inteligenta artificiala, prea multe institutii de invatamant creeaza prostie artificiala” avertiza Thomas Sowell anul trecut.

Iar lucrurile astea au fost ilustrate, poate mai tragic ca niciodata, de protestele incepute saptamana trecuta.

Pentru ca, va convine sau nu, revendicarile “strazii” sunt eminamente politice. Cu alte cuvinte, desi nu stie, “strada” face politica. Ori, nu poti face politica de succes cu apolitici si dezgustati de politica. E un esec garantat prin non-sens.

Pana cand realitatile astea axiomatice si cele ce urmeaza nu se vor intelege pe scara larga, orice protest civic este sortit esecului politic … al nostru, al tuturor, nu doar al partidelor si sistemului nostru democratic.

Asadar, vreti schimbare? Eventual in bine? Si eu. De aceea va invit sa incepem reflectand (serios) asupra acestor realitati:

https://ihincu.wordpress.com/2015/11/08/piata-universitatii-2015-de-ce-nu-ma-bucur/

Si sa continuam cu una mult dezbatuta si vehiculata in spatiul public viu si virtual:

GUVERNUL TEHNOCRAT

Carevasazica ce este acela guvern “tehnocrat”? Va invit sa deslusim impreuna raspunsul recapituland ce scriam saptamana trecuta, pe facebook

https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/837151346395894

Pentru cei care nu doresc sau nu pot sa acceseze linkul, redau si aici textul integral:

VREM GUVERN TEHNOCRAT? Sigur ca nu. Cum poti sa vrei ceva ce nu poate exista? Explicatie:

Guvern tehnocrat este una din revendicarile pietei/strazii (am auzit-o si discutat-o cu cateva grupuri, la fata locului, respectiv Piata Unviversitatii Bucuresti, inca de miercuri seara). Plus, aud ca sintagma este vehiculata si suprauzata peste tot, de la facebook la televizor.

Pe toti cei pe care i-am auzit dorind asta (in piata sau prin preajma) i-am intrebat: ce intelegeti prin “guvern tehnocrat”? Raspunsul (dupa ezitari substantiale din partea unora, mai ales a celor care scandau in draci asta) a fost, invariabil: guvern de specialisti apolitici.

Redau pe scurt ce le-am spus tuturor celor cu care am vorbit (si au fost dispusi sa asculte):

1.NU EXISTA SI NU POATE EXISTA GUVERN DE “SPECIALISTI APOLITICI”

Pentru ca orice guvern din lumea asta, indiferent cum a ajuns la putere – prin lovituri de stat, “revolutionar” sau democratic – fie ca-i votat de “popor”, direct si/sau prin electori (de exemplu in SUA), fie ca-i votat de parlamentul ales de popor, are de dus la indeplinire un PROGRAM POLITIC. Eminamente politic. Al cuiva – al unui grup minoritar sau majoritar.

Si al “strazii” daca ar fi programul – lasand la o parte ca este neconstitutional – e tot aia. Guvernul face politica – elementary, my dear Watson!

La noi, conform constitutiei, orice guvern, pentru a-si putea exercita atributiile, are nevoie de acceptul de principiu (propunerea) si apoi de votul majoritatii parlamentare. Si indeplineste acel program politic, al acelei majoritati parlamentare. DIN ACEST PARLAMENT AL ROMANIEI, de impostori venali si penali. Pai asta vreti? Sau chiar credeti ca astia se schimba peste noapte si fac altceva decat au invatat si facut in ultimii trei ani (de fapt in ultimii 25, de cand exista PSD, fost FSN, fost PCR, pt ca ei asta stiu, asta pot, asta au invatat)?

2.TEHNOCRATIA, asa cum este definita teoretic, istoric, ESTE, dupa caz, O UTOPIE SAU O MINCIUNA. Intamplarea face sa fie A STANGII – universale; n-am inventat noi nimic.

Si glumesc cand spun ca este o intamplare, pentru ca nu e: minciuna si utopia sunt specialitatile stangii.

Fie ca vorbim de precursorii ideii de tehnocratie – sec 19, Saint Simon, Proudhon, Marx – fie ca vorbim de cei care asa i-au spus si au teoretizat-o ca atare la inceputul sec 20 – Smith, Scott – tot de stangisti utopici vorbim. 
(Precizare: “stangism utopic” este, de fapt, un pleonasm; stanga si programele ei sunt o utopie improprie omului, ca orice utopie, lucru demonstrat permanent de istorie; in orice forma exista si guverneaza, stanga nu poate genera nimic din fericirea si bunastarea iluzorie pe care o promite, ci doar contrariul)

In viziunea primilor (Saint Simon, Proudhon, Marx si alti socialisti utopici din sec 19) „tehnocratia” era comunism.

L-ati vazut – in cartile de istorie; unii, ca mine, l-au trait – pus in practica in secolul 20. Si a adus, peste tot in lume, in numele Binelui Comun si Fericirii Egale si Colective, prin devotatii lui practicieni – Stalin, Mao, Castro, Gheorghiu Dej, Ceausescu, Iliescu, samd – numai tiranie, saracie si peste 100 de milioane de morti nevinovati in numai cateva zeci de ani. Asta face si acum, unde subzista. Desigur, peste tot a purtat numele de “democratie” fara sa fie.

In viziunea ultimilor – Smith sau Scott – creditati si pentru folosirea si teoretizarea initiala a termenului – era comunism cu ingineri si “oameni de stiinta” cu “merite” deosebite, stabilite centralist (de la centrul statului), „stiintific”, de o „elita”.

Adica un sistem politic in care Partidul Comunist Unic, al proletariatului, era inlocuit de „intelectualitatea tehnica”. De ingineri si oameni de stiinte exacte, tehnice, care aboleau regulile morale si democratice si le susbstitutiau cu cele „stiintifice” si materialiste, pentru ca asta era tot ce stiau si credeau ei ca aduce bunastarea si fericirea: masa, casa si bunuri materiale, distribuite cu portia de inteleptii “tehnocrati”.

In acest sens, „oamenii de stiinta” urmau sa planifice in detaliu si sa puna in practica cu robotii viata intregii societati. Abolind, astfel, de fapt, nu doar democratia si sistemul de norme morale – indispensabile societatii umane pentru a putea face distinctia intre Bine si Rau, Drept si Nedrept – ci si orice forma de liber arbitru si libertate individuala. Dictatura si fericirea inginerilor – la asta visau ei.

Concluzia: sigur ca nu vreti guvern “tehnocrat”. Cum sa vrei, daca esti intreg la minte si stii pe ce lume traiesti, ceva ce nu exista si nu poate exista?

Ce altceva vreti voi? Nu stiu. Dar stiu ca ce ar trebui sa se vrea ACUM, ar trebui sa se si poata. De exemplu:

– plecarea de la putere a acestui parlament toxic intr-un mod fara precedent. Prin demisie in bloc. Si alegeri anticipate. Acum, repede. Se poate. E cam singurul lucru care chiar se poate cere si obtine, acum, realist si practic.

-demisia Avocatului Poporului, stimata marioneta a acestei majoritati parlamentare PSD, numitul Ciorbea, si inlocuirea cu un jurist decent, care sa cunoasca si sa respecte legile, incepand cu constitutia si legea de functionare a institutiei, cu obligatiile care-i revin conform acestora.

Asta se poate face repede, acum, dintr-un condei. CU CONDITIA CA „STRADA” SA VREA ASTA LA UNISON SI SA NU CEDEZE.

Ce mi-as dori eu? Ca pana la urmatoarele alegeri, anticipate sau la termen, sub presiune civica – a strazii si mediatica – partidele politice politice sa-si numeasca pe liste alti oameni, decenti si intregi la minte – ar fi un urias pas inainte – iar programele lor electorale (si de guvernare viitoare) sa nu mai fie de stanga si sa nu mai aiba zeci de pagini, ci vreo doua, cu cateva masuri concrete, gen:

– Reducerea aparatului de stat – numar de parlamentari plus administratia publica macar la nivelul anului 2007, cand au preluat guvernarea liberalii lui Tariceanu si l-au supradimensionat, generand mai multa birocratie si mai multa coruptie ca niciodata. Coruptia se autogenereaza si regenereaza continuu prin birocratie excesiva si interventia statului in economie. Nicio justitie din lumea asta, fie si impecabila, nu face fata la asa ceva si nu poate trata Cauza coruptiei, care asta este – Stanga, Etatismul -ci doar Efectele

– Reducerea taxelor X sau Y (sunt economisti buni care stiu cam care si pana la ce limita se poate si ar fi benefic pentru economie, deci pt prosperitatea generala, de unde isi trage si statul partea lui, din impozite si taxe)

– Dereglementare in domeniul economic – cat trebuie; si aici economisti plus juristi buni pot veni cu propuneri si solutii coerente si realiste; care includ si desfiintarea comitetelor, comitiilor, agentiilor de control etatist micro, mezo si macroprudential.

– Abrogarea/renuntarea la legile care limiteaza cumplit libertatea de exprimare – legea “antilegionara”, legea “defaimarii sociale” a lui Dragnea. Fara libertate de exprimare nu exista democratie.

– Imunitate parlamentara numai in ce priveste declaratiile politice facute in exercitarea mandatului – la fel ca-n sistemul common law.

– Extern, continuarea parteneriatului strategic cu SUA (pt ca nu-i vesnic nici neocomunistul asta de Obama) si NATO, pe “axa” Bucuresti-Londra-Washington, si reorientarea regionala, mai degraba spre grupul tarilor Est Europene, decat spre “axa” /axele” Germaniei si Bruxelles-ului, care vor mai fi fiind acum si pe viitor.

Si, in general, mai putine legi, nu mai multe, si mai scurte, mai clare, mai coerente in raport de aceste coordonate ale programelor politice de guvernare.

Asta mi-as dori eu. Si nimic din toate astea nu se poate intampla cu acest parlament in functie. Si nici maine. Ci numai cu alt parlament, in viitor, cu cap si pas cu pas.

Ah, si era sa uit. Jos Comunismul vechi si nou, cu sau fara hoti. N-am auzit pe nimeni, nicaieri, in Piata sau in mediul virtual “strigand” asta, in cunostiinta de cauza.

Eh, cam asta pe moment – refuz sa comentez puzderia de alte nebunii pe care le-am vazut si auzit zilele astea, cu titlu de revendicari “stradale”. Dar zic ca macar asta se poate intelege – si se poate obtine, cu perseverenta – daca tot a fost sa fie nenorocirea asta care a starnit emotional “strada”:

1) demisia Avocatului Poporului si inlocuirea lui cu un jurist decent care sa-si faca treaba conform cnstitutiei si legii de functionare (nimic altceva nu trebuie acolo),

2) demisia parlamentului si alegeri anticipate acum, cat mai repede.

3) intre timp, presiune sustinuta, civica si mediatica, pentru programe politice, electorale si de guvernare, de dreapta, nu de stanga. Pentru mai multa libertate individuala si libertate economica, asociativa, antreprenoriala, nu pentru mai putina, servita cu lingurita de stat.

Pentru ca, vedeti, asa-i in democratie si libertate: politica are si ea o piata, care functioneaza exact ca piata de zarzavaturi, pe baza de cerere si oferta. Cetatenii cer, reprezentantii lor isi asuma si pun in practica atunci cand si daca ajung la guvernare, atat cat se poate.

Daca cetatenii cer tot comunism (etatism) , tot comunism li se va da. Cu aceste rezultate.

Daca cer iluzii si fictiuni, asta li se va oferi.

Daca cer prostii, asta vor avea.

Daca cer mai multa libertate, pe de alta parte, e posibil s-o obtina la un moment dat.

Intre timp, ca sa existe o sansa reala de a “schimba sistemul”, e nevoie, pentru inceput, de 1) 2) si 3). Orice guvern de “specialisti” ar numi astia, nu mai conteaza, tot “programul” si “sistemul” acestui parlament, dominat de PSD, il pune in practica. De stanga, da. Cel pe care l-ati vazut de trei ani incoace. Cel care li se preda la partid si la scoala, de generatii.

Sistemul nu se schimba peste noapte, nici in strada, ci in ani si generatii, cu perseverenta, coerenta si rabdare. Dar undeva ar trebui sa inceapa. Acum, cu 1) 2) si 3) ar fi o oportunitate, inca un pas inainte.

Sistemul sunt oamenii – guvernanti si guvernati deopotriva, ei si noi – cu institutiile si legile lor scrise si nescrise.

Poate ca n-ar strica sa dati mai departe, pentru putina limpezire la cap, reflectie si regrupare – civica, mentala, politica.

Post Scriptum: ar fi nedrept si ingrat sa spun ca schimbarea „de sistem” ar incepe azi si acum. Ea a inceput, greoi, in decembrie 1989, cu un pret si un sacrificiu enorm, cuantificabil in mortii revolutiei si mineriadelor, in milioanele de romani plecati din tara; a inceput cu inca o generatie – a mea – cu tineretile si viitorul uzurpate, si, nu in ultimul rand, cu Traian Basescu, in 2004.

Asta ar trebui sa inteleaga toti tinerii din strada. Ca lumea nu incepe cu ei, ca schimbarea este permanenta si inevitabila (este singura constanta a vietii), si ca e grea, si ca dureaza.

Si ca daca zilele astea n-au intrat peste ei tancurile, TABurile, minerii, batele si gloantele, daca unii si-au mai dat demisiile, iar altii (politicieni corupti) continua sa intre in puscarie, este pentru ca asa, greoi si cu acest pret enorm, altii, inaintea lor, chiar daca putini, chiar daca minoritari, au dorit si militat pentru schimbarea asta care, in esenta, inseamna mai multa libertate, intr-un cadru legal ferm, liber asumat de cei mai multi, si respectabil.

Si cand spun „cadru legal”, asumat de majoritate si respectabil, nu ma refer doar la legile scrise. Ci si la cele nescrise, care sunt legile si principiile morale. Ghici care?

Update: Exista un momentum al miscarilor de protest, relativ scurt, care poate genera acceptarea si punerea in practica a unor revendicari. Mi-e teama ca de data asta a trecut. Prin urmare, retineti lucrurile astea macar pentru data viitoare, daca vreti intr-adevar vreo schimbare.

Europa si Islamul. Diferente.

In continuarea acestor idei, desprinse din realitati:

Refugiatii. Solutii exista, dar sunt Incorecte Politic: https://ihincu.wordpress.com/2015/09/03/refugiatii-solutii-exista-dar-sunt-incorecte-politic/

Incorect politic despre terorism si religie: https://ihincu.wordpress.com/2015/08/29/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-v-incorect-politic-despre-terorism-si-religie/

Azi, in ciclul GOOD READS, sau, sa spunem, BIBLIOGRAFIA BUNULUI SIMT si anti-monopolul gandirii (parafrazandu-l pe Alexandru Hancu si titlul unui articol al sau mai vechi, il aveti aici, http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/bibliografia-bunului-simt/)

ne oprim asupra altui autor de referinta.

Fiind duminica, si notand ce nivel submediocru are la noi dezbaterea cauzata de problema imigratiei ilegale islamice (zisa si problema “refugiatilor”), inclusiv in randul elitelor noastre politice, academice, intelectuale, intervin cu o recomandare de lectura si reflectie. Limpezeste si structureaza criteriile dezbaterii.

David Landes (1924-2013) istoric, specialitatea istorie economica, Harvard University (si nu numai; aveti internet, aveti google, cititi singuri mai multe despre cine a fost si cu ce s-a ocupat).

In 1998, David Landes publica The Wealth and Poverty of Nations, comparand istoria economica a diferitelor regiuni ale lumii – SUA, Europa, Japonia, China, lumea araba, America latina – din antichitate si pana in zilele noastre. Istoria ideilor, conceptelor, curentelor de gandire politice, morale, religioase (interdependente in mod inevitabil), ca sursa a felului in care s-au asezat, complet diferit, relatiile economice in aceste civilizatii.

In capitolul 3, intitulat

Despre libertate, egalitate și fraternitate altfel decât pe ruinele și simbolistica Bastiliei

Context: pentru a intelege mai bine sensul acestor consemnari si simbolistica zilei nationale a Frantei (pe care eu nu o consider tocmai fericita) v-as sugera sa incepeti cu aceste consideratii: https://ihincu.wordpress.com/2013/07/13/philadelphia-versus-bastilia-america-versus-franta-doua-viziuni/

Ce moment mai bun decat 14 iulie ca sa vorbim despre “civilizatia mea, mostenitoarea lui Dumnezeu” cum spunea Saint-Exupery? Ce moment mai bun  decat 14 iulie,  ziua nationala a Frantei, momentul care marcheaza lepadarea revolutionarilor francezi de Dumnezeu si de crestinatatea lor, lepadare tradusa in fapte „revolutionare” de o atrocitate exemplara si intr-un regim politic subsecvent ramas in istorie sub numele de “regimul terorii”? Ce moment mai bun ca acesta ca sa ne amintim de vorbele unui mare francez, adevarat patriot, participant la efortul de razboi anti-hitlerist in calitate de aviator si decedat in acest razboi?

Azi reflectam, asadar, impreuna cu Antoine de Saint-Exupery, asupra egalitatii, fraternitatii si libertatii ALTFEL decat ideologii revolutiei franceze celebrate pe 14 iulie. Fragmentele urmatoare sunt selectate din jurnalul sau de front publicat sub titlul Pilot de razboi (cap XV – VII):

„Veacuri de-a randul civilizatia mea l-a contemplat pe Dumnezeu prin oameni. Omul era facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dumnezeu era respectat in om. Oamenii erau frati intru Dumnezeu. Acest reflex al lui Dumnezeu conferea o inalienabila demnitate fiecarui om. Relatiile omului cu Dumnezeu intemeiau in chip evident indatoririle fiecaruia fata de sine si de ceilalti.

Civilizatia mea este mostenitoarea

Popor, politicieni si asteptari. De constitutie ati auzit?

Urmaresc atent reactia publica – politica, cetateneasca, academica, mediatica – de dupa alegerile prezidentiale. Putine lucruri sunt mai clare decat inainte de 16 noiembrie 2014. Pozitiile sunt inca eratice, emotionale, mai rar lucide si rationale. Nici vartejul evenimentelor si felul in care sunt mediatizate nu ajuta prea mult la clarificare. Si asta nu se va schimba curand, pentru ca, in fond, singurul lucru care s-a schimbat e titularul fotoliului de la Cotroceni. Restul problemelor societatii noastre e tot acolo.

Da, multumita unei reactii populare de intensitate si amploare oarecum neasteptate, pe care multi au numit-o un mic miracol, am evitat dezastrul: ajungerea lui Ponta-PSD la Cotroceni, controlul asupra justitiei, politicii externe si apararii. Unii s-au grabit sa revendice miracolul: a fost infaptuit de X, Y sau Z (tineri, diaspora, electoratul lui A sau B, televiziunea C, structurile de partid, facebook, seful de campanie, samd). Altii s-au grabit sa decreteze ca tocmai am asistat la “nasterea societatii civile romanesti” (Mungiu-Pippidi). Ideea fiind ca s-au grabit, as zice eu, pentru ca, deocamdata, sigur si evident este ca:

Stanga (ne)adevarata (I) PSD de care e? Manifest.

Observand atent reactiile publice de dupa alegeri cu privire la ce fel de stanga – adevarata sau neadevarata – ar fi PSD, m-am gandit sa incep un ciclu (de observatii si argumente teoretice si empirice) pe tema. Cred ca nu e moment mai potrivit pentru a incepe sa clarificam odata, cat se poate de simplu, pe intelesul tuturor, ce e stanga adevarata, de cate feluri, la ce, cui si cum serveste.

N-am pretentia si nici nu-mi propun sa ofer lamuriri exhaustive. Doar cat mai multe argumente din cele esentiale, irefutabile, pe care le-am aflat in 25 de ani de libertate (de atunci ma preocupa si cercetez sistematic problema stanga-dreapta). Atat din observatie directa, cat si cu ajutorul semenilor mai intelepti si mai competenti.

Vorbesc de lucruri pe care orice om de inteligenta functionala si bun simt le intuieste, dar poate ca n-a avut pana acum ocazia sa si le formuleze clar in minte si inventarieze. Vorbesc de lucruri care poate tinerilor (sau mai putin tinerilor) le-au scapat, desi unii au fost extensiv, totusi incomplet, unidirectional ideologizat, deci prost educati.

Vorbesc de lucruri verificate istoric, cel putin in ultimele doua secole, de cand Occidentul a cunoscut democratia moderna, politica eliberarii/libertatii individuale (liberalismul clasic) si capitalismul. Vorbesc de ultimii 150 de ani de cand stanga politica

Comuniștii nu mint totdeauna. Adevărurile (mentorilor) lui Ponta.

În Arta războiului, generalul  Sun Tzu spunea  că nici o țară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior. Edmund Burke, intr-un discurs (1784, la Buckinghamshire), spunea ca “Oamenii nu cedeaza din libertatile lor decat sub imperiul unor iluzii.”

As adauga azi, intr-un arc peste timp unde legatura ramane natura umana, ca pentru a inceta sa mai fim complici (activi sau pasivi) cu aceasta plaga nationala – neocomunismul cleptocratic, PSD si reprezentantii lui – pentru a nu mai ceda din libertatea si bunastarea noastra sub imperiul unor iluzii (a se citi false proiectii in viitor ale falselor realitati) e timpul sa-nvatam a distinge minciuna de adevarul esential. Politic, da. Pentru ca vrem-nu vrem, omul este un animal politic (singurul zoon politikon al planetei asteia, vorba lui Aristotel), iar politica ne guverneaza exxistenta si cand nu tinem cont de ea.

 Problema. Mai actuala ca niciodata.

E de domeniul adevarului axiomatic ca toti comunistii (si derivatele lor ideologice, socialiste, progresiste, social-democrate) mint din proiect. Din proiectul lor ideologic. Dupa cum e cert ca pana si lor le mai scapa cate un adevar.

Dificultatea omului obisnuit – ignorant, amnezic sau neatent la istorie, politica si ideologii, fie si contemporane cu el – sta in a distinge intre minciunile si adevarurile stangii. De pretutindeni.

Asadar, cand mint neocomunistii nostri, respectiv Ponta – PSD, si cand spun adevarul? Sa vedem.