Popor, politicieni si asteptari. De constitutie ati auzit?

Urmaresc atent reactia publica – politica, cetateneasca, academica, mediatica – de dupa alegerile prezidentiale. Putine lucruri sunt mai clare decat inainte de 16 noiembrie 2014. Pozitiile sunt inca eratice, emotionale, mai rar lucide si rationale. Nici vartejul evenimentelor si felul in care sunt mediatizate nu ajuta prea mult la clarificare. Si asta nu se va schimba curand, pentru ca, in fond, singurul lucru care s-a schimbat e titularul fotoliului de la Cotroceni. Restul problemelor societatii noastre e tot acolo.

Da, multumita unei reactii populare de intensitate si amploare oarecum neasteptate, pe care multi au numit-o un mic miracol, am evitat dezastrul: ajungerea lui Ponta-PSD la Cotroceni, controlul asupra justitiei, politicii externe si apararii. Unii s-au grabit sa revendice miracolul: a fost infaptuit de X, Y sau Z (tineri, diaspora, electoratul lui A sau B, televiziunea C, structurile de partid, facebook, seful de campanie, samd). Altii s-au grabit sa decreteze ca tocmai am asistat la “nasterea societatii civile romanesti” (Mungiu-Pippidi). Ideea fiind ca s-au grabit, as zice eu, pentru ca, deocamdata, sigur si evident este ca:

1. A fost o convergenta exceptionala de factori care au dus, impotriva asteptarii generale, la un rezultat bun pentru societatea noastra. Determinismul insa e departe de a fi clar. Inca n-au fost toate cauzele atent inventariate si decantate. Fenomenul merita temeinic cercetat in continuare.
2. Daca am asistat la o reactie civica trecatoare sau la tranzitia catre un nivel superior al constiintei civice, caracteristic unei societati civile in adevaratul sens al cuvantului, ramane de vazut. Asta numai timpul si agregarea civica persistenta, coerenta si durabila, in jurul unor valori, nu al unor idoli, poate proba.

 

Acestea fiind spuse, adevarul e ca situatia de fapt, dpdv institutional si politic este inca foarte grea. PSD si compania detin in continuare majoritatea parlamentara, si, pe cale de consecinta, Guvernul. Adica puterea legislativa si ponderea in executivul central (Presedintele este si el parte din executivul central, dar cu alte atributii; aici voi reveni). PSD si compania detin in continuare puterea deliberativa si executiva la nivel local (primari, consilii judetene si locale), in majoritatea regiunilor tarii. PSD ramane cel mai mare partid politic postdecembrist. PSD nu s-a reformat peste noapte. Si, indiferent ce declara unii sau altii, afirm fara ezitare ca nici nu vrea, nici nu se poate reforma, din concept si program.

Adevarul este, de asemenea, ca toata lumea asteapta cate ceva (te miri ce) de la noul Presedinte. Astfel, se emit scrisorele deschise. Curg rauri-rauri opinii si articole. Se asteapta de la Iohannis locuri de munca pentru tineri. I se cere sa dizolve Parlamentul. Si tot asa, pe sistem sa fie bine ca sa nu fie rau, sa ne salveze el de la ce nu ne-a salvat nimeni timp de 25 de ani, nici macar noi. Ca doar de aia l-am votat pe Iohannis the Savior.

Desigur, toate aceste cereri si asteptari arata limpede un singur lucru: ca in imensa ei “maturitate” civica si democratica, buna parte din societatea romaneasca (se vede treaba ca cea mai activa si vocala) habar n-are ce-a votat, habar n-are ce poate si ce nu poate face Presedintele Romaniei, conform competentelor lui constitutionale. Nici in ce priveste restul autoritatilor statale publicul larg nu sta mai bine (multumim in acest sens sistemului de educatie de la stat, ala care nici constitutia, macar pe cei mai tineri, nu i-a invatat).

Nu. Presedintele nu creeaza locuri de munca, nici pentru mai batrani, nici pentru tineri. Asta poate face numai piata privata, daca nu-i gatuita de fiscalitate, birocratie, instabilitate legislativa, interventie si reglementare excesiva. Si mai face guvernul, la modul cel mai pagubos social posibil, umfland aparatul birocratic pe spinarea si banii dvs (din impozite si taxe). Nu, Presedintele nu face si desface legi. Nici bugete de stat. Nu poate nici demite guvernul si nici dizolva de capul lui parlamentul. Credeti ca daca putea, nu le-ar fi facut pana acum pe toate Traian Basescu, Presedintele inca in functie?

Ce poate face Presedintele Romaniei (si ar fi trebuit sa stiti deja cand l-ati votat) gasiti in Titlul III, Capitolul II, art. 80-101 din Constitutia patriei. Nu-i putin (in fapt, in conjunctura actuala, e vital), dar nu-i nici ce asteapta publicul larg.

Vreti alt parlament si alt guvern? Adica dizolvarea parlamentului si alegeri anticipate? Si eu. Doar ca atata vreme cat acest guvern functioneaza si se sprijina pe majoritatea parlamentara (care-i tot a PSD) nu se poate. Numai ca sa intri in logica dizolvarii legislativului (art. 89 din Constitutie) ar trebui ca:

1. Ponta sa-si dea demisia.
2. Guvernul sa fie dezinvestit (concediat, in alte cuvinte) prin votul majoritatii parlamentare (nu al majoritatii parlamentarilor prezenti, ci a tuturor celor alesi) cu ocazia unei motiuni de cenzura sau a unei remanieri guvernamentale care schimba structura si compozitia politica a guvernului.

Iar apoi sa fie indeplinite conditiile (la fel de putin probabile) prevazute de art. 89 din Constitutie pentru dizolvarea parlamentului si convocarea de alegeri anticipate. Adica majoritatea membrilor parlamentului “nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.”

Nu. Presedintele, la cererea publicului sau de capul lui, nu poate dizolva Parlamentul, nici demite guvernul. Daca putea, ar fi facut-o Traian Basescu demult.

Pe de alta parte, data fiind situatia de fapt, va puteti imagina vreo situatie in care ACESTI parlamentari, sa vrea sa renunte la jumatate de mandat? La doi ani din patru? La privilegiile si imunitatile pe care atata le-au vanat si de care atata s-au agatat? Eu nu mi-i pot imagina. Cel putin nu renuntand de buna voie.

Atunci cine i-ar putea forta? Aici, uite, imi pot imagina o singura situatie: o jumatate de milion de oameni (un sfert din numarul alegatorilor bucuresteni), in capitala, pe strada, cerandu-le demisia (Ponta-PSD) si alegeri anticipate. Zile in sir. Multe. Sau uite, macar o suta de mii de oameni, zi de zi, pana cand cedeaza acestei presiuni civice (vecinii bulgari au protestat peste 200 de zile la rand anul asta, ca sa aiba alegeri anticipate; si le-au avut).

Linistiti-va, nu vorbeam serios. Era doar imaginatia mea, bat-o vina. O biata fictiune  cu societate civila protestand coerent, in masa critica.

O fictiune pe care eu, cel putin, voi fi pregatita s-o iau in serios cand voi vedea ca liderii de opinie si activistii nostri civici ad-hoc (nu contez pe cei platiti de ONGuri) stiu ce pot astepta si ce nu, ce pot cere si cui. Si cand majoritatea concetatenilor mei adulti, cu drept de vot, va fi rasfoit macar o data-n viata Constitutia patriei. Macar cat sa stie cam pe unde sa caute si sa gaseasca ce putem astepta de la politicieni si autoritati. Pentru ca buna, rea, cum o fi ea, aia-i baza drepturilor, libertatilor si organizarii societatii noastre: Constitutia in vigoare de 24 de ani. Daca aveti curiozitatea, o gasiti la liber pe internet, gratuit, cu ajutorul prietenului Google. Pentru bibliofili, o gasiti prin librarii, in varii formate, unele comentate, altele de buzunar, chiar mai ieftine decat un pachet de tigari. Restu-s povesti.