CRIZA REFUGIAȚILOR este ISTORIE MUSULMANĂ versus FANTEZIE OCCIDENTALĂ

Istoria conteaza; istoria falsa si fantezia obnubileaza

Este un fapt. Din pacate, insa, istoria presupune efortul cunoasterii, in timp ce fantezia trebuie doar imaginata – sfanta “creativitate”, atat de la moda in zilele noastre. Iar efortul nu place. E tot un fapt cat de poate de adevarat.

Ce urmeaza este tot din ciclul adevarurilor care nu plac. Care deranjeaza, incomodeaza, tulbura. Cui ii place sa i se spuna ca tot ce stie despre un anume lucru e gresit? Sau ca nu stie, de fapt, nimic. Cui ii place sa afle ca trebuie sa uite tot si s-o ia de la capat?

Eu totusi am sa va spun. De exemplu ca, indiferent de iluziile si mantrele caldute cu care ati fost (si v-ati lasat) sufocati politic, academic si mediatic, ISLAMUL, O CULTURA SI RELIGIE A VIOLENTEI, SE AFLA IN RAZBOI PERPETUU CU OCCIDENTUL SI CU LUMEA NEMUSULMANA. Cu voi, adica. De cand? Dintotdeauna. Din secolul 7. De la Mahomed, Coran si Hadith incoace. Iar lucrurile nu s-au schimbat, pentru ca Mahomed n-a fost repudiat de islam, si nici Coranul abrogat.

Prin urmare ce au cu noi? De ce suntem – pentru ca suntem – in perpetuu razboi? Ne lamurim in continuare, insa nu inainte de a afla cateva adevaruri inconturabile si irefutabile despre islam si profetul lui, cu ajutorul unor oameni invatati si onesti intelectual:

https://ihincu.wordpress.com/2015/09/21/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-vi-profetul-razboinic/

Si inainte de-a intra in subiectul zilei cu ajutorul lui Raymond Ibrahim, originar din Egipt, cercetator (analist si publicist) specializat in studii islamice, arabe si Orientul Mijlociu, inca trei lucruri:

1.O minciuna repetata de multe ori si crezuta de cei multi n-o transforma in adevar. O minciuna, ori de cate ori repetata, ramane minciuna.

2.“Oamenii nu cedeaza din libertatile lor decat sub imperiul unor iluzii” (Edmund Burke, 1784, Buckinghamshire) Iuziile sunt forma in care oamenii se mint pe ei insisi.

3.“Pentru ca adevărurile vechi să-și păstreze înțelesul în mintea oamenilor, ele trebuie reafirmate în limbajul și conceptele generațiilor  successive”(F.A.Hayek-Constitutia libertatii)

Pentru aceste motive va aduc (periodic) la cunostiinta adevaruri si realitati obiective, desi tulburatoare. Tulburatoare pentru ca nu le stiti; si nu le stiti pentru ca sunt din categoria celor deliberat si programatic ascunse sau denaturate de elitele mediatice, politice si intelectuale. Tulburatoare pentru ca spulbera iluziile optimiste cu care ati fost obisnuiti – islamul e pace, religia musulmana e ca toate celelalte, islamul poate fi integrat in alte culturi si civilizatii, chiar si in cea democratica occidentala.

Iar daca vi le spun este pentru a va putea apara de cei care va mint si anuleaza astfel instinctul de conservare. (Bunoara Sebastian Lazaroiu crede ca ar trebui sa primim refugiati musulmani, care fac multi copii, ca sa ne salvam de criza demografica si a fortei de munca din decadele urmatoare. Nu cred sa fi auzit recent ineptie mai mare)

Nu in ultimul rand, vi le spun pentru ca “Dumnezeu iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea” (Nicolae Steinhardt). Deci fiti inteligenti, nu imbecili, cititi atent ce urmeaza, si dati mai departe, pentru trezirea la realitate si reactivarea instinctului de conservare.

Istorie musulmana versus fantezie occidentala

Textul original, in limba engleza, intitulat Europe’s Migrant Crisis Is Simply Muslim History vs. Western Fantasy:

http://pjmedia.com/blog/europes-migrant-crisis-is-simply-muslim-history-vs-western-fantasy/

Mai jos, traducerea:

Criza Europeana a Migrantilor Este Pur si Simplu Istorie Musulmana versus Fantezie Occidentala

de Raymond Ibrahim, 29 septembrie 2015

Europa progresista a sters si rescris propria istorie. Europenii nu mai pot recunoaste o invazie din partea unor oameni pentru care istoria este totul.

Lumea asa cum o inteleg natiunile islamice variaza fundamental de intelegerea lumii de catre natiunile occidentale. In timp ce musulmanii vad lumea prin lentilele istoriei, Vestul s-a debarasat de istorie sau a rescris-o ca sa-i serveasca ideologiile.

Aceasta dihotomie intre gandirea musulmana si cea occidentala este evidenta oriunde. Cand Statul islamic declara ca va “cuceri Roma” si “distruge crucile ei”, putini vestici realizeaza ca acestea sunt literalmente cuvintele si scopurile fondatorului Islamului [Mahomed] si tovarasilor lui asa cum sunt consemnate de sursele musulmane – cuvinte si obiective care au motivat si cauzat peste o mie de ani de jihad asupra Europei.

Recent, Statul Islamic a publicat o mapa a regiunilor unde planuieste sa se extinda in urmatorii 5 ani. Nu sunt incluse doar Orientul Mijlociu si regiuni din Asia, ci si teritorii europene: Portugalia, Spania, Ungaria, Republica Ceha, Slovacia, Grecia, parti din Rusia, Bulgaria, Ucraina, Romania, Armenia, Georgia, Creta si Cipru.

Motivul e simplu. Conform legii islamice, odata ce un teritoriu a fost cucerit (sau “deschis” cum spune eufemistic limba araba), acesta devine islamic pentru eternitate.

Acesta este, incidental, adevaratul motiv pentru care musulmanii dispretuiesc Israelul. Motivatia nu este simpatia pentru palestinieni – daca era, natiunile arabe invecinate i-ar fi absorbit demult, asa cum ar fi absorbit toti refugiatii musulmani de azi. Nu, Israelul este urat pentru ca descendentii “maimutelor si porcilor” – [evreii] conform Coranului – indraznesc sa stapaneasca teritoriul care a fost odinioara “deschis” prin jihad si de aceea trebuie returnat islamului. (cititi mai multe despre fenomenul islamic “Cum indrazniti?” ca sa intelegeti sursa furiei islamice; nota mea – cititi de exemplu The Rage and the Pride de Oriana Falacci, best seller, 2001)

Toate natiunile europene susmentionate sunt vazute ca teritorii actualmente “ocupate” de crestinii “necredinciosi” si care trebuie “eliberate”. De aceea organizatiile jihadiste numesc atacurile teroriste din aceste tari “jihad defensiv”. Daca auziti rareori despre proiectele islamice asupra natiunilor europene este pentru ca acestea din urma sunt mari si grupate laolalta intr-un bloc aflat la distanta fata de lumea musulmana. Dimpotriva, micul Israel este in inima lumii islamice, de unde si primeste cea mai mare parte din atentia jihadista: este o cucerire mai realista. Insa acum, cand “califatul” a renascut si se extinde in fata Occidentului paralitic, visele de cucerire a portiunilor din Europa – daca nu prin jihad, atunci prin migratie – devin mai plauzibile, mai degraba chiar decat cucerirea Israelului.

Datorita experientele lor istorice cu Islamul, unele natiuni central si est europene sunt constiente de aspiratiile musulmane. Premierul Ungariei a citat chiar experientele neplacute din trecutul natiunii sale sub stapanire islamica (sub forma Imperiului Otoman) ca motiv pentru a nu ingadui refugiatilor musulmani intrarea. Dar pentru natiunile occidentale mai “iluminate” – adica pentru natiunile idealiste care resping si rescriu istoria conform fanteziilor lor subiective – ratiunile Ungariei sunt nedrepte, inumane si rasiste.

Sa fim intelesi, cele mai multe natiuni ale Europei au experimentat devastarile islamice. Pana la sfarsitul secolului 17, pana si Islanda a fost invadata de comerciantii de sclavi musulmani. Cu cca 800 de ani inainte, in 846, Roma a fost invadada si Vaticanul profanat de armate musulmane.

Unii dintre imigrantii musulmani din Italia jura sa faca acelasi lucru azi, iar Papa Francisc recunoaste – si totusi sugereaza ca “putem lua masuri de precautie si sa-i punem pe acesti oameni la treaba” (nota mea – la fel ca Sebastian Lazaroiu si corul fanilor sociologi sau ce-or mai fi ei, “pragmatici”)

Am mai vazut acest fel de gandire: Departamentul de Stat al SUA a citat lipsa de “locuri de munca” drept motiv al existentei Statului Islamic (nota mea – nu e gluma; blonda purtatoare de cuvant a Departamentului de Stat american, Marie Harf, in primavara 2015)

Poate pentru ca UK, Scandinavia si America de Nord n-au fost niciodata cucerite sau ocupate de sabia Islamului – spre deosebire de natiunile sud-est-europene care resping refugiatii musulmani – simt nevoia sa rescrie istoria in conformitate cu idealurile lor subiective. Mai precis, ele subliniaza ca crestinismul e rau si orice alte religii si popoare sunt bune. Intr-adevar, cartile si cursurile despre “pacatele” Europei Crestine de la cruciade la colonialism abunda. (Mai recent, o carte identifica sursa aparitiei suprematismului islamic in Egipt ca fiind disciplinarea unei fete musulmane obraznice de catre o calugarita crestina).

Aceasta “noua istorie” – care pretinde ca musulmanii sunt “victime” istorice ale “intolerantei” crestinilor occidentali – a metastazat peste tot, de la licee la facultati si de la Hollywood la programele de stiri, institutii care devin din ce in ce mai greu de distins unele de altele. Cand Presedintele SUA, Barack Obama, condamna pe crestinii medievali ca mod de a relativiza atrocitatile Statului Islamic – sau, in cel mai bun caz, pretinde ca religia, oricare religie, nu este niciodata o forta motrice a violentei – el este pur si simplu reprezentantul curentului general de predare a istoriei in Vest.

Chiar si cartile de istorie bune, de referinta, contribuie la acest fel distorsionat de gandire. In timp ce asemenea lucrari mentioneaza “expansiunea otomana” in Europa, elementul islamic este omis. Turcii sunt zugraviti ca un simplu popor competitiv, pusi pe sapat o nisha pentru ei insisi in Europa, cu motivatii deloc diferite de ale, sa spunem, austriecilor, rivalii lor. Faptul ca “otomanii” operau sub stindardul islamic distinct al jihadului, la fel ca Statul islamic de azi, nu este niciodata specificat.

Generatiile acestei istorii false au determinat Vestul sa creada ca a fi suspicios sau critic la adresa musulmanilor este inacceptabil, si ca musulmanii trebuie acomodati. Poate atunci, le va placea Vestul.

Aceasta este intelepciunea progresista.