Guvernanți, guvernați și relația dintre noi. Azi despre asta vorbim. De ce? Din același motiv ( ca-n partea I): pentru că iată, se arată cu certitudine că nu știm. De aia greșim.
Noi, cetățenii, greșim când ne imaginăm că există guvernări ( clasă politică) sau democrații perfecte. Dar și guvernanții greșesc , tradițional și masiv, când își imaginează ( ba unii chiar cred) că, odată ajunși la putere, totul le este permis. Ni se întâmplă ( și lor , și nouă), probabil, în logica raționamentului că noi am fi vasalii lor, cetățeni de rang inferior. Greșit. Asta-i feudalism ( nici măcar marxism), nu democrație modernă, liberală.
Și-atunci, despre guvernare ( a se citi conducerea societății prin cele trei puteri, legislativă, executivă și judecătorească) în democrația modernă, ce ne lipsește tuturor și ce ar trebui să știm?
Viziunea fondatorilor celei mai vechi și de succes democrații moderne
Fidelă principiului ( personal și autoimpus) de a puncta cât mai simplu, încep de la origini. De ce? Pentru că celor mai mulți, evident, le sunt necunoscute. Am deci o veste: democrația liberală n-am inventat-o noi; iar dacă încă nu ne iese, e tocmai pentru că nu știm. Voi începe așadar acolo unde s-a născut, s-a aplicat(genial) și încă mai rezistă ( nu știm cât) pe ACELE principii, de la origini. În lumea anglo-americană adică. Da, știu, mulți vor protesta ( opunandu-mi democrațiile antice, iluminismul, revoluția franceză, etcetera). Nu-i nimic, îmi asum.
În primul rând îmi asum ( încerc și recomand asemenea), ce gândeau fondatorii democrației ( liberal-constituționale) americane pe subiect. Gen:
“Ce este guvernarea în sine dacă nu cea mai grozavă dintre reflecțiile naturii umane? Dacă oamenii ar fi îngeri, niciun guvern n-ar fi necesar. Dacă îngerii ar guverna oamenii, niciun control, extern sau intern asupra guvernului n-ar fi necesar. În definirea unei guvernări care urmează a fi administrată de oameni asupra oamenilor, dificultatea cea mai mare stă aici: mai întâi trebuie să acorzi guvernării control asupra guvernaților; apoi, să obligi guvernarea să se controleze ea însăși. O dependență de popor este, fără îndoială, controlul primar asupra guvernării; însă experiența a învățat omenirea despre necesitatea precauțiilor auxiliare.” ( James Madison – Federalist 51).
Vedeți? Problemele nu sunt noi. Nu, guvernele ( în sens larg, de puteri publice) nu sunt compuse din îngeri. Dar ca să nu devină grupări discreționare, de demoni exclusiviști, experiența istorică ne-a învățat ( sau mai degrabă i-a învățat pe fondatorii democrației americane) despre necesitatea precauțiilor de luat. Despre mecanismele de exercitare și limitare a puterilor publice. Autorii constituției americane asupra acestui lucru au reflectat. Și au făcut-o inteligent, altruist și efectiv patriotic ( da, patriotismul, iubirea de țară, nu-i o rușine, deși în capul unora a devenit). Și le-a ieșit ! Peste 200 de ani de democrație funcțională și ascensiune americană în lume au dovedit. Dacă acum au probleme, e pentru că au abandonat ( temporar sper) principiile pe care au reușit.
Cum au făcut? Păi s-au strâns niște oameni adevărat școliți, patrioți, foarte luminați la minte și s-au gândit. Ani mulți și grei s-au gândit ( pe la și după 1776). Ideile din viața reală, din istorie și din cărți, nu de la televizor le-au venit . Prin urmare, cei cărora națiunea le-a încredințat misiunea de a gândi, în numele și în folosul ei, o nouă organizare statală, mai bună, nu erau orișicine. Erau reputați juriști, filosofi, economiști, diplomați, soldați ( luptători cu arma în mână adică); unii dintre ei au fost pe rând sau la un loc, aproape de toate. Mari oameni! James Madison, Alexander Hamilton și John Jay de exemplu. Trei dintre, dacă nu cei mai importanți Părinți Fondatori ai republicii democratice americane.
Ce ne lipsește?
Ne lipsesc în primul rând unii ca ei. Noi am avut mai mult despoți ( care se credeau luminați) sau impostori (excepțiile rarisime). Și poate că greșesc când spun că ne lipsesc. Ei există; însă puțini, copleșiți de pseudo-elitele publice, multe și greu de stârpit, dar și de lipsa noastră de luciditate și de civism. Sigur există. Însă în ignoranța și desconsiderarea intereselor noastre, nici noi nu vrem să (îi) știm, să fim cinstiți.
La nivelul celor care se zbat și ajung la guvernare, în general, lipsește conștiința morală, știința guvernării adecvate, competența civică și iubirea de țară. Dacă le-ar avea, puterea publică n-ar mai fi pentru ei doar un scop în sine și-un beneficiu personal, ci un mijloc de a-și manifesta aceste calități SI în folosul națiunii.
Conștiință morală și civică dacă ar avea, și lor li s-ar părea ( ca lui James Madison, autor al constituție, al primelor zece amendamente, Bill of Rights, și al patrulea președinte american) că guvernarea e cea mai înaltă expresie a naturii umane, datorie civică și onoare totodată; așa că ar exercita-o mai competent, n-ar abuza și s-ar controla. Ar ști și ei că guvernarea nu-i doar puterea lor (pentru că este) asupra altora, ci și un serviciu public, altruist, necesar, pe care nouă ni-l fac. Iar ăsta ar fi un act nobil și merituos, nu imund și păgubos.
Conștiință morală și civică de-ar avea, ar ști că cei pe care îi guvernează nu sunt supușii, ci concetățenii lor, și că-n afară de respect ( în caz că sunt respectabili) și cooperare în ale societății, nu cei guvernați le sunt datori, ci ei lor. Iubirea de țară, fără îndoială, i-ar ajuta. Dacă ar avea.
La nivelul cetățeanului obișnuit lipsesc aceste lucruri: Știința și conștiința principiilor, mecanismelor și valorilor pe care ar trebui să ne întemeiem, toți, guvernanți și guvernați, ca să ne fie mai bine. Știința felului în care e organizată, în libertate și democrație, puterea publică, și conștiința controlului pe care cetățeanul îl are și ar trebui să-l exercite, conform legii scrise și nescrise ( morale), asupra ei. În acest sens, și pe noi iubirea ( nu disprețul) de țară ne-ar ajuta, dacă am avea.
Și tocmai pentru că niciunii, guvernanți și guvernați, n-avem ( decât scurt și rar) conștiința corectă a relației dintre noi și a organizării mai fericite a societății, NICIUNA DINTRE CELE 7 ( ȘAPTE !) CONSTITUȚII ROMÂNE AVUTE ÎN MAI PUȚIN DE 150 DE ANI ( 1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965, 1991 plus revizuiri) NU ÎNCEPE AȘA:
Noi, poporul Statelor Unite, în scopul de a forma o Uniune perfectă, de a întemeia Justiția, de a garanta Liniștea internă, de a furniza apărarea comună, de a promova Bunăstarea generală și de asigura trainic Binecuvântările Libertății pentru noi și Posteritatea noastră, decretăm și stabilim următoarea Constituție pentru Statele Unite ale Americii.( 1787)
Noi, poporul român… Constituțiile noastre nu încep așa. Încep cu “România este”. De parcă România (principate unite, monarhie, republică populară, socialistă) ar fi un teritoriu pustiu, separat de noi. Constituțiile noastre nu încep cu “NOI, oamenii țării, avem un scop comun, clar, util și nobil, pe care vrem să-l împlinim împreună, întru Binecuvântata Libertate, pentru Posteritate”. Poate că și din acest motiv, n-am fost și nu suntem America. Nici nu vom fi. Căci cauza, calea de urmat, pare a fi una singură, și nu-i originală, ci este ( istoria a demonstrat-o)NUMAI ACEEA.
Se pune prin urmare problema: cum vrem să fim?
Vrem mai bine, vrem libertate și prosperitate, nu-i așa? Atunci nu putem sări peste etape, și trebuie s-o luăm de la capăt. Iar capătul ar fi să învățam ( temeinic) ca să știm, mai apoi abia să facem și să vorbim.
Ce să știm? Păi minimal: Ce este statul de drept, de ce e necesar și cum funcționează. Care sunt puterile statului ( trei) și ce fac. Care este relația dintre noi și ele, conform legii statale și morale. De ce este necesar pluralismul politic, dar și civismul benevol, individual și solidar. Ce este de fapt capitalismul ( orânduire economică) și care-i sunt principiile ( minimale și singurele) care produc prosperitate. Care-i diferența dintre marxism, noul liberalism etatist ( politici de stânga) și conservatorism, liberalism clasic ( politici de dreapta). Și, nu în ultimul rând , de ce este o datorie față de noi înșine să ne intereseze ȘI politica – pentru că, vrem/ nu vrem, știm/nu știm, după ea și în mijlocul ei trăim.
Altfel? Vor tot apărea unii ( aleși de noi) care vor zice “Statul sunt eu” ( Louis al XIV-lea al Franței, 1638 – 1715 despot absolut), iar noi nu vom avea încotro.
Prin urmare: vreți o șansă? Va trebui să învățam și să gândim ( mult și bine) ca să nu mai greșim. De unde și de la cine ? De unde și de la cine putem, căci avem: biblioteci, internet, informație și cărți serioase, chiar gratuite ( destule plutesc necitite în mediul virtual, pe internet) și oameni inteligenți, care, or fi ei puțini și modești, dar mai există, și e de datoria noastră să-i căutăm și găsim.
Și nu, nu vă faceți iluzii. Până când despre TOATE aceste lucruri majoritatea cetățenilor adulți ( nu toți, n-am așteptări nerealiste) nu va fi conștientă și temeinic informată, libertatea rămâne doar o vorbă mare, civilizația și prosperitatea un vis, iar viitorul e trist și prezentul oricând reversibil, până la cele mai teribile grozăvii din trecut. De ce? Pentru că istoria tristă se repetă prin naivitatea, ignoranța și cu concursul nostru, al tuturor actorilor ei.
Epilog
Pentru că eu cred în șanse și recuperare, voi continua pe aceste teme, simplu, cât mă pricep . Continui , de exemplu, prin a vă invita să urmăriți ( pe linkul de la final) o explicație și introducere onestă, corectă și inteligentă, asupra puterilor publice și a organizării statale în care trăim. Îi aparține lui Cristi Danilet, judecător, care tocmai a fost revocat azi, 26 februarie 2013, din CSM, pe baza solicitărilor a sute de judecători din sistem, colegi. De ce? Probabil pentru că el e altfel și îi pasă și de noi, și de ei. Vă previn totodată, că filmul și explicația lui durează aproape 3 ore. Cam tot atât cât Django unchained (Tarantino, ficțiune “artistică” obositoare și cu mult sânge). Asta în caz că aveți dileme cu viitorul. Viitorul ne aparține și va arăta ( vă asigur) exact ca alegerea între aceste două filme/opțiuni.
Dubii, Spaime si Solutii 
In general sint de acord cu dvs. O singura obiectie am: SUA nu a fost formata ca democratie. Democratia inseamna tirania majoritatii. Asa ceva nu se gaseste in niciunul din documentele de atunci.
ApreciazăApreciază
Eu n-am nimic de obiectat la ce ati comentat. Insa am de adaugat cateva lucruri serioase si importante, pentru ca nu-mi dau seama din ce surse va luati informatiile cu privire la oranduiri politico-sociale si cum v-ati format opinia critica in materie, insa aveti o problema si consider ca merita solutionata ( sau macar incercam; eu incerc, restul, daca doriti, trebuie sa faceti dvs). Iata la ce ma refer:
In general nu cred ca e momentul sa fiti de acord cu nimeni pe tema data, pentru ca n-ati inteles nimic. Nici din ce-am scris eu, nici din democratie in general, nici din democratia americana in special. In acest sens, va recomand sa intrati pe acest link :
http://www.thefederalistpapers.org/federalist-papers
Aici veti gasi seria de 85 de eseuri clasice, intitulate Federalist Papers, autori Alexander Hamilton, James Madison si John Jay ( cautati pe goolge si aflati dvs singura si foarte usor cine au fost – 3 dintre Parintii Fondatori ai Americii democrate, printre altele) care va vor lamuri cu privire la gandirea si practica democratica americana, de la origini. Originile si mecanismele democratiei moderne, liberale.
Recomand de asemenea sa studiati cu atentie si constitutia americana, si amendamentele ei, dar si seria de eseuri anti-federalist, ca sa intelegeti corect si critic problemele institutionale si constitutionale in cauza ( linkul indicat le contine pe toate, plus principii de interpretare la sectiunea “founding documents”; e gratuit).
In egala masura, pentru a intelege conceptul de tiranie versus democratie constitutionala de tip conservator-liberal – adica cea americana; recomand o alta lectura ( vad ca se gaseste deja gratuit, in format PDF) utila si scurta – Mark Levin – Liberty and Tyranny – 2009.
Si mai fac urmatoarea precizare:
Democratia constitutionala si liberala nu inseamna majoritarianism ( dictatura majoritatii). Platon, sa stiti, e depasit ( viziunea lui despre democratie); e firesc, au trecut 200 de ani de cand scria el, iar pe vremea lui, oamenii considerau firesc ca alti semeni de-ai lor sa le fie sclavi ( acelasi regim juridic ca obiectele). Democratia moderna, a zilelor noatre, presupune, pe langa criteriul cantitativ si unul calitativ, de competenta democratica si legitimitate. Pentru introducere in taina competentelor democratice ( democratia moderna) v-as ruga sa lecturati ( e mai scurt decat tot ce v-am indicat mai sus urmatoarele doua articole:
si
Ei, si dupa ce ati parcurs atent toate ( subliniez toate) materialele indicate, mai vorbim, cand si daca avem timp.Pana atunci insa, obiectiunile dvs doar mimeaza intelegerea si cunoasterea fenomenului democratic, neavand, din punct de vedere epistemic si rational,sens.
In incheiere fac urmatoarea precizare, pe care o consider importanta: de regula nu public comentariile din lipsa de timp pentru reactie rapida si adecvata. Plus, in general, sun irelevante. Insa dvs am tinut sa va raspund si sa va fac aceste recomandari, pentru ca notez ca aveti un blog care se intituleaza „enjoy home schooling”. Ei, enjoy, enjoy, dar sa stim bine ce. Adica sa invatam si sa gandim responsabil, mai ales daca avem dorinta de a-i invata si pe altii … acasa sau de acasa. Bunele intentii ( observ ca intentii bune aveti, de asta v-am raspuns) , din pacate, nu ajung.
Va doresc, prin urmare, succes pe mai departe.
ApreciazăApreciază
Imi pare rau ca faceti niste prezumtii care dovedesc scirba pe care o aveti fata de mine, fara ca macar sa ma cunoasteti. Detin copii ale Federalist Papers, ale Anti-Federalist Papers. Nu numai ca am cartea lui Mark Levin Liberty and Tyrranny ci le am si pe acelea Man in Black, Ameritopia si The Liberty Ammendments. Ascult la show-ul lui Mark Levin 3 ore pe zi si pot garanta ca el face diferenta intre ceea ce inseamna democratie si ce nu. Dar nu este nici o problema, nu va mai umilesc blogul cu prezenta mea.
ApreciazăApreciază
Imi cer scuze pentru raspunsul tardiv. Dar va multumesc pentru precizarea facuta: inseamna ca degeaba cititi si ascultati. N-ati inteles nimic. Nici din ce am scris eu, nici din ce scrie/spune Mark Levin, de exemplu. De altfel, la o scurta vizita ( mai multe postari) pe blogul dvs, am notat fara dificultate acest lucru. De aceea am si intervenit. SE vede treaba ca fara impact.
Iar multumirile pe care vi le adresez sunt sincere si se refera la faptul ca, pentru viitor, m-ati scutit de a mai pierde timp incercand sa va indic si explic unde gresiti.In cazul dvs e inutil.
Problema serioasa ( si pe care eu nu o pot rezolva) ramane insa la duvs. Si sta in faptul ca nu aveti capacitatea de a va identifica propriile incompetente, si nici dispozitia, se pare. De unde si faptul ca veti continua sa le propagati ( incompetentele) asupra cititorilor si copiilor dvs. Ei, asta e. In fond se stie ca drumul spre iad ( in cazul de fata deficit educativ si cognitiv) poate fi pavat si cu bune intentii. Ale dvs gen.
ApreciazăApreciază
🙂 Nu obisnuiesc sa scriu sau vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc.( gen telenovela despre care vorbiti).
In ce priveste impresiile despre ultima „creatie” a lui Tarantino, nu fac critica de film. Ca nu e treaba mea si nici locul. Doar repet ce am mai spus si mentin: Daca se oprea la Reservoir dogs si Pulp fiction( si, cu indulgenta, Jackie Brown), n-ar fi gresit. Iar daca eu n-as fi vazut Django unchained ( curiozitatea, deh) , n-as fi pierdut nimic. Ba as fi castigat cumva, altfel, aproape 3 ore de viata.
Precizez totutsi ca nu doar dvs, ci iata, pana si Academia de film americana ( aia care a invitat-o pe nevasta presedintelui sa prezinte cel mai important Oscar, ca-i good for business, si care multe premii dubioase a acordat de-a lungul vremii pe acelasi principiu), dar si ( supriza! pentru dvs , desigur) publicul larg considera ca Django unchained este un film foarte bun. Logic: Tarantino e chic si cool, plus curge mult sange si lumea-i nervoasa 🙂 Ceea ce, finalmente, nu face decat sa arate ca nu m-am inselat pe final spunand ca viitorul ( nostru, al astora in viata) va arata exact ca optiunea dintre sau pentru cele doua filme. Probabil ca trendy, dar nu grozav 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca ceva nu s-a inteles. Poate m-oi fi exprimat eu gresit in articol. Incerc deci sa repar scurt:
1. Nu sunt deloc optimista. Doar realista. Tocmai de asta si despre asta scriu. Chiar si in articol. Daca erati atent, povesteam despre ce ne lipseste ( la varful societatii), nu despre ce avem.
2. Avand in vedere comentariul dvs, devin chiar pesimista, pentru ca, iata, la finalul acestui articol va dadeam exemplul concret al unui personaj care intruneste cu prisosinta calitatile de care noi si societatea naostra avem nevoie. Si nu e singurul. Si sigur ca acest model uman e mai rar. Peste tot, nu doar la noi. Nici americanii n-au avut multi ( nici macar la inceput). Dar macar i-au apreciat cat de cat ( cand nu i-au asasinat :D) si au calcat pe urmele lor. Revenind la noi, si la modelele umane pe care le avem, dar le ignoram: am mai dat ( pe acest blog, in timp) exemple de astfel de personalitati, vii, care se afla printre noi, unii sunt chiar vizibili ( doua exemple gasiti in postarea intitulata Raiul dupa capul meu si in Poveste de Craciun. Inceputul lumii dincolo de sfarsit). Daca insa alegem sa ignoram, sa nu ascultam, sa nu promovam si sa nu invatam de la astfel de personaje, atunci DIN ACEST MOTIV, NU PENTRU CA NU LE-AM AVEA, NE VOM PRABUSI.
ApreciazăApreciază
Interesanta alaturarea din final , dintre Cristi Danilet si Django deslantuit . N-ati riscat o alta alaturare , sa spunem , cu o telenovela gen Suliman the magnificent , pentru a nu pierde Cristi . Django mi se pare un film foarte bun , cu actori care fac roluri antologice( si diCaprio merita un oscar in acest film) , dar pentru marele public Django este teapa . Cristi , astfel , are o sansa ! 🙂
ApreciazăApreciază
Decalajul
Fara fasoane , un articol excelent ! Tare imi e , insa , ca vorbind despre parintii fondatori ai unui stat miracol ar trebui sa cautam mult si bine astfel de oameni pe taramurile noastre in momentul de fata . Poate , in alte timpuri , nu cu mult departate de clipa de fata mai puteam gasi . Acum , in ciuda optimismului dumneavoastra , ma tem ca nu sunt oameni din acel soi.Oameni cu o cultura adecvata mai putem gasi , dar si altruisti , nope! Cred ca altruismul este prima cheie cu care ar trebui dotati acesti oameni . Altruisti ai mai putea gasi , dar nu e suficient . Mai trebuie si cultura . Asa sta treaba la romani . Imi pare rau , nu sint pesimist in viata , dar in ceea ce priveste tara mea , pe care se pare ca n-o iubesc indeajuns sint pesimist. Tocmai de aceea faze ca cea cu un singur om care poate face diferenta nu merg decat in tari ca cea miracol . Asa este felul lor de a fi . Felul nostru de a fi este altfel . Este un decalaj istoric ,unul temporal ,un altul cultural pe care nu le putem ignora pentru a le sterge cu buretele… Ma rog , un decalaj..
Cei care au trait , cat de cat normal sunt morti demult . Ceilalti care au apucat vremuri mai bune sunt , si ei , cu un picior pe duca . Cei care traiesc , ce-au apucat sa vada in romania ? Razboi si democratie populara , cu continuarea fireasca din ziua de azi -noul socialism , noua stanga .
Se va face , dar nu acum . Muuult mai incolo , daca nu ne vom imprastia , intre timp .
ApreciazăApreciază